duminică, 8 decembrie 2019

Poveste Parfumata - Parfum cald pentru iarna rece

Ninge.
Metropolă sau cătun, prima ninsoare transformă orice loc, oricât de banal, într-unul de poveste.
Asta dacă ești o visătoare.
Ea e pragmatică.
Prima zăpadă din anul ăsta a prins-o în trafic.
Abia intrase în oraș și odată cu asta, în impas.
Automobilele mai mult stăteau decât înaintau.
Ar fi ales mersul pe jos, nu pentru că i-ar fi plăcut, dar ar fi fost de preferat blocajului.
Totuși, pantofii ei Miu Miu nu meritau un astfel de tratament.


Ahh, pantofii!
Întotdeauna stiletto, întotdeauna închiși la culoare, niciodată roșii, adoră tocul șurub și, în general, designul curajos al acestei mărci.
Și apoi, gențile, oh, iubea gențile, poșetele!
Bunica ei spunea că pantoful și geanta trebuie să fie de calitate, altfel pari nu un sărăntoc ci un om lipsit de bun gust.
Sigur, pe vremea ei asortai poșeta pantofilor, acum lucrurile stau altfel, moda și regulile ei se schimbă dar pentru ea ideea a rămas valabilă, are genți de calitate și pantofi de brand.
Și apoi ciorapii! Fini, din mătase, care parcă îmbracă piciorul într-o a doua piele, mai fină, mai delicată. Tot bunica ei spunea că piciorul unei adevărate doamne are glezna fină, de forma paharului de șampanie.
Eh, aici nu se prea încadrează, glezna ei e departe de forma paharului de șampanie, bine, nici halbă de bere nu e, dar....
Totuși, un pantof elegant și un dres de calitate, schimbă percepția lucrurilor.
Şi?Parfumul?! Fără nicio îndoială, parfumul e tuşa finală pentru o stare perfectă la ţinuta perfectă.

Miu-Miu Fleur d’Argent este ultima ei slăbiciune în materie de parfumuri, feminin şi provocator, mosc şi tuberoză, poate puţin strident, dar mai bine aşa decât banal.
Dar marele plus în ținuta unei femei de bun gust, după spusele bunicii ei, era...
Gemulețul dintre ea și soferul limuzinei coboară silențios, acesta din urmă i se adresează:
- Scuze pentru întârziere, traficul e haotic, dar vom ajunge la timp.
În dreapta găsiți un mini bar, puteți servi un pahar cu șampanie, trufe din ciocolată sau orice vă face plăcere.
Geamul se ridică la loc și înainatrea de melc continuă.
Un pahar cu șampanie, că tot aminteam de forma lui, e foarte bine venit!
Despre ce vorbeam?
Da, bunica ei spunea că orice porți, indiferent ce pui pe tine, trebuie să știi a purta.
Poti avea pe tine o creatie Chanel dar dacă o porți de parcă ai cumpărat-o din piață de la tarabă, fix așa va arăta. Marea artă constă în a purta o ținută luată din piață care să arate ca și cum ar fi fost atinsă de chiar Mademioselle Chanel.
Hainele trebuie să te îmbrace urmând cu discreție forma corpului, nu trebuie să țipe pe tine ci să fie o invitație la respect și admirație și, dacă e cazul, la a afla mai multe despre persona care le poartă.
Sigur, bunica ei nu era un guru al modei, nici pe departe.
Dar era o delicată doamnă cu un bun gust desăvârșit de educație și fler.
Și nici nu avea nevoie de mai mult.
S-au oprit.
O alunecare lină, ușoară, și portiera din dreapta se deschide.
Șoferul limuzinei face un pas în lateral și o ajută să coboare.
O răsucire elegantă, coborârea se face întotdeauna punând în același timp picioarele jos, și nu un picior, urmat de celălalt.
Da, poate ar fi meritat un covor roșu la cât de spectaculos arată acest hotel!
Este condusă spre unul dintre lifturile private.
Ușa liftului se deschide la etajul trei, direct în livingul unui apartament somptuos, iluminat discret de lămpi cu abajoruri din mătase, pictate probabil manual.
Bărbatul o privește.
Fusta scurtă din piele neagră, ciorapii plasă care prind perefect în stransoarea lor pulpa albă a piciorului, pantofii roșii din lac cu platformă și etola din blană neagră care lasă perfect la vedere bustiera, și ea din piele.
- Cindarella Escorts, spune ea, întinzandu-i cartea de vizită din argint.
Pregătit?


Nu stiu cat de mult se incadreaza povestea mea in tema, eu sper ca da si sper ca o sa va placa. O inscriu cu drag in sirul noilor Povesti Parfumate din Clubul Povestilor Parfumate, cu gratie gazduit de Mirela

marți, 3 decembrie 2019

Sibiu - Podul Minciunilor

Cine nu a auzit de el?! ☺️
Nu o sa va spun de unde vine legenda, o găsiți pe net, vă spun doar că este cel mai vechi pod din fonta funcțional de pe teritoriul Romaniei și că a fost al doilea pod european realizat din fonta și primul de la noi.
Garantat, nu e minciuna! 😉

sâmbătă, 2 noiembrie 2019

In fiecare dimineata...

......in receptia firmei noastre ne asteapta un bol care contine biletele cu citate serioase sau haioase, motivationale sau pur si simplu vorbe de duh. Iata ce am ales eu zilele trecute....

sâmbătă, 28 septembrie 2019

Parfumul merelor - Poveste Parfumată

Ei da, pare că e încă vară dar deja se coc fructele toamnei, strugurii de exemplu. Grozav de mult îi plac strugrurii doar că la ele nu găsești decât mere. Roșii. Nu întelege, de ce toată lumea iubește merele roșii?! 
În livada lor găsești mere roșii, frumoase, lucioase, zemoase. 
Ei îi plac în schimb, merele acrișoare, mici, tari, mere sălbatice. Mere care au nevoie de curaj ca să crească, să se coacă.Bine că a mai umplut un coș, ultimul pe ziua de azi. Ar vrea să mai rămână în livadă, să se așeze acolo lângă măr și să aștepte apusul, chiar dacă se lasă frigul.
- Unde ești soră Antonia? Soră Antoniaaa!
E maica Gherasima care o are în grijă de 15 ani, din noaptea când maica a auzit un râs zglobiu, un gângurit vesel în spatele ușii de la micuța lor biserică. 
Slujba de la miezul nopții se sfârșise, era tot așa, toamnă, se lăsase frigul, ea era pusă într-o cutie din carton și, chiar dacă era întuneric și rece afară, ea râdea. Maica Gherasima a luat-o în brațe, și în grija ei a rămas. Cum a ajuns acolo? Eh, parcă mai conta?! Maicile i-au fost măicuțe, blânde sau aspre dar răbdătoare cu ea, zburdalnică dar și gânditoare, cu ochi limpezi albaștri, mereu melancolici, cu păr blond acoperit de vălul de călugărie. Privind apusul, se întreaba, cât de greu poate fi să trăiești în lume?! Cât?
- Soră Antonia! Nu mai visa cu ochii deschiși! Nu e un păcat dar e mare păcat că te așteaptă la bucătărie maica Mina cu merele. Trebuie să le alegeți, să păstrați pentru peltea și marmeladă, hai, gata cu visarea!
Asculatrea ei în mânăstire era grija pentru grădina și livadă și ajutorul la bucătărie.

Îi plăcea mânăstirea lor ascunsă acolo între dealuri, cu cele 11 măicuțe harnice, cu slujbele de rugăciune de zi și de noapte, cu multă treabă de făcut, cu învățătură dar...îi lipsea ceva.
Seară de seară, după slujba de noapte, se întorcea în chilia ei și acolo, despăturea o eșarfă roșie cu unduiri galbene și verzi care învelea o cutiuță, roșie și ea, din email, care mai avea încă urmele unei creme parfumate. Parfumul era slab. Ea chiar credea că el există mai mult în amintirea ei decât în realitate, parfum de flori necunoscute, parfum de mere coapte, dulci-acrișoare, parfum de vară, parfum de toamnă, parfum de libertate.

Sau poate că așa miroase dragostea....
Eșarfa și cutiuța era tot ce găsiseră măicuțele în coșul în care ea gângura veselă în noaptea aceea.
Maica Mina o privește cum amestecă în pelteaua aurie care încă nu se legase. Mirosea a mere zemoase în bucataria lor. Era dimineața devreme și azi aveau de pus în borcane pelteaua de mere pentru la iarnă și de terminat marmelada. Iarna le prindea bine să întindă pe pâine marmeladă sau peltea, chihlimbarul ăsta dulce le energizează și le bucură. Bucurii simple pentru care aveau a mulțumi Celui care le ocroteste și le așează viața pe drum tihnit de pace și rugăciune.Dar sora Antonia era cu gândurile departe. Maica stareță își spunea că a venit timpul ca ea să aleagă dacă vrea să rămână la viața monahală sau dacă vrea să plece în lume. Încă putea alege, era doar soră, nu maică.
O știa și ea, Antonia.
De aici gândurile și emoția și poate, curiozitatea.
Cutiuța ei prețioasă, parfumul acela care o făcea să plece cu gândul departe de mica lor mânăstire dintre dealuri.Dar ce înseamnă pentru ea departe?Cel mai departe era foarte aproape, micul orășel la care ajungeai nici în două ore, un orășel cu biserici nu multe dar frumoase și îngrijite, cu drumuri, atât cât sunt necesare, nu chiar frumoase, nu chiar îngrijite, cu case la fel.
Ea privea la oameni cu ochii ei albaștri limpezi, cercetător și atent, oamenii priveau în pământ, prinși în gândurile lor.Parfumul din cutiuța ei sigur nu avea legătură cu acel oraș, parfumul acela venea dintr-un loc însorit și luminos, cu livezi pline cu fructe dulci zemoase, coapte și parfumate.
Era ultima seară, trebuia să se hotărască.
Parcă acum mai mult ca niciodată, cutiuța răspândea un parfum de mere roșii, dulci, ademenitoare.
Dacă ar fi avut acum în mână un măr, ar fi mușcat cu poftă din el, din carnea lui albă și zemoasă, ar fi străpuns cu dinții coaja roșie și lucioasă...
- Evă ce ești, își spuse Antonia în gândul ei!

Un parfum pe care îl găsesc interesant, l-am întâlnit dar nu l-am purtat, este All About Eve de la Joop! Un parfum nou, lansat la sfârșitul anilor '90, un parfum în care mărul își are locul lui, învăluit fiind de tulburătoarea iasomie, de picanta scorțișoară și de vanilia caldă și tandră. Un parfum care cred că rezonează cu Eva care se află în fiecare dintre noi....

Poveste scrisă pentru Clubul Condeilor Parfumate, iniţiat şi găzduit de Mirela