....am citit cu totii despre ea, am vazut cu totii foto exceptionale cu ea, am auzit cu totii ca e sau nu e asa cum ne gandeam noi ca ar fi...
Saptamana trecuta am fost in Parcul National Cheile Nerei, si iata ce am vazut...
Ea este!
Mereu alta in functie de lumina, tulburatoare, curgand precum timpul...
Oamenii se apropie, ar vrea sa o atinga, sa o priveasca de aproape si fac asta chicotind, tipand, agitandu-se, putini fiind aceia care privesc cu respectuoasa admiratie aceasta frumusete careia i se potriveste linistea...
Cascada Bigar, fermecatoare
...a doua persoane este ca si contactul a doua substante chimice;
Daca are loc vreo reactie, amandoua sunt transformate.
Carl Gustav Jung
Antonie,personajul principal al romanului sufera de boala ganditului, motiv pentru care se simte foarte batran.
El a ajuns la concluzia ca inteligenta aduce doar neajunsuri, prostia fiind de preferat.
Hotararea lui de a schimba inteligenta pe prostie a fost luata...daca va reusi sau nu.... aflati singuri :)
Chiar daca ati citit sau nu acest roman apartinand scriitorului francez Martin Page ,va las sa "degustati" cate ceva din gandurile lui Antonie :
"Se gîndea serios să devină alcoolic. E o preocupare .
Alcoolul ocupă gîndurile în întregime şi dă un scop în disperare: să te vindeci. Atunci ar frecventa reuniunile Alcoolicilor anonimi, si-ar povesti parcursul, ar fi susţinut şi înţeles de fiinţe asemeni lui aplaudîndu-i curajul şi voinţa de a se lăsa. Ar fi un alcoolic, adică cineva care are o boală recunoscută pe plan social. Pe alcoolici lumea îi deplînge, îi îngrijeşte, ei se bucură de consideraţie medicală, umană. Pe cînd pe oamenii inteligenţi nimeni nu se gîndeşte să-i plîngă: „El studiază comportamentele umane, cred că asta îl face foarte nefericit", „Nepoata mea e inteligentă, dar e o fată foarte în regulă. Vrea să
scape", „La un moment dat, mi-a fost teamă c-o să devii inteligent." Iată genul de cugetări binevoitoare, pline de compasiune, care i s-ar fi cuvenit daca lumea ar fi fost dreaptă. Dar nu, inteligenţa e de două ori rea: te face să suferi şi nimeni nu se gîndeşte să o considere ca pe o boală.Prin comparaţie, a fi alcoolic ar fi o promovare. Ar suferi de un rău vizibil, cu o cauză cunoscută şi tratamente prevăzute; nu există cură de dezintoxicare pentru inteligenţă. Dacă gîndirea conduce la o anume excludere,prin distanţa observatorului faţă de lumea observată, în schimb a fi alcoolic ar fi un mijloc de a găsi un loc. Iar a fi perfect integrat în societate, în caz că asta nu s-a realizat firesc, nu poate fi decît dorinţa unui alcoolic. Datorită alcoolului, nu ar mai avea această reţinere faţă de jocurile omeneşti si ar putea liniştit să se lase în voia lor."
Mai multe gasiti pe blogul Zinei unde veti afla ca totul a pornit de la Ella
....intotdeauna aceste mici bistro-uri sau cafenele.
Cateva masute, o straduta linistita, o cafea parfumata si placerea de a
savura toate acestea detasat de prea multi oameni, de prea mult zgomot,
de prea mult din toate...
Buna dimineata! ☕🙂
foto: "Parisian Cafe Embellished 2001"Art Brokerage
La marginea Bucureştiului, în apropierea
cimitirelor Giuleşti şi Giuleşti-Sârbi, se ridică ruinele Mănăstirii
Doamna Chiajna, lăcaş în jurul căruia se învârt multe mituri urbane şi
legende pe care toţi locuitorii din zonă le-au auzit din generaţie în
generaţie.Ridicată în timpul domniei lui Alexandru Ipsilanti şi
desăvârşită în timpul domnitorului Nicolae Mavrogheni , mănăstirea a
primit numele de Doamna Chiajna, după fiica lui Petru Rareş şi nepoata
lui Ştefan cel Mare. O construcţie în
stil neoclasic impresionantă, de 43 de metri lungime şi 18 înălţime,
mănăstirea putea fi uşor confundată cu o cetate, ceea ce s-a şi
întâmplat chiar înainte ca lăcaşul să fi fost sfinţit. Turcii au
atacat-o într-o noapte şi au incendiat-o, în urma flăcărilor mistuitoare
rămânând doar ruinele care au dăinuit până în ziua de azi. Cel puţin
aceasta este o variantă a istoriei Mănăstirii Chiajna.O altă legendă
spune că aceasta era funcţională în 1792, când a izbucnit ciuma din
vremea domniei lui Mihai Şuţu, molimă în timpul căreia acolo ar fi murit
chiar Mitropolitul Cozma al Ţării Româneşti şi de la care i se trage
faima de biserică blestemată. Arhiva şi scriptele care vorbeau despre
începuturile mănăstirii au fost arse în totalitate, şi tocmai de aceea
nu există o variantă clară, oficială, care să vorbească despre istoria
acestui lăcaş de cult, care ar fi trebuit să fie unul dintre cele mai
importante din ţară.Se spune că în nopţile cu lună plină se mai aude
încă sunetul unui clopot, clopotul mare al mănăstirii, care a fost
aruncat în apele revărsate ale Dâmboviţei undeva în secolul al
XVIII-lea.Impresionanta ruină este totuşi în picioare, dar turla a căzut
la cutremurul din 1977.
sursa: http://www.romaniatv.net
foto: WikiGOGO
Felii subțiri de blat, cremă de ciocolată cu
aromă intensă, înveliș de caramel în culoarea chihlimbarului și un gust
delicios — cam așa s-ar putea descrie, în câteva cuvinte, o prăjitură
care a intrat în istorie și al cărei renume s-a răspândit în întreaga
lume.
Managerul cofetăriei din centrul istoric al municipiului
Miercurea Ciuc, Bartis Botond, dezvăluie povestea specială a tortului
Dobos, creat în anul 1884 de Dobos Joszef, unul dintre cei mai renumiți cofetari din Budapesta.
”Rețeta a fost creată în anul 1884, când Dobos Jozsef a dorit să
realizeze o prăjitură care să poată fi păstrată și transportată pentru
mai mult timp, întrucât în vremea aceea nu existau tehnologii de răcire.
Și, după crearea ei, prăjitura Dobos a devenit atât de populară încât a
fost transportată și în Viena, la Berlin sau la Paris,a fost
transportată cu căruțele, în cutii de lemn pline cu gheață și sare, timp
de două-trei zile, fără să aibă vreo problemă”.Tortul a fost prezentat
prima dată în anul 1885, la prima Expoziție Generală din Budapesta, iar
printre primii care au gustat delicioasa prăjitură au fost împăratul
Franz Josef și soția sa, Sissi.Ca o curiozitate, Bartis Botond ne spune
că celebra cremă de unt a lui Dobos s-a născut dintr-o … greșeală.
Renumitul cofetar avea un ucenic care, preparând într-o zi o cremă de
unt, a pus, din greșeală, zahăr cristalizat în aceasta și nu doar un
praf de sare, așa cum se obișnuia. Convingerea era atunci că, dacă
într-o cremă de unt se pune zahăr, aceasta era ratată. Dobos Jozsef,
însă, nu a aruncat ”crema compromisă” a ucenicului său, a început să
lucreze cu ea și așa s-a născut crema de unt, care ”conține puțină sare,
dar conține și zahăr, care a devenit extrem de populară și care astăzi
este baza cremelor în cofetărie”.Procesul de realizare a feliei Dobos
durează câteva zile. Mai întâi se face blatul, apoi crema și după aceea
tortul este asamblat și trebuie lăsat să se odihnească și să se
”împrietenească” blaturile cu crema și strict în ultima zi se realizează
învelișul caramelizat, care este pus doar înaintea servirii.Rețeta
tortului Dobos a fost ținută secretă timp de 20 ani de către creatorul
ei, chiar dacă mulți cofetari, din întreaga Europă, au încercat să o
copieze. În anul 1906, când Dobos Jozsef a decis să se retragă din
activitate, a dezvăluit rețeta membrilor Asociației Cofetarilor din
Budapesta, cu condiția să fie utilizată doar de aceștia.
sursa: aici
foto:http://alte.roosted.org
