duminică, 28 octombrie 2018

Parfum de catifea si matase - Poveste parfumata

Inca o ora si gata.
Masina de cusut cu tacanitul ei rapid ii tine ritmul gandurilor, in timp ce varful ascutit al acului strapunge delicat matasea, legand-o intr-o forma fluida.
Da, si cu banii obtinuti pe aceasta comanda va putea completa suma cu care o sa-si plateasca locul de ucenica la Mademoiselle Marie.
Casa ei de moda lucreaza doar pentru acele parizience curajoase care stiu sa aprecieze eleganta sofisticata si indrazneala croiurilor moderne.O sa vada ea din ce va trai la Paris, o sa lucreze noptile, o sa coasa, o sa faca orice...
Inca o cusatura si acum tighelitul fin.
Ii place sa deseneze si sa imagineze rochii lungi care invaluie corpul si par a pluti in jurul norocoaselor care le poarta.
Rochia pe care o lucreaza acum dupa tiparul adus de la Paris, pentru fiica prefectului, oh ce minune! 
Din catifea albastru-indigo fina, deloc grea, delicata la atingere ca blana unei feline, cu un decolteu adanc pe spate, urmat de o micuta trena, celebra forma sirena care poate parea ca s-a banalizat dar nu, nu e asa. 
Aceasta croiala va pune mereu in evidenta unduiurea discreta a unui trup de femeie, chiar daca acea femeie nu are obligatoriu un trup de actrita de cinema.
Si da, farmecul acestei rochii este dat de cumintenia ei aparenta pentru ca din fata rochia pare dreapta, urmad doar usor forma coapselor, decolteul este taiat la baza gatului, drept, materialul invelind doar usor umerii si da, urmeaza socul decolteului profund care dezgoleste spatele aproape dincolo de limitele decentei. Domnisoara va asorta la aceasta rochie o pereche de manusi lungi din matase indigo si o singura bijuterie, celebrul si marele diamant galben care trece din generatie in generatie in bogata familie a prefectului.Acum gata, a terminat dublura din matase a rochiei, la fel de indigo ca si manusile, ea va face ca alunecarea catifelei pe trupul norocoasei purtatoare sa fie pur si simplu divina!
Balul Anului Nou de la Prefectura, orice fata si-ar dori sa fie vazuta la acel bal...
Dar ea nu are vocatie de Cenusareasa, ea este o fata muncitoare, care va pleca la Paris si care muncind va avea propria ei casa de moda!
E gata si rochia, iat-o! 
O priveste cu dragoaste, o atinge ca si cum ar vedea-o pentru prima data si hmm, parca simte atingerea ca de casmir a unui parfum cu aroma de scortisoara, lamaie si portocala, si inca o aroma grea si profunda pe care nu o stie numi...da, un parfum capricios.

Te poate trezi din somn mirosul discret al unui parfum?! Se pare ca da...
Teribil vis...se vedea aplecata peste o veche masina de cusut, tacanitul ei ii rasuna ca un ecou inca in minte...ce cosmar, ea, croitoreasa?!
Aluneca repede din asternutul din matase violet, se apropie de fereasta inalta care se deschide spre gradina unde liliacul infloreste, parfumand aerul, oh, minunata, minunata zi!!
Si totusi, in camera nu a parfum de liliac miroase...
Parfumul care se insinueaza discret vine de la cutia lunga si argintie care a ajuns tarziu aseara la ea printr-un curier si pe care a abandonat-o pe scaunul masutei de toaleta.
Ridica capacul, inlatura hartia delicata si atinge infiorata cea mai fina catifea albastru-indigo.
O rochie ca de imparateasa a altor timpuri are ea acum in fata ochilor...
Pe fundul cutiei abia acum zareste o carte de vizita indigo, inscriptionata cu litere argintii frumos impletite : Couture Mademoiselle Marie.
De unde a mai aparut si rochia asta?! 

Sospiro Capriccio este un parfum floral oriental care imbina portocala amara si lamaia cu scortisoara, agarul si casmirul, echlibrate cu chihlimbar, santal si mosc, toate aducand o profunzime de durata acestui parfum care este teoretic de dama dar care este perceput ca unisex. Parfumurile de nisa Sospiro sunt uimitor de adanci si tulburatoare. Prezentarea in sticlute catifelate si puternic colorate le face, o data in plus, irezistibile.

 Clubul Povestii Parfumate , gazda fiind ca de fiecare data ,Mirela.

joi, 4 octombrie 2018

Acropole, toamna

Acropole, da!
Asa cum nu poti spune ca ai vazut Parisul fara Turnul Eiffel, nu poti spune nici ca ai vazut Atena fara Acropole. Doar ca pe Acropole trebuie sa urci
Dealul.
Pentru ca Acropolele nu sunt templele de pe deal ci chiar dealul.
Ziua in care am urcat pe Acropole a fost ziua in care a plouat cel mai mult. Dar cu toata ploaia drumul in sine a fost mai mult decat frumos. Observati ca nu am spus usor
Pentru mine nu chiar,eu (doar ma stiti) sunt comoda, dar pentru oricine altcineva e un drum usor de facut. Si plin de farmec. Incepand cu stradutele inguste, usor abrubte care urca din Monastiraki, stradute unde intalnesti case, mici magazinase cu suveniruri, taverne, trepte de urcat, cafenele, maslini, trepte de urcat, pisici  
Si uite asa ajungi la treptele de marmura care duc chiar pe Acropole. Sunt pasul catre istoria din cartea de istorie. E un pas minunat de frumos si sunt fericita ca am facut acest pas alaturi de Alina si Silvia, cele mai rabdatoare si grijulii prietene pe care si le-ar putea dori cineva
Atena e deja la picioarele noastre.
Ploua, dar orasul alb cu casele lui tersate si frumos ordonate, cu strazi inguste sau cu bulevarde largi, cu maslini si tot felul de alti arbori care par a fi mereu verzi, straluceste de parca ar fi soare
Ei, da! Am avut o bucatica de lume, la picioare

luni, 27 august 2018

Parfumul Gradinii Cismigiu - Poveste Parfumata

Indiferent de anotimp Gradina Cismigiu este locul in care revin fara sa-mi para rau…
Ma atrage sinuozitatea aleilor, umbra copacilor acum batrani dar si parfumul acelor vremi in care oamenii aveau mai mult timp ca sa se bucure de ceea inseamna o plimbare prin parc.
Revin, pentru ca in serile blande de vara, la ore tarzii se aseaza linistea si peste Cismigiu.Asa imi pot imagina o zi de vara, cum altfel decat torida, in Bucuresti…
Imi pot imagina o suava doamna plimbandu-se pe alei, ascunzandu-si chipul sub o palarie imensa si o umbrela din tul si lasand in urma ei adieri delicate de “Voilette de Madame”,un parfum in care stanjenelul, narcisa, ylang-ylang –ul se combina perfect cu lemnul de santal,o creatie a lui Jacques Guerlain de la 1901.

La vremea aceea doamnele nu ieseau neinsotite asa ca, fara sa fac un efort de imaginatie pot vedea cu ochii mintii pasind atent langa inmiresmata doamna un tanar domn in costum, pe cap purtand o palarie cu o dunga eleganta pe mijloc, asortata cu o pereche de manusi din piele fina .
Un astfel de domn cu siguranta degaja in jur, atingand si narile delicatei doamne, un parfum de lavanda, lamaita si bergamota care se combina discret dar patrunzator cu arome de stanjenel, ambra, vanilie si lichen.Un astfel de parfum a fost creat tot de Jacques Guerlain in anul 1904 si poarta numele de “Mouchoir de Monsieur”.
O sa-i las pe cei doi sa asculte plini de incantare romantica concertul sustinut de fanfara in foisor dupa care,cu siguranta domnul ii va oferi doamnei un pahar de braga rece ca gheata pe Teresa Restaurantului Monte Carlo.
Eu am sa va povestesc mai departe istoria acestei Gradini…
In 1779, domnitorul Tarii Romanesti, Alexandru Ipsilanti a poruncit construirea a doua cismele in Bucuresti. Prima cismea s-a facut pe locul unde este astazi gradina dinspre strada Stirbei Voda. Balta aparuta era un focar de infectie in mijlocul orasului. In vecinatatea acestei cismele si-a ridicat o resedinta Dumitru Siulgi-basa, seful lucrarilor peste cismelele orasului, numit si "marele cismigiu". El avea ca principala insarcinare supravegherea curgerii apelor. Treptat, in folclorul urban "lacul lui Dura Negutatorul" dispare din toponimie si apare acela al "Cismigiului". Orasul nu s-a extins foarte mult catre Vest din cauza inundatiilor aproape anuale care umflau lacul Cismigiu ( nivelul sau crestea pana la Cercul Militar de astazi ).In 1830, generalul Pavel Kiseleff a dispus secarea baltii si transformarea terenului intr-o gradina publica. Lucrul acesta se petrece abia in timpul domniei lui Gheorghe Bibescu, in 1847, cand a fost chemat gradinarul peisagist Wilhelm Mayer, fostul director al Gradinilor Imperiale din Viena, si insarcinat cu transformarea terenului insalubru intr-o frumoasa gradina. Mayer a fost ajutat de gradinarul Franz Harer. Dupa abdicarea lui Gh. Bibescu din 1848, noul domnitor, Barbu Stirbei, hotaraste sa se sape un helesteu si un canal de legatura cu Dambovita. Cel mai important an pentru transformarea gradinii a fost 1852. Pentru prima data s-a facut imprejmuirea cu uluci, s-au montat o suta de "canapele" (lavite) fara rezematoare, din lemn de stejar si lungi de un stanjen. Lucrarile de infrumusetare s-au incheiat in 1854, cand s-a facut si inaugurarea oficiala a gradinii Cismigiu. In 1856, o parte a lacului a secat datorita pantofarilor dimprejur ce aruncasera aici resturile de materiale specifice meseriei lor.(sursa wikipedia.org)


S-a inserat demult…domnul a condus-o pe doamna acasa,cu birja sau poate cu tramvaiul, eu am ramas sa mai ascult clipocitul apei si linistea care se lasa peste oras...mi s-a parut oare sau chiar am simtit o unda parfumata de “Voilette de Madame”?

Postare inscrisa in Clubul Povestii parfumate ,gazda fiind ca de fiecare data ,Mirela.

vineri, 13 iulie 2018

In ziua se azi...

....nimeni nu iubeşte pe nimeni.
Toată lumea e prea ocupată să fie îndrăgostită.

D.H. Lawrence în Amantul doamnei Chatterley
Foto: Joanna Lemanska

vineri, 25 mai 2018

Ochi de Christ nerastignit

Nu stiu cine este autorul acestei fotografii dar stiu cu siguranta ca ochii celui din fotografie, ochii lui de culoarea mierii sunt tulburatori pentru ca NU sunt visatori.Sunt calzi pentru ca sunt zambitori in adancul lor.In dimineata asta ochii lui s-au oprit exact in ochii mei si apoi au trecut mai departe.L-as fi intrebat daca ne cunoastem, macar din vedere, dar deja plecase ....
Ochi de Christ nerastignit...