miercuri, 10 ianuarie 2018

Despre amintiri...

Privind aceasta imagine atat de fermecator vintage, mi-am amintit ca si bunica mea avea o masina de cusut Singer care semana izbitor cu cea de aici.Bunica mea avea un talent deosebit de a face orice din orice, talent care mie imi lipseste cu desavarsire. Tricota si cand spun tricota, ma refer la modele complexe care apareau pe rochii pe care, privindu-le, nu ai fi zis ca au fost lucrate de doua maini cu doua andrele si nu stiu ce lanita.In ceea ce ma priveste pot spune ca in toata viata mea am reusit sa tricotez o bentita si un fular, acest fular fiind maxim de ce am putut eu realiza😚
Si pentru ca am amintit de masina de cusut, hmmm, aici si cu ajutorul mainilor ei, orice vis devenea o realitate purtabila😉
Avea un ochi infailibil in a acoperi prin modelul ales ceea ce doamnele, prietenele ei, doreau sa nu se observe si de a evidentia plusurile atragatoare de priviri admirative.La fel si in privinta culorilor, materialeor, combinatiilor de materiale si reusea sa faca toate acestea cu si din placere.Niciodata nu era cu adevarat multumita si de multe ori desfacea fara mila ceva care era ca si terminat, doar pentru ca ei i se parea ca nu e perfect-perfect.Desigur, ea a incercat sa ma invete si pe mine sa...
Dar te pui cu neindemanaticul?!Mai bine nu!Drept pentru care, tot ce a reusit sa obtina bunica mea de la mine a fost sa invat sa trag drept la masina, atat.Orice miscare sus-jos, stanga-dreapta aducea cu sine dezastrul😁
Recunosc ca de atunci nici nu am mai incercat si departe de mine a ramas acest gand😉
Pe bunica mea o chema Safta.
Ce nume o mai fi si asta imi ziceam eu, nu suna ca al colegelor mele, Carmen, Mariana sau mai stiu eu cum.Mi se parea un nume deloc modern.
Trebuie sa mai spun ca bunica mea era micuta de statura, subtirica, intotdeauna aranjata, intotdeauna purta tocuri si ciorapi de matase, iubea palariile si rujul rosu si mai mult decat atat, fuma cu neostoita placere.La toate acestea nu puteam asocia...Safta.
Dar cand se prezenta si spunea Safta Grigorescu, nu puteai decat sa-i saruti mana ca unei doamne pentru ca asta si era bunica mea, o doamna! Doamna Safta Grigorescu
 

miercuri, 3 ianuarie 2018

Jager

M-am gandit ca, pe langa urarea de " la multi ani" pe 2018, sa vin la voi cu invitatia de a ciocni un paharel.
Asa ca va doresc in Noul An multe bune si frumoase,noroc si spor in toate!

De departe ramane lichiorul meu preferat si asta nu pentru ca deja sa bei Jager e o moda. Mi-au placut mereu bauturile dulci-amarui, ce-i drept acesta e destul de amarui, ca sa nu mai spun de tarie, 35% alcool😉
Sigur, si acest lichior are in spate o poveste, n-o voi spune aici pentru ca e prea lunga. O sa mentionez doar ca "maestrul vanatorii", aceasta e traducerea denumirii Jagermeister, a pornit
in lume ca medicament digestiv, ulterior adaugandu-se alcool, o combinatie de peste 50 de ierburi si condimente si dupa macerare, zahar caramelizat. Era destinat in special vanatorilor.Legenda spune ca ar contine si sange de cerb ceea ce e doar...legenda. Eticheta contine printre altele simboluri naziste stilizate se spune, pentru ca initial producerea acestei bauturi in 1930 in zona Hanovrei-refugiu al vanatorilor dar si al figurilor proeminente din Partidul Nazist precum Herman Goering face parte din poveste.Oricum, daca veti cauta veti gasi pe net toata povestea.
Eu o sa inchei spunandu-va doar ca Jagermeister se bea foarte rece, sticla trebuie racita, paharele la fel. Cateva shot-uri iti pot da o stare de bine, dar nu exagerati!😉
Daca nu l-ati incercat va sfatuiesc sa o faceti dar nu uitati, raciti paharele, raciti sticla, incercati sa treceti peste amaruiul pregnant si veti ramane cu gustul dulce...dar nu uitati, alcool 35%!