Iubirea e ca un drog.
Nu o spun eu...o spune Paulo Coelho...eu doar pot fi in asentimentul lui...
Si tot el continua :
La inceput ai senzatia de euforie, de abandon total. Apoi, a doua zi, vrei mai mult, inca nu e un viciu, dar iti place senzatia si iti inchipui ca o poti tine sub control. Te gandesti la persoana iubita vreme de doua minute si uiti de ea vreme de trei ore. In scurt timp insa, te obisnuiesti cu acea persoana si incepi sa fii complet dependent de ea. Acum te gandesti la ea trei ore si o uiti doua minute. Daca ea nu e langa tine, incerci aceeasi senzatie ca si drogatii cand nu isi obtin drogul. In acel moment, asa cum drogati fura si se injosesc ca sa faca rost de ceea ce le trebuie, si tu esti dispus sa faci orice pentru dragoste!
Concluzia mea? Concluzia mea e ca iubim pericolul....
Concluzia mea e ca iubesc emotia provenita din iubire.:)
RăspundețiȘtergereCe ar fi viata asta fara asa un drog? Eu as spune ca iubim viata, iar viata e un pericol pe care trebuie sa-l infruntam. :)
RăspundețiȘtergereIubirea este sarea si piperul vietii, sau ma rog, ceva esential. Iti permite sa ai parte de niste trairi de nedescris in cuvinte. Modul in care persoana iubita te calmeaza prin simpla ei prezenta indiferent de nervozitate mi se pare ceva incredibil.
RăspundețiȘtergereDupă mintea mea, dragostea e cea care poate da dependenţă. Iubirea o consider altceva.
RăspundețiȘtergereCe face dragostea, de fapt?
Oferă bucurie, plăcere şi îţi alintă orgoliul. Faţă de aceste emoţii dezvolţi dependenţa şi, implicit, te legi peste măsură de persoana care ţi le oferă. Uneori, adicţia e de natură pur estetică: îţi place atât de mult să-l priveşti, să-l asculţi, să-l atingi încât ţi-e greu să nu-l ai aproape.
Iar suferinţele în dragoste provin din teama de a pierde pe cel care îţi determină astfel de emoţii plăcute.
Pai Pandora draga mea, inseamna ca eu sunt o drogata incurabila:)). Dar imi si place! Mai ales cand ma apuca pe mine preaplinul iubirii, ca azi! Si sa fie clar! e iubire pentru iubire, pentru viata, nu iubire pe EL, ca oricum mi s-a spus deja ca sa nu mai am apucaturi de capiata care cauta frenetic ca oricum o sa vina la un moment dat si EL:).
RăspundețiȘtergereEu inca ma aflu in stadiul de a ma intreba ce ar fi viata fara iubire, ca sa-ti dai seama ca alte nuante nici nu prea mi-au facut cu ochiul:)).
Hmm..interesant
RăspundețiȘtergereIubesc pericolul dupa parerea mea, doar neinitiatii, doar "doritorii" doar acei carora iubirea-altora...le trezesc simtaminte si sentimente exaltante si de cele mai multe ori contradictorii.
"pericolul"este reprezentantul de seama al clipei...ce se doreste...plina...satisfacuta.
Doritoare de senzatii cu pret..sau orice pret.
Iubirea in sine...este pedagogul...este Dumnezeul Celuilalt, este cunoasterea lui deplina...a slabiciunilor si a temerilor lui. "Pericolul"nu intra aici, este boicotatorul fara voia lui al Iubirii. Pericolul daca vrei este acea senzatie bruta...traita de dragul trairii...al sexului activat, brut.
Substanta iubirii, constientizarea ei(in ambi PRIVILEGIATI), nu a vrut niciodata "mai mult", ci si-a dorit calmul/sacrificiul/intelegerea datelor concrete ale celor2, a fost daca vrei pedagogul intelept al sexului, al mangaierii, al problemelor ivite..inerente...ale celor doi ce intra cu un bagaj diferit in relatia de constructie, a iubirii. Oamenii trebuie sa exerseze tinerea sub control a exagerarilor, ce pot sa apara f.bine pe parcurs.
...
Coelha, a prins perfect senzatia existenta.
Cand iti lipseste DRAGOSTEA(nu dependenta):
"asa cum drogati fura si se injosesc ca sa faca rost de ceea ce le trebuie, si tu esti dispus sa faci orice pentru dragoste!"
Firea omeneasca se pare ca EXTREM DE GREU poate trece de obstacolul numit DEPENDENTA. Ceea ce de multe ori s-a vazut ca le fac/e RAU. Neconstientizand consecintele...ce cresc exponential.
De unde si expresia "Nu este..pentru oricine"
Si foarte probabil de aici..incepi sa iubesti pericolul/senzatia/exaltarea.
De multe ori pendularea intre "da"si "nu"pentru multi a insemnat trairea iubirii, insa nu este chiar asa. Iubirea este puritate, inocenta, efort si capacitate de intelegere din partea celuilalt. Oricarui Paganini...ii trebuie o vioara, nu o chitara electrica misto...sau foarte scumpa.
"Dragostea iti alinta orgoliul":)))
RăspundețiȘtergere...
Totul, iti alinta Seful:))
Esti in fundul gol pe o plaja din Rio si incercri sa te ridici in picioare, dar ai doar 9 luni:)
Dragut, are dreptate, mare:))
RăspundețiȘtergereDe unde deducem ca nimic nu-i intamplator:)
As fi dat niste exemple, legat de nume, dar ma opresc aici:))
Apropo de pericol, am avut in anii trecuti un fel ciudat de "relatie" in care cred ca a existat acest ingredient nefast "pericolul". Pe undeva chiar a avut un rol adrenalinizant, dar nici o secunda nu l-am putut include in "relatie de iubire". Posesoarea era de o incapatanare inversunata. Le da coarnelor zodiei:)...valoare..,de putere orgolioasa..sau de sex appeal. In mintea ei f.probabil credea...ca rezolva ceva. Incapatanarea, da! O putem asocia cred, pericolului, ca substanta ce poate potenta! Dar, este atat de saraca.., ca si ea fosta...de altfel. Uneori este greu insa, foarte greu de fapt: RECUNOASTEREA. Asta e un vechi balast...ce si azi atarna foarte greu in "implinire", in drumul in doi, de strabatut.
RăspundețiȘtergeredmd: atunci...nu iti ramane decat sa o traiesti :)
RăspundețiȘtergerefly2sky: nu stiu daca viata este chiar un pericol dar in mod sigur ajungem sa o infruntam :)
RăspundețiȘtergeredespre droguri se spune ca potenteaza stare in care te gasesti....asa ca...indragostit fiind ajungi sa fii si mai indragostit din cauza drogului numit...dragoste :)
Aurel Dragut: mi se pare simpatica ideea cu "te calmeaza"...da....pentru fiecare dintre noi persoana iubita are acel efect care ne este noua potrivit....sau necesar...
RăspundețiȘtergerepersoana iubita ne da acea stare de bine pe care nu ne-o pot oferi prietenii sau ceilati locuitori ai vietii noastre....de aceea ea este atat de...altfel :)
Blue Freedom : iubirea e sublima...asa se spune si in mare parte asa si este pentru ca ea inseamna intai de toate daruire...simti nevoia de a oferi persoanei iubite orice o face pe ea fericita si...implicit si pe tine...
RăspundețiȘtergeredragostea...da...tu ai dreptate...inseamna atractie, dorinta palpabila...si totusi...nu poti iubi fara sa te indragostesti
Iunia: sunt intrebari care e mai bine sa ramana la stadiul de retorica :)
RăspundețiȘtergereiubirea pentru iubire si pentru viata este un pic altceva decat spune Coelho cand ne sugereaza drogul iubirii...si acel EL care sa te tulbure asa cum nimeni nu a mai facut-o pana in acel moment...da....el sigur va aparea...trebuie doar sa fii atenta si sa simti cand este vorba de...EL...
Joker: iubirea poate da dependenta si asta e un pericol...e un pericol pentru ca nu iti mai apartii...nu mai simti nevoia sa-ti apartii...simti doar nevoia de a respira prin acelasi pai cu el/ea...
RăspundețiȘtergereaceasta dependenta poate fi minunata doar ca nu poate dura la nesfarsit si atunci....cand unul se dezmeticeste putin...celalalt simte ca nu mai este exact la fel si atunci...atunci ar face orice ca totul sa fie ca mai inainte...
are si pasiunea locul ei aici...si orgoliul...
important e ca iubitii sa fie pe picior de egalitate....lucru greu de obtinut pentru ca in dragoste-asa se spune-unul iubeste si celalalt permite sa fie iubit...
experientele tale reprezinta alegerile tale...si daca le-ai facut inseamna ca ai avut un motiv....sa fi fost dragoste? :)
Sa incep cu finalul.
RăspundețiȘtergereNu, nu a fost dragoste. Ce, daca acum ar apare Dracul, fiind de fapt cel mai sexi de pe Pamant, cele mai sanatoase la cap femei s-ar batea sa-l posede? Nu! :)Asa ca ti-am raspuns.
Despre dependenta...minunata pot spune ca nu e un act prea constient, nu dureaza...si pentru ca vine la brat cu flacara pasiunii sexuale,de multe ori se dilueaza odata cu ea.
Flacarica asta, e o arta sa stii sa nu o faci sa moara,plus ca alte acareturi nu trebuie sa se defecteze prin jur.
Dependenta e o alegere f.proasta a indragostitilor...pentru ca pune pe tapet una dintre pretentiile cele mai indreptatite ale cuplului modern, aceea al completarii!
Dar, de cele mai multe ori se pacatuieste.. si aici inertial sau grosolan, deoarece "se asteapta" ca celalalt "sa..faca", sa umple golul aparut. Sa inlocuiesti "a impune" cu
"a face"...si a-l determina pe Celalalt sa faca ceea ce simte... din interior(dragoste), iata ce le lipsesc MULTORA...in epoca vitezei..fireste:)
De multe ori nu mi-a mirosit a bine sistemul asta vechi si valabil:"unul iubeste si celalalt permite sa fie iubit..."
E ca si cum EU dau aprobare ce oxigen vreau, cat, cum si in ce conditii. Cand celalalalt nu stie sau nu poate sa inteleaga, ca exista persoane cu raspundere limitata in iubire. Simtul balansului, al mladierii iubirii...le simti...ceva mai tarziu in viata. Pana atunci oricine se poate juca de-a sefu'si angajatul in "iubire". Fiecare are dreptul sa inteleaga, sa asimileze ceva. DAR,, :))
Joker : dar...? :)
RăspundețiȘtergeresunt de acord cu tine...dependenta nu este un act pe deplin constient...si din acest motiv greu de controlat...
fiecare dintre noi traim acea iubire pe care o alegem...alegand si consecintele necunoscute noua la inceputul acelei iubiri....
cat despre a iubi si a permite sa fii iubit...uneori locurile se schimba....si atunci cel ce permite sa fie iubit simte pe pielea lui ce inseamna sa iubesti....cu permisiune :)
Sa ramana retorice:))? Mai, eu de obicei fac in n feluri si tot iti aflu un raspuns la intrebare, de preferat bun si nu unul venit din cinismul pe care il cere mai mult sau mai putin situatia. Mai vedem noi ce se intampla pe viitor cu intrebarile mele...
RăspundețiȘtergereUita-te la el! Se fofileaza precum o fata mare, pudica, care a pasit pentru prima data pe plaja Copacabana Beach. Pai ori dai din casa, ori nu mai dai! Hotaraste-te!
Si bineinteles ca nimic nu e intamplator, dar ce ma frapeaza pe mine inca e cum deciziile noastre actioneaza pe termen lung in mare parte si cum si deciziile altora ne afecteaza cam in aceeasi masura ca si deciziile noastre. Asta da, intamplare:))!
Pandora, la partea cu respiratul prin acelasi pai imi aduci aminte de Andrada:). Numai ca la ea e diferita nuanta fata de ce discutam noi aici. Iubiri care dau in obsesii sunt destule, ca altfel nu ar fi existat nici Luni de fiere si nici Bitter Moon. Si tot la ideea mea revin ca noi nu stim ce e aia moderatie... Nu ca am avea de unde lua si noi niste exemple sanatoase, dar ma gandesc si eu cum ar fi sa ne folosim materia cenusie mai mult decat (n-)o facem.
Asta cu orgoliul deja intra la pretentii subiective... Cel putin mie asa imi miroase. Pai ori iubesti, ori ai pretentii! Orgoliile, din ce-am analizat si in Luni de fiere, apar cand nu prea mai ai ce vroiai de la cel/cea de langa tine. Adica poti sa adormi putin monstruletul orgoliului asa la inceput, sa-l bagi fortat in hibernare, cand dragostea e mare si oarba, vorba vine, dar dupa-aia se trezeste mai viguros decat inainte, cu mai multa forta, care vrea sa se impuna.
Eu inca sunt de parere ca in iubire nu au ce cauta orgoliile, pretentiile, dorintele.
Cat despre pasiune, nu mi-a facut nimeni cunostiinta cu Eros, deci daca va oferiti ori tu ori Joker, ca si asa el cand n-are ce face, isi gaseste el de lucru, eu ma bucur. Rasplata se discuta in particular:)).
In iubire nu dependenta este esenta, ci comunicarea si intelegerea momentelor de restriste ce apar..inevitabil. Asperitatile delor doua caractere putin sau mai mult diderite, se trateaza cu dragoste si toleranta. Pe parcurs...si cu iertare, fiind foarte important ce specimen ti ai apropiat TU LANGA TINE.
RăspundețiȘtergereIata ce nu prea intelege sau nu aprofundeaza lumea...noastra. In special tinerii, care vad in CONCRET-SALVAREA...fiind de fapt...ceea ce te va baga la fund, cu trecerea timpului. Si atunci intervin gaselnitele, compromisurile...si solutiile de avarie.
Timpul de atunci...se va dovedi..prea tarziu.
Iunia: poate ca asa e el...pudic si discret :)
RăspundețiȘtergereasta e o calitate si nu doar la un barbat :)
e adevarat...orgoliul nu ar avea ce cauta in iubire...daca apare asta inseamna luciditate si iubirea e orice si oricum...dar nu lucida...
poate inaintea lui Eros va aparea iubirea dar nu-i bai daca Eros e mai iute de picior....
placerea poate fi fermecatoare,te poate ajuta sa-ti descoperi limitele si uneori...pasiunea impletita cu placerea te fac sa te vezi si pe tine si pe partenerul tau cu alti ochi :)
pandi, chiar daca rolurile se pot inversa...IUBIREA...ca act de unire..si de persistenta intre cei doi trebuie salvat. Atunci trebuie sa existe constinta, dar mai ale..sa realizeze daca merita continuarea. Cel care exagereaza...se poate considera KILLERUL RELATIEI.
RăspundețiȘtergereConsecintele...asadar nu vor mai conta, cand totul va fi deja murit. Iata de ce iubirea trebuie invatata:sacrificiul, implicarea in tot ceea ce faci...nu poate fi la intamplare...sau din interes. Vei pierde. La fel si URMATOAREA RELATIE(IUBIRE).Nimeni nu te va invata!!!
Joker: dragoste si tolerenata...da...asa arata paradisul...locuit :)
RăspundețiȘtergereeste unul dintre lucrurile cele mai bland frumoase pe care le-am citit scrise de tine :)
Placerea, ba nu dragostea:))...de a-ti raspunde a fost de partea mea:)
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergereBun gasit, tuturor!
Cata dreptate are, nenea Coelho.
andreiradu : bine ai venit pe aici :)
RăspundețiȘtergerestiu ca da....el vorbeste despre ce am simtit si unii dintre noi...cei norocosi...pana la un punct...:)
bine ca ai luat apararea majoritatii, nene andreiu:)
RăspundețiȘtergereJoker: suflet de indragostit andreiradu...asa ca simte altfel cuvintele lui Coelho....
RăspundețiȘtergerehai...lasa...stiu ca si tu ai un suflet fierbite:)
Pandora, cum sa nu aiba suflet fierbinte cand el se dadea mare pe blogul meu cu cat de frumoasa e doamna lui:))?
RăspundețiȘtergereE si el putin rautacios, ca si mine de altfel, cand ma apuca:).
Sper ca blandetea asta subita sa nu fie un efect al modelarii din partea doamnei... Macar de l-ar mai si tine perioade mai lungi, ca e mai dragut bland:). Pare mai a neJoker malign.
Iunia: eeee....nu te baza pe asta...Joker-ul tot Joker ramane :)
RăspundețiȘtergerepericulos sa iubesti... dar ce frumos pericol.... /// oare exista : -sa iubesti periculos?(ma gandeam si eu) :)
RăspundețiȘtergereai ajuns la concluzia corecta
RăspundețiȘtergereimi place mult coelho
numai bine!
liviu radulescu: cred ca ambele variante sunt posibile si chiar probabile....as ca sa alegem :)
RăspundețiȘtergereputem face si o mixtura....ma gandeam si eu :)
liviu.capitan: daca zici tu :)
RăspundețiȘtergeresi mie imi place felul lui nesofisticat dar atent cu care se opreste asupra lucrurilor care ne ating in viata...
Simt ca esti DRAGOSTE...
RăspundețiȘtergereVrei sa fii a mea?
Anonim : ...tu esti venetianul? :)
RăspundețiȘtergerePresupun că n-am fost suficient de explicită. Când am vorbit de alintarea orgoliului, mă refeream la stări de genul: "mă iubeşte doar pe mine", "e al meu" etc.
RăspundețiȘtergere@Joker, asta n-am înţeles-o:
"Totul, iti alinta Seful:))"
Eşti amabil să explici?
Nu: ...eu sunt gondolierul!:)
RăspundețiȘtergere:) @Blue Freedom... scurt si cuprinzator relatata dragostea in adictia omului: "oferă bucurie, plăcere şi îţi alintă orgoliul"
RăspundețiȘtergereCe am vrut sa scot eu in evidenta, este ca multi sunt guvernati de ingamfarea exclusivitatii..fara sa se cunoasca si fara sa-l cunoasca pe celalalt in toate ipostazele, inclusiv in cele mai putin asteptate ale vietii. Si ca...din pacate atat partile rele cat si cele bune alina "seful", adica...
"Cel care-l conduce" in luarea deciziilor!
In opinia mea orgoliul pentru multi este acel sef-prost-ascuns, care are neabilitatea de a nu discerne ceea ce e bun si ceea ce e rau pentru propria-ti persoana si...isi aronda titlul de King of my self.
De aici rezida si TEAMA:
"suferinţele în dragoste provin din teama de a pierde pe cel care îţi determină astfel de emoţii plăcute".
In mare, omul este condus de Orgoliu, de aceea isi pierde si mintile...si dragostea, continuitatea...spre purificare a ei-PENTRU CELALALT!
"Iubitorului" de azi...tot ce e in beneficiul lui...ii alinta "seful". De aceea isi si permite. Sa fie prost! Sa calculeze pentru el. Pana si instinctele:)Desigur involuntar.
Bucuroasa de raspuns?
Buna intrebarEA:)
@Pandi&Blue..
RăspundețiȘtergereDe ce in general se spune ca avem noi mari carente in educatie?
De cele mai multe ori nu (vrem sa)intelegem diferenta intre "personalitate" si "orgoliu".
Tocmai de aceea acestui popor nu-i este caracteristica... IUBIREA ci IMPUNEREA.
Subordonarea, seful...
Cultul Marii Mame..Alma Mater...sau Mama Natura...vine sa oblojeasca...sa aline ORICE!
De aceea nu poti cere... inteligenta si grija pe de-o parte, discernamant si feminitate pe cealalta.
Off...
doar Unii sunt norocosi..
:))
Am înţeles ce doreşti să spui, Joker şi-ţi respect opinia.
RăspundețiȘtergereÎn acest caz, te-aş întreba unde vezi tu linia de demarcaţie dintre orgoliu şi egoism, într-o relaţie.
La fel, sunt interesată cum ai descrie "simţirea", emoţia numită iubire, după şi dacă elimini orgoliul şi egoismul? Ce rămâne şi care e natura ei? Cum se exprimă? Cum se reflectă în relaţie?
Sunt întrebări care m-au frământat multă vreme şi încă n-am reuşit să le dau un răspuns convenabil sub toate aspectele.
Mulţumesc.
Noroc Joker ca daca vor sa te linseze femeile ca pui degetul pe rana, eu ies mai intai in fata sa le scot ochii:)). Cum sa distruga ele asemenea BARBAT? E inadmisibil pentru mine asa ceva!
RăspundețiȘtergereEu ma gandeam ca noi nu invatam, ca un motiv cat de cat verosimil, din cauza faptului ca nu ne pasa. Adica stim ca la un moment dat vom muri, ca nu prea o sa ne mantuim, sau ma rog, ne mintim ca o sa ajungem in Rai, daca exista si el, impreuna cu Iadul si de restul nu ne mai pasa: cum ajungem la moarte, de ce, cand, ce inseamna ea de fapt. Ne multumim cu ce ne spun parintii, bunicii, matusile, animalele din ograda, cartile, daca le mai citeste cineva si pe alea si atat! Noi nu cautam! Suntem limitati si punct! Adica daca oricum o sa murim la un moment dat, de ce sa ne mai sinchisim sa depunem un efort de a multumi pe cei din jur, ca se merge destul de mult pe principiul multumirii celor din jur, nestiind sau nevrand sa stie ca de fapt ei trebuie sa fie impacati la orice ora din zi si din noapte de alegerile pe care le fac? De-aia, cred, ca si mania imbogatirii, ca daca nu te bucuri aici de ei, dincolo n-o s-o mai faci, ca nu mai poti. Totul se rezuma la materie, nu la esenta ei. Totul sa fie cat mai bine imbracat, mai frumos, mai poleit cu aur, platina, ca esenta oricum nu conteaza, cel putin in randurile turmei.
De-aia si femeia ne creste asa prost! Sa ai copii e o obligatie, nu neaparat o bucurie. Adica turma imediat iti sare in cap daca depasesti o varsta si nu ai copii, sotie/sot, amanta/amant si cel putin un concediu pe an la mare si unul la munte. Suntem crescuti din obligatie, pentru ca ni se impune mai mult sau mai putin la nivel inconstient ca nu esti femeie pana nu ai facut un copil si l-ai crescut.
Si ba da, poti cere si inteligenta si grija pe de o parte si pe cealalta discernamnt si feminitate, dar de la cine trebuie, nu de la turma:).
Ti-am mai spus eu tie ca norocul nu exista! Norocul e in viziunea mea, minimalizarea importantei alegerilor noastre si ale altora care ne afecteaza mai mult sau mai putin si pe noi. Totul tine de cum alegi. Si inca ma frapeaza chestia asta, ca noi, prin decizile noastre luate la un moment dat, eu pe o parte, tu pe alta, ne-am impiedicat unul de altul. E pur si simplu viata pentru mine:).
Dar banuiesc ca tot sunt o norocoasa nu;;)?
Blue..
RăspundețiȘtergereLinia de demarcaţie dintre orgoliu şi egoism, este data... intotdeauna de nivelul de educatie pe care l-ai primit..si pe care ti l-ai insusit ca fiind adevarat, ca o igiena mentala personala. Nu poti fi intro relatie si sa nu iubesti. Trebuie sa constientizezi cat este egoism(sa nu-i maresti dimensiunea fireasca)si unde incepe orgoliul sa-ti macine....respectul fata de tine...si celalalt. De multe ori orgoliul te face sa nu recunosti...ceea ce-i poti da celuilalt, ce-i poti oferi...din generozitate sau noblete sufleteasca. In concluzie depinde f. mult ce personaj ti-ai luat langa tine. Daca ti-ai luat un orgolios...sau una avida de statut sau podoabe...e f.clar ca tot timpul in relatie..te vei bate pentru cine are cel mai mult dreptate..si cine rezolva corect...problemele ivite. Daca ti-ai luat o persoana buna sau calma...conflictele de interese sau gusturi vor fi aplanate...sau limitate,fara a izbucni certuri...si fara ca cineva sa "tina minte" ce...i-ai facut. Asta e orgoliul: e un purtator neloial de rautate in relatie...care mentine la nivel ridicat tensiunea cuplului, riscand oricand sa dilueze si bruma de "iubire" care a parut a fi la inceput. Pentru ca iubire inseamna respect si acceptarea celuilalt..pana la linia de demarcatie*(imbecilitate/rea vointa)
"simţirea"?
Emoţia nu e numită iubire, poate indragostire. O suma a emotiilor poate da substanta sau esenta cautata...de ceea ce numim generic "iubire"
Nu oricarui individ ii este la indemana sa elimine orgoliul şi egoismul asa cat ai zice.. "peste" . Daca posezi asa ceva, ai dat de Dracul:)
De fel o faci(voluntar),in masura in care..
ti se da: lapte/carne/miere/excursii/orgasme-mirifice etc:) Dar degeaba, vei avea o "inima" precum piata de mercurial.
-Cat imi dai ca sa...
-Cat de bun vei fi...daca
Asadar, combinatia orgoliu-egoism este fatala pentru iubire, mai concret spus pentru consolidarea acelei relatii!
Natura iubirii in contextul asta ar fi: inocenta+feeling. De aici se poate plusa cu ce stiu cei doi, cu ce admit ei doi sa FACA/CONSTRUIASCA. ..conditii in care comunicarea nu poate sa sperie..pe cineva, iar eschivarea sa fie una cat mai insesizabila si in orice caz...discutabila.
Iuniuta..
RăspundețiȘtergereNu-i putem multumi pe cei din jur..ca trebuie s-o facem in propria ograda, iar asta ia un timp destul de indelungat..ca sa mai te poti apleca si asupra celorlalti...care stim:sunt ocupati cu gratarele si cu berile featuring grijile gospodaresti. Asta ocupa tot timpul:)
"Sa ai copii e o obligatie, nu neaparat o bucurie"
Asa este. Dar nu poti condamna omenirea pentru SENSUL EI! Ca se pierde sensul pe parcurs, ca sufletul "lor"(turma)este manipulabil asta e altceva. Cresterea proasta...e a amandurora,ei comploteza...indirect la boicotarea speciei, chit ca unul este mai CONSISTENT decat celalalt..in educatie..si bineinteles mai fragil:)
Nu poti spune oricui ca a facut ceva din "obligatie"...trebuie sa cercetezi in amanuntime.De aceea se spune si ca "n-i meritam pe cei care ii avem alaturi"
Intradevar totul tine de cum alegi. Si ce reusesti sa intelegi,,si important devine sa nu te alienezi..pe parcurs. E foarte important.
De impiedicat unul pe celalalt...e doar in imaginatia ta.Asadar(ne)norocosi suntem toti...
depinde ce alegem:respect, confuzie, iluzie...sau iubire.Depinde ce fel de credinta ai. Si daca perseverezi, te joci...sau "te faci ca".
Viata este joaca, dar nu "o joaca". Ori vei muri de prost, ori vei iubi in gol, ori iti vei umple burta...sau hambarul! Dupa gust:)
Joker a spus un lucru extrem de adevarat: "orgoliul...e un purtator neloial de rautate in relatie"....
RăspundețiȘtergereda...intr-o relatie adevarata nu ar trebui sa existe orgolii...daca ele exista aceea e deja o competitie...dar la fel de bine pornind de la iubire poti ajunge in competitie... "care pe care"....pentru ca si iubirea se poate transforma in ne...iubire,in ne...fericire...
Iunia: stiu ca voi doi aveti ceva cu bietele femei dar gresesti sa stii....nu "femeia" ne creste bine sau rau...parintii o fac chiar daca ea,femeia e cea considerata mai aproape de copil...
sa fii "in randul lumii" adica sa nu iesi din rand...da e o realitate pe care intr-un fel sau altul toti am simtit-o...
toate astea tin de natura umana si oamenii nu se schimba....nu e nimic de facut in privinta asta...
tu spui ca:"...turma imediat iti sare in cap daca depasesti o varsta si nu ai copii, sotie/sot, amanta/amant si cel putin un concediu pe an la mare si unul la munte..."
si asta e adevarat....dar totusi depinde la ce "turma" te raportezi...e ca si cum ti s-ar impune sa te casatoresti fata-mare....ca asa e frumos...o fata sa fie cuminte....mai face cineva asta azi?nu prea...ii pasa cuiva ca nu mai exista "cumintenie"? da...unora le pasa...dar cui ii pasa de ei?
ideea e sa-ti urmezi drumul,dorintele,crezul daca il ai,visele....orice te defineste...pentru ca niciodata nu poti multumi pe toata lumea si pe tine in acelasi timp...
natura umana este imperfecta...sa ne asumam imperfectiunile iar pe cei care ii judeca pe altii sa-i privim cu mila...sunt goliti si sparti...toate trec prin ei si nimic nu ramane...
dar eu stiu ca tu nu esti asa :)
Pandora, cum sa nu ma exaltez cand imi vad unele colege la care am ajuns sa tin, asa marginalizate cum sunt de toti, eu fiind printre putinii care le fac sa rada copios, ca pur si simplu nu simt ca sunt multumite de sine, de ceea ce stiu, de ceea ce pot, subestimandu-se constant? Au creier, au bun simt, de simtit nu stiu cat simt, drept e, dar au bun simt si pentru mine asta e destul de important. Azi dadeam test la mate dupa pauza mare si amandoua, una mai tare ca alta se criza ca nu stiu nimic, ca or sa ia 3, ca nu stiu ce, chestii tipice la noi in clasa inainte de un test la mate, toti devenind niste animale, asa crizati devin, spre deosebire de mine, care sunt destul de calma si ma multumesc cu ce stiu si incep eu sa le spun ca da-le in draci de note, ca nu conteaza, ca peste 10 ani o sa le doara in 3 litere de ce note au luat ele in liceu, ca important e cu ce raman, ce invata pe parcurs si ajung sa aplice in viata, in viata reala, ca sufletul si armonia cu creierul conteaza si se uitau amandoua mirate la mine, de parca cine stie ce tampenie scosesem pe gura, ca sa ajunga sa-mi dea dreptate, dar tot agitate ca un Pepsi sa ramana, mai ceva ca un Pepsi. Cred ca avea si Mentos in el:))...
RăspundețiȘtergereCum sa nu ma frece cand vad ca pentru ei inseamna sa stii, sa inveti, scorurile, care sunt mai mult sau mai putin obiective? Parerea mea ca chiar iti trebuie nervi, vointa, curaj sa iti faci loc printre toate astea si nu vad pe nimeni sa se aproprie de ce sunt eu. Honeybee e prea prins in subiectivismul sau uneori ca sa conteze putinele momente in care chiar poate reprezenta un exemplu demn de urmat.
Sincer, chiar nu stiu cat scoate un liceu de elita oameni din noi. Stiu ca eu nu sunt etalon, dar atunci pe cine sa iau etalon si sa fiu obiectiva?
Si vrei sa nu ma exaltez cand vad cat le influenteaza pe bietele copile acele note infecte... Si parintii mei au inceput sa comenteze ca iau note mai mici ca anul trecut la aceleasi materii. Nici in viata reala nu faci intotdeauna cele mai bune alegeri, desi iei in calcul toate nuantele, din cine stie ce motive subiective... Cum imi tot spunea Andrada de Paler, sa nu oamenii dupa fapte, ci dupa rationamente si eu asta incerc sa fac de fiecare data si notele in perceptia mea sunt subiective.
Si pot eu sa tot fiu eu plina si fara goluri, ca daca nu raman invataturile mele, sintezele mele si la altii, degeaba, sincer! Eu ce vina am ca mie imi pasa mai mult decat ar trebui de altii? Ca am prea mult bun simt, probabil! Acum si bunul simt a devenit un pacat... Sincer, o inteleg pe Lori ca vrea sa-i ajute pe oameni si nu poate. Stiu ca in mare parte reusesc sa ma detasez, dar nu pot tot timpul! Eu sufar de prea multa empatie. Stiu ce as vrea eu sa primesc de la altii, chiar daca ei poate nu vor ce le dau eu.
Iunia: nimeni nu te-a invanovatit de nimic...si nu cred ca te invinovateste cineva la modul real ca ai prea mult bun simt...
RăspundețiȘtergeresi sa stii Iunia....ca sa-i ajuti pe oameni...acei oameni trebuie sa-si doreasca la randul lor sa fie ajutati...
colegii tai vad doar la 2 pasi inainte...nu e vina lor...si nici a ta ca ai privirea(mintea) agera si vezi departe...
e frustrant sa simti ca nu vorbesti aceeasi limba cu cei din jurul tau sau ca ei nu intelg exact ce le spui...dar...sa nu-ti imaginezi ca peste 20 de ani lucrurile vor sta altfel...va fi la fel dar...in alt fel...
tu spui ca"....nu vad pe nimeni sa se aproprie de ce sunt eu..."
in imediata ta apropiere paote ca nu...dar...il uiti tu pe J.?
si mai spuneam ca ai vederea agera...
uita-te in directia potrivita :)
Joker o sa traiasca cumva vesnic si eu nu stiu:))? Crede-ma!, as fi fost prima care afla si celebra asta!
RăspundețiȘtergereDar nu o sa traiasca o vesnicie si cel mai frica imi e de ziua cand n-o sa mai fie. Sincer! De-aia nici nu pot sa ma gandesc la acea zi, oricand va fi ea!
Andrada zicea ca n-ar fi o idee rea sa-l conservam cumva, gen mumiile, ca sa-i invete si pe copiii nostri n chestiile pe care el le vede si noi poate nu:)). Si eu, de acolo, cea mai mare egoista, faceam pe inteleapta ca ar fi un gest egoist sa-l tinem numai pentru noi doua (a se citi pentru copiii ce vor urma dupa noi doua) si ca fiecare trebuie sa-si indeplineasca menirea pe pamantul asta. Care o fi a lui, el sau Dumnezeu stie! Eu sper doar sa ma pregateasca indeajuns de bine pentru ziua cand nu va mai fi, daca nu vrea sa ma lase cu goluri cat un neant, cat o gaura neagra.
Si stiu ca peste 20 de ani nu va diferi cu prea mult si si asta ma doare, pentru ca atunci ii vei convinge si mai greu de faptul ca trebuie sa mai schimbe niste chestii pe la ei. Cum ar fi orgoliul care ne omoara zi de zi. Varsta mea de acum e numai buna pentru a le planta ce trebuie. Ideea e sa si gaseasca sol fertil.
Si mi-e ciuda ca eu m-am lasat ajutata in momente in care eram indeajuns de distrusa si puteam iar la un moment dat sa mi-o iau in freza ca am crezut prea mult in oameni. Dar fac si eu acum precum o colega care citise niste pasaje din Luni de fiere si a dumirit-o pe ea de ce vrea sa o ajute unul sa inteleaga, sa fie mai fericita in nefericirea ei: "Nu ranesti decat persoanele pe care le cunosti. Nu ai nicio satisfactie ranind persoane complet straine tie."... Nu e chiar citatul, dar oricum asta era ideea, ca exista placere in a face pe cineva pe care cunosti sa sufere si ca ranind un necunoscut, e ca si cum te-ai lupta cu morile de vant. Chestia e ca eu m-am lasat ajutata, desi stiam ca pot sa o patesc din nou. E aiurea, sincer!
Cum sa dresezi tu intuitia altora daca ei nu te lasa sa-i ajuti?
De-aia ma chinui eu cu colegii mei, desi probabil o sa cam dispar dupa liceu din vietile lor. Vreau in timpul pe care il am la dispozitie sa stiu ca am facut tot ce am putut sa schimb ceva la ei in bine. Stiu ca in mare parte va muri samanta mea, dar poate totusi vor aparea hibrizi, eu stiu? Adica gandeste-te ca poate Joker nici nu se astepta vreodata sa gaseasca intr-o copchila de 16 ani asa minte si suflet si in tara asta pe deasupra, desi poate undeva spera sa lase cuiva din invataturile sale. A crezut de cuviinta ca eu sunt una din acele persoane, ca Andrada deja stia mai multe decat mine cand au dat unul peste altul si numai citind-o iti dai seama de asta si eu cum puteam sa refuz sau sa ma mai incumet acum sa refuz asemenea dar? Ei bine, si eu ma simt cumva datoare sa las cuiva din toate invataturile mele transmise in mare parte de el:). Ma simt un pic ca Andrada acum, omagiindu-l pe Joker:)). Fireste ca iubirea dintre noi doi e la alt nivel, dar tot o nuanta a iubirii e, stii:)... Tot iubire e, tot Dumnezeu reprezinta, tot frumusete, deci nu are ce sa fie dubios la mijloc. Probabil sunt odrasla pe care si-ar fi dorit-o el si el pentru mine tatal care sa ma invete atatea chestii... Nu pot zice ca de la tatal meu n-am avut ce invata, ca as fi nedreapta, dar nu ca de la Joker, intelegi:)?
Si uite asa devin eu siropoasa in public:))...
Cat despre cum ma iau eu de femei, las-o balta! Il las pe Joker sa te convinga de ce vrea el, ca e mai in tema ca mine. Tu ai spus ca eu sunt doar prozelita:D.
Iunia: ai grija...e periculos sa iubesti ! :))
RăspundețiȘtergerema amuzam acum...
stiu cat de important este J pentru tine si tu pentru el...
este important in viata sa gasesti un om pe care sa-l admiri,iubesti,sa ai incredere in el si in spusele lui...dar sa te gandesti la disparitia acelui om...nu are sens...
tu proiectezi disparitia lui si o simti in tine ca si cum tu cea de atunci vei fi identica cu cea de acum...dar nu va fi asa....vei simti,vei vedea si vei gandi altfel atunci....asa ca nu te mai proiecta in acel moment pentru ca el este si departe in timp si departe de ce iti imaginezi tu ca va fi...
:)
RăspundețiȘtergereDa. În teorie, gândim la fel.
Mi-a plăcut cum ai sintetizat: "Natura iubirii in contextul asta ar fi: inocenta+feeling."
Ce păcat că practica ne pune deseori în faţa unor situaţii neverosimile.
Încă sunt uimită până unde poate ajunge războiul orgoliilor. Sunt situaţii conflictuale împinse atât de departe încât să distrugă orice posibilitate de a fi fericit. Reproşuri absurde, umilirea partenerului, gesturi lipsite de orice noimă care distrug orice cale de (re)conciliere.
Mi-e greu să-i înţeleg pe indivizii care spulberă tot ce e mai frumos în viaţa lor de dragul orgoliului. Adică, mi-e greu să înţeleg de ce împing lucrurile până acolo. Suferă din motive ridicole, dar aleg orice altceva decât să cedeze în faţa unor evidenţe de bun simţ.
Bine, eu consider că acest disperat egou este manifestarea unei forme de frică, extrem de primitivă. O groază că ţi s-ar "dizolva" identitatea, în relaţia cu celălalt. Repet, e un primitivism psihic (să-i zic atavism?!) reflectat în războiul de dominaţie şi control în cuplu, când, după mintea mea, un cuplu ar trebui să însemne în primul rând colaborare,comuniune. Sau, orice altceva afară de competiţie.
Şi da, ai dreptate, suntem un popor lipsit de o elementară educaţie în acest sens. :(
la unii implica si o doza imensa de masochism ... :)) incurcate sunt caile iubirii ... dar nu ai ce face, si prostii au dreptul sa iubeasca, nu ?
RăspundețiȘtergerepheideas: oricine are dreptul sa iubeasca...si sa-si manifeste iubirea cum stie el mai bine...
RăspundețiȘtergereprobabil ca exista o anumita placere in umilinta...eu una nu am incercat-o...
oricum nu exista iubire fara un dram de nefericire...
fara sa vreau masochismul tau ma duce cu gandul la placere...sigur....si placerea e unul din ingredientele iubirii :)
Tare interesante comentarii, nu stiu cum se face ca in mare parte ii dau dreptate lui Joker..desi in prima faza iubirea poate deveni un drog..cred ca putem invata cum si in ce cantitate sa-l consumam pentru a nu ne face rau..si iubirea sa fie de fapt un medicament. Ca dependenti oricum suntem, multi dintre noi. :)
RăspundețiȘtergerefly2sky :Joker este un lucid dar si un ludic...:)
RăspundețiȘtergereacum gandul mi-a fugit la homeopatie...prin extensie...sa fie iubirea un astfel de medicament?:))