O gara,un timp...

Nu-mi plac trenurile,nu,chiar nu-mi plac…in schimb iubesc garile…
M-au fascinat intotdeauna si mereu am incercat sa-mi imaginez cum erau garile si cum erau vietile calatorilor inainte de aparitia aeroporturilor….
Da…imi place sa privesc in urma…
Chiar daca am trait toata viata mea in Bucuresti,de nascut m-am nascut la Ploiesti si primii ani ai copilariei mele tot in Ploiesti i-am petrecut ...
Imi este oricum drag orasul, este orasul meu de suflet dar…gara…gara din Ploiesti si mica ei istorie imi este si mai draga…
O sa-l citez aici pe profesorul Ion Bulei ,care face o calda si vie descriere a garii din Ploiesti de pe la 1900 dar mai ales-si asta e mai putin obisnuit-a restaurantului garii….

‘’ La 1900, garile erau mai mult functionale..... Unele gari au o nota distinctiva. La Ploiesti , de pilda, aceasta e data de un restaurant cu trei sali, corespunzatoare claselor de calatori (pâna in anii 70 ai secolului XX, erau trei clase in trenurile din România), cu o gradina de vara, un chiosc de fructe si racoritoare si un debit de tutun.
Restaurantul acesta din Ploiesti dobândeste o notorietate nationala. Evocând nostalgic Vechea Românie, Tudor Arghezi scria ca in doua locuri se mânca bine: in restaurantele garilor din Ploiesti si Iasi. La Ploiesti, intre 1882 si primul razboi mondial, restaurantul i-a fost concesionat lui Constantin Dobrogeanu-Gherea.
Era dificil, dar reputatul critic se descurca. El a introdus room-service pe peronul garii sau direct in vagoane pentru calatorii care nu voiau sa coboare, a diversificat meniul.
Se serveau produse de patiserie, fripturi, sandwich-uri, toate de buna calitate, apreciate si de calatori, si de elita ploiesteana care umplea seara de seara prima clasa a restaurantului. Chiar si Carol I, in 1897, cu prilejul dezvelirii statuii Vânatorilor, viziteaza restaurantul si gusta din produse. "Da, spune el, aici se manânca bine".
B.P. Hasdeu, si el client uneori al restaurantului, aprecia ca mâncarea de aici era "deasupra oricarei critici", aluzie la profesia de baza a patronului.

Pentru ca, desigur, faima restaurantului era data inainte de toate de notorietatea lui Gherea, dar si a prietenilor sai literari: I.L. Caragiale, Al. Vlahuta, Barbu Delavrancea, George Cosbuc, C. Bacalbasa, D. Anghel, St. O. Iosif, C. Stere, V.G. Mortun, clienti frecventi ai restaurantului ploiestean.
Era ceva pentru oricine sa ia cina lânga scriitorul a carui carte tocmai o lasase pe masa de acasa. ’’

Si fara sa vreau,gandul imi fuge la ‘’CFR’’-ul lui I.L.Caragiale….
Si parca ii vad pe cei doi amici Nita si Ghita band cate o halba de bere in restaurantul lui Gherea si amuzandu-se pe seama sotului’’de zahar’’al coanei Mita, sotia dumnealui,calatoare cu trenul de noapte, insotita de seful ”dumnealui” …sfarsitul sunt sigura ca il stiti si voi…:)

Cred ca trenul a intrat in gara…o sa plec si eu….

(repostare)