Parfumul Secretului

Se asezase linistea, ultimele sunete ale batranului clopot se pierdusera deja in calmul care plutea peste curtea manastirii…
Pornise spre chilia lui dar ceva il facuse sa se aseze pe banca de sub nucul care parea mai batran ca timpul, de parca timpul ar avea varsta…
Timpul nu, dar oamenii,da…la fel si nucii…
Da,acum stiu de ce s-a oprit sub nuc, mirosul de nuci verzi ii napadise narile chiar daca acum era toamna si nucile,de mult culese…
In narile lui palpita aroma de verde iod a nucilor care iti murdaresc degetele si buzele atunci cand nerabdarea te face sa gusti cu nesat albul dulce al miezului de nuca…
- Hai,mai arunca-mi,mai arunca-mi…
Batea din picior si radea cu gura si ochii la el cel catarat in nuc.
De sus, din nuc, parul ei parea de culoarea soarelui si tare ar mai fi stat sa o priveasca printre crengi daca ea nu ar fi batut iar, nervos din picior:
- Hai, mai arunca-mi, mai arunca-mi...
Odata cu ultimele nuci aluneca si el din copac in fata ei
- Gata, acum le impartim, ii zise el serios privind la fata ei lunga si contrariata si mustacind a rade
- Le impartim, susura ea dulce…doua mie, una tie, pentru ca eu te-am indrumat de unde sa le culegi, deci, am facut treaba mai grea…
Radeau amandoi decojind nucile si rontaind miezul alb, radeau ochii lui verzi mangaind galbenul parului ei blond
Simti o arsura si parca buza de sus sangera usor, urma dintilor ei si gustul de nuca si…
Un alt clopot din alt timp il facu sa sara in picioare speriat, parfumul dulce al ispitei avea gust de nuci verzi, verzi ca ochii lui…
- Nu pleca…tu…
Dar el alesese, locul lui nu era in lume…
Si totusi, in sufletul lui a ramas adanc, parfumul dulce amarui al unui secret care a lasat urme in amintirea buzelor de altadata
Iubirea e data e Dumnezeu dar alegerea ne apartine
Nu, nu era batran precum nucul, era verde precum frunzele lui vara, dar…
Se inserase,incepuse sa miroasa a toamna
Hmmm, amintirile nu au nevoie de anotimpuri, au nevoie doar de o picatura de emotie parfumata…
Pentru unii secretele au parfum de nuca, pentru altii…poate pentru altii nu exista parfumuri, nu exista secrete…
Tare tristi or fi acei oameni, tare tristi…

Un parfum care imi sugereaza in egala masura toamna dar si  amintirile, poate si tristetea  este Immortelle de Corse de L`Occitane en Provence.

Lansat in 2011 are ca nota de varf  imortela, notele de mijloc sunt trandafir, ceai si miere alba, notele de baza sunt mosc, stanjenel si rasina benzoica.

Daca vreti sa va lasati invaluiti de amintiri,incercati-l…

Poveste inscrisa in Clubul Condeielor Parfumate gazduit de Mirela.

Dupa o idee a Alexandrei .