A doua zi de vacanta - Oktoberfest

Oktoberfest este una dintre acele sarbatori la care mereu mi-am dorit sa ajung si asta pentru ca are in spate o traditie de durata despre care stiam cate ceva dar despre care, prin intermediul lui Carmen, am aflat mai multe...

Astfel, Carmen ne-a povestit ca la baza acestei sarbatori sta festivitatea organizata cu ocazia casatoriei lui Ludovic I al Bavariei cu Printesa Therese, la inceputul anilor 1800.
Ca loc de desfasurare a fost aleasa o pajiste din afara orasului, denumita ulterior Pajistea Theresei.
Sarbatorea s-a repetat si in anii urmatori.
Inițial avea loc aproape de jumatatea lunii octombrie, de unde si denumirea, dar ulterior s-a decalat din cauza vremii nu prea prietenoase, intre 20 septembrie si prima duminica a lunii octombrie.
Oricum, Carmen a scris pe blogul ei in anii trecuti despre aceasta sarbatoare, nu are sens sa repet aici toate amanuntele, o sa va povestesc in schimb cum a fost Oktoberfest pentru mine :)

A fost....wow!!
Nici eu, nici prietenul meu nu ne asteptam sa gasim acolo un adevarat parc de distractii :)

Varsta nu conteaza la Oktoberfest, oricine poate gasi ceva care sa i se potriveasca: tot felul de masinarii rotitoare (ca altfel nu stiu cum sa le numesc), o Roata uriasa de la inaltimea careia (50 de metri) se poate admira Munchenul, masinute, tunelul groazei (de fapt cred ca erau vreo doua), mici spectacole cu mimi, tras la tinta si inca alte o suta de atractii.

Prietenul meu le-a ales pe cele mai hard, noi am ales un carusel despre care Carmen mi-a spus ca functioneaza folosind acelasi mecanism din 1924, fiind si singurul care are si o mica fanfara ale carei acorduri insotesc miscarea caruselului.
Dar dincolo de aceste atractii sunt uriasele corturi, fiecare dintre ele apartinand unui producator de bere, fiecare fiind decorat altfel, cat mai vesel, fiecare avand propria orchestra, fiecare orchestra avand un stil propriu de interpretare dar avand si un numitor comun: incitarea la distractie, muzica, mancarea si berea facand casa buna impreuna :)
Si pentru ca am spus bere, trebuie sa continui adaugand ca halbele au un litru, sunt decorate cu steagul Bavariei, am invatat de la Carmen ca trebuie tinute in mana intr-un anumit fel si ca trebuie ciocnite la baza...
Eu nu am reusit sa beau o halba intreaga dar de placut mi-a placut berea ca si traditionalul covrig Brezn :)

Am fost convinsa ca la Oktoberfest traditional se mananca varza si carnati dar am aflat ca ma insel, mancarea traditionala fiind jumatatea de pui bine rumenita dar si peste prajit la protap.
Sigur, activitatea preferata a vizitatorilor este bautul berii, nu obligatoriu cantitatea conteaza dar nici de lepadat nu e :))
Revenind la mancare, am ramas fidela ideii mele, asa ca de mancat am mancat varza cu carnati :)

Trebuie sa va mai spun ca am fost impresionata de costumul traditional purtat si de cei mici si de cei mari cu incantare si mandrie. De la cele care erau probabil mostenire de familie, la cele fabricate in zilele noastre, purtatorii defilau mandri de acest accesoriu care ii individualizeaza, fiind o emblema a acestei sarbatori.
Tot mandra a fost si defilarea carelor cu butoaie de bere, care trase de imensi si superbi cai de rasa, impodobiti minunat de frumos.
De altfel Carmen a prezentat in imagini acest Oktoberfest mai bine decat am facut-o eu in cuvinte :)
A fost o zi plina de energie pozitiva, plina de veselie si chiar daca spre seara oboseala si-a spus cuvantul (in ceea ce ma priveste), a doua zi as fi luat-o fara retineri de la capat :)

Dar despre a doua zi, mai corect spus cea de a treia zi de vacanta, va voi povesti data viitoare.

 Si Carmen este posesoarea unui superb costum traditional, merita admirat(a).

Prima zi de vacanta - Augsburg

Nu e lucru usor sa iesi din "modulul vacanta" dar asta e, toate au un sfarsit, chiar si concediul petrecut alaturi de Carmen si Helmut care ne-au invitat si primit cu drag in casa lor, facandu-ne cunostinta cu locurile cele mai interesante din orasul lor si nu numai...dar sa incepem cu inceputul.

Chiar daca dimineata in care am ajuns era ploioasa, bucuria revederii ne-a inseninat pe toti si a facut ca drumul de la Aeroportul din Munchen pana in Augsburg sa para foarte scurt.
Cartierul in care locuiesc Carmen si Helmut este absolut fermecator, casele se pierd in mici oaze de verdeata, atent ingrijite, pregatite in asteptarea toamnei cu simpatice decoratiuni.
Sunt sigura ca stiti deja cu cat bun gust a amenajat Carmen interiorul casei lor si cata grija acorda gradinii care este o adevarata bucurie, nu doar pentru ochi ci si pentru suflet prin linistea placuta care te incojoara o data ce te afli acolo.
Am fost foarte emotionata sa primesc de la Helmut un delicat fir de trandafir roz, unul dintre frumosii trandafiri din gradina lor despre care, nepriceputa cum sunt, nu pot spune decat ca arata superb.
O cafea buna, povestile cu ce am mai facut de cand nu ne-am vazut au facut trecerea spre pranzul absolut delicios pregatit de Helmut care este nu doar un adevarat gurmand si ci si un talentat si inventiv "chef" pentru ca lui Helmut ii poti spune oricum, dar nu bucatar.
Supa crema de dovleac, absolut divina (o sa-mi fac curaj sa o incerc si eu, am aflat ingredientul care o face mai fina si diferita de cea pe care o pregateam eu), friptura crocanta si suculenta de pui, insotite fiecare in parte de cate un sortiment de vin perfect ales, merit atribuit lui Helmut, au fost mai mult decat delicioase.

Desertul, o combinatie de cald si rece, clatita umpluta cu sos cald de fructe de padure si inghetata de vanilie a fost un maxim rasfat al carui nume romantic l-am pierdut pe drum :)

Seara am facut alaturi de Carmen, o vizita bisericii din cartier, sunetul profund al clopotului atragandu-ne atentia si chiar m-am bucurat ca s-a intamplat asa pentru ca am vazut o constructie aerodinmica, moderna si nonconformista care aduce ideea de biserica in contemporaneitate.

Carmen ne-a povestit despre rolul pe care, cu discretie, il joaca biserica in viata comunitatii lor.

Voi incheia povestea primei zile de vacanta cu vizita la Chocolateria Muller despre care Carmen ne-a si povestit in postarile ei.
M-am bucurat sa vad cu ochii mei fermecatoarea cladire construita in stilul lui Gaudi dar si mai mult m-am bucurat sa gust din delicioasele prajituri pregatite acolo...

A fost greu de ales, totul, de la micutele trufe la feliile generoase de tort, nenumaratele sortimente de bomboane fiind o ispita careia nici nu aveam de gand sa-i rezist... noroc ca prietenul meu ma cunoaste si a fost mai hotarat decat as fi fost eu :))

Ambianta este deosebita, eleganta, moderna, sofisticata, fara a fi rece sau distanta.
Sigur ca ne-am pus si o dorinta aruncand un banut in fantana vegheata de printul broscoi aflata la intrare.
Chiar daca a fost o zi lunga, nu a fost deloc obositoare mai ales ca seara, ajunsi acasa, Helmut a aprins focul in

semineu facand ca atmosfera sa fie mai mult decat relaxanta la un pahar "de vorba", in traducere, coniac pentru domni si un delicios lichior de caise pentru noi, domnele :)
Astfel s-a incheiat prima zi...a fost deosebita dar nici urmatoarele nu au fost mai prejos asa ca...va urma :)

Reflexii in Oglinda - "Mai viu ca niciodata" :)

mai multe gasiti la SorinN

Miercurea fara cuvinte - Augsburg

Între vis si realitate 2 e locul unde va puteti inscrie si voi pentru MFC

Reflexii in Oglinda - Turnul Coltei

Incredibil, dar adevarat. Un edificiu aproape sters din memoria colectiva bucuresteana se regaseste pictat in holul central al garii principale din Geneva, Elvetia! In colajul de mai sus, acuarela din stanga infatiseaza Turnul Coltei intr-o maniera romantica, iar poza din dreapta – situatia reala: un turn decazut si ruinat de trecerea timpului (vazut din curtea Spitalului Coltea, de langa biserica omonima).
Turnul Coltei era simbolul Bucurestilor pre-regali, un monument medieval-tarziu, care a servit drept poarta unei manastiri si unui spital. La vremea sa, era cea mai inalta constructie din oras. Se gasea langa ceea ce astazi numim Piata Universitatii si a fost demolat de Primarie in 1888 pentru a largi Ulita Coltei (actual bulevard I. C. Bratianu). In colaj, stanga – Turnul Coltei in forma initiala (reconstituire de Radu Oltean), dreapta – turnul in 1880, nu cu mult timp inaintea daramarii (foto via Radu Oltean). Pentru un istoric foarte interesant al Turnului Coltei, gasiti la Radu Oltean un articol excelent, plin de fotografii-document si schite.

sursa: rezistenta.net

mai multe gasiti la SorinN

Miercurea fara cuvinte - Cazinoul

fotografia apartine prietenului meu
mai multe si mai frumoase gasiti la CARMEN

Marin Sorescu - Dacă nu cer prea mult (repostare)

- Ce-ai lua cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
- O carte, o sticlă cu vin şi-o femeie, Doamne,
Dacă nu-ţi cer prea mult.
- Ceri prea mult, îţi tăiem femeia,
Te-ar ţine de vorbă,
Ţi-ar împuia capul cu fleacuri
Şi n-ai avea timp să-ţi pregăteşti cursul.
- Te implor, taie-mi cartea,
O scriu eu, Doamne, dacă am lângă mine
O sticlă de vin şi-o femeie.
Asta aş dori, dacă nu cer prea mult.
- Ceri prea mult.
Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
- O sticlă de vin şi-o femeie,
Dacă nu cer prea mult.
- Ai mai cerut asta o dată, de ce te încăpăţânezi,
E prea mult, ţi-am spus, îţi tăiem femeia.
- Ce tot ai cu ea, ce atâta prigoană?
Mai bine tăiaţi-mi vinul,
Mă moleşeşte şi n-aş mai putea să-mi pregătesc cursul,
Inspirându-mă din ochii iubitei.
Tăcere, minute lungi,
Poate chiar veşnicii,
Lăsându-mi-se timp pentru uitare.
- Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
- O femeie, Doamne, dacă nu cer prea mult.
- Ceri prea mult, îţi tăiem femeia.
- Atunci taie-mi mai bine cursurile,
Taie-mi iadul şi raiul,
Ori totul, ori nimic.
Aş face drumul dintre rai şi iad degeaba.
Cum să-i sperii şi să-i înfricoşez pe păcătoşii din iad,
Dacă n-am femeia, material didactic, să le-o arăt?
Cum să-i înalţ pe drepţii din rai,
Daca n-am cartea să le-o tălmăcesc?
Cum să suport eu drumul şi diferenţele
De temperatură, luminozitate şi presiune
Dintre rai şi iad,
Dacă n-am vinul să-mi dea curaj?