Dan Puric povesteste cum a ajuns sa faca prima lectie de conducere auto, cu un personaj fabulos - Nea Ilie....
„Cel mai bun lucru era ca omul nu ma cunostea.
A venit cu o Dacia de pe vremea lui Ceausescu, careia, cand i-a pus o frana, chiar în fata mea, i-au sarit suruburile pe jos. Le-a adunat tacticos si le-a pus la locul lor, ignorandu-ma.
Era mecanicul absolut, la întalnirea cu imbecilul absolut.
Nu l-ati vazut pe Puric, disperatul, intre Maestrul sau dormind si traficul din Bucuresti.
Si, tarandu-ma incet-incet, am trecut pe langa un cimitir. Atunci Maestrul a deschis ochii:
«Ba, vezi? Aici e o fosta eleva de-a mea!»
Mie mi-a înghetat coloana vertebrala.
«In cimitir?»
«Pai da! Nu e singura, e cu sotul!»
«Cum a ajuns acolo?»
«Tot asa, ba, ca si tine, nu a oprit la Crucea Sfantului Andrei, aia pe unde trece trenul. Pai, baa, cand vezi o cruce, nu te opresti si te inchini? Treci ca animalul? Ce-o fi cu graba asta, ca tot acolo ajungi!»
Omul asta m-a crestinat pe mine, teologul lui peste.
Avea dreptate! Cand vezi Crucea Sfantului Andrei, te uiti în dreapta si nu crezi nici macar în ala de-ti face semn cu steagul, ca e tara plina de prosti.
Vei învata sa conduci cand vei sti sa te feresti de prosti, nu cand vei sti legea!!!"
:) Stiam textul, dar îmi place...ori de câte ori îl recitesc. :) Lectii de teologie putem primi din tot ceea ce ni se întâmplă. Părintele Bastovoi descria si el lectii pe care le primea în parc, în piată, de la oameni pe care altii îi neglijează.
RăspundețiȘtergereE mare lucru să ai straitza pentru întelepciune mereu cu tine si să culegi de peste tot.
RăspundețiȘtergereClaudiu: stiu...textul este foarte cunoscut...si mie imi face placere sa-l recitesc de fiecare data :)
RăspundețiȘtergeresi este adevarat...cu totii primim lectii de unde ne asteptam mai putin si mai ales...cand ne asteptam mai putin....
Oare le primim sau trec pe lângă noi? :)
RăspundețiȘtergereClaudiu: le primim daca rezoneaza cu nevoile si curajul nostru de a accepta o lectie...le lasam sa treaca cand ne este teama...
RăspundețiȘtergere...sau când, pur si simplu, suntem ignoranti sadea... :)
RăspundețiȘtergereClaudiu: ignorantii sunt fericiti Claudiu...:)
RăspundețiȘtergere...si indolenti.
RăspundețiȘtergereO fi adevărat ce zici? Hmmm... Nu stiam de ce sunt fericit uneori. :))))
Claudiu: ai dreptate...nici eu nu realizam de ce sunt fericita uneori :)))
RăspundețiȘtergereUn text care loveşte drept la ţintă.
RăspundețiȘtergereAş mai adăuga încă ceva:
- Atunci când vei avea alături o jumătate care să ştie cel puţin la fel de bine ca tine sau poate mai bine ca tine... :).
"ambreiajul este tata, frana este mama, iar acceleratia este copilul tampit care alearga pana ce da cu capul in prima masina"
RăspundețiȘtergereCulmea:))))
De nu stiu cat timp spun... ca poporului roman, ii lipseste frana:))
Iar "acceleratia" este mereu supravalorizata:))
...
De unde se vede ca pe locul mortului intotdeauna sunt lasate locurile libere, iar pe "sofer"se bat toti...si prost.
Cum insa sa te feresti de soferi? Soseaua e plina:)))
Aproape ca nu se mai dau carnete, de inghesuiala asta. Dar, si atunci cand"ti-ai luat carnetul"...gandul ti-e numai la prostii.
Chit ca accidentele sunt rare, deseori mortale;))
Morala?
Toata lumea vrea sa de-a de carnet sa parcheze unde vor! Incitati si de lipsa parcarilor:))
A te feri pandi...e mai mult de o arta, e o stiinta...care de fapt cred, o inveti de mic.
Ave...celor ce se iubesc!!
Chit ca, morala e pretentioasa:)
Gand bun...
RăspundețiȘtergere