luni, 15 aprilie 2019

Parfum de Aprilie - Poveste Parfumata

Chiar nu stia ce sa aleaga
Si Aprilie asta, asa schimbator si...verde
Nu prea se pricepe el la culori, dar la texturi, da!
Matase, dantela, catifea
Toate atingeri de vis
De vis si pielea ei
Cu luciu de portelan alb-roz satinat, catifelata la atingere, suava ca o pala de matase, pretioasa ca o dantela din alte timpuri
De asta isi spune mereu ca pe o mantra: matase, dantela, catifea
Bine, isi poate spune orice, isi poate imagina orice, pentru ca orice i s-ar potrivi
Orice, in orice moment al zilei, dar mai ales al noptii...
La lumina palida a lumanarilor...nu, ca nu-i plac lumanarile parfumate, ultima data l-a pus sa le stinga ca doar "nu suntem la biserica", a zis ea scurt
Le-a stins
Dar a fost suficient ca sa vada cum pielea delicata a gatului parea a fi din matase aurie care se transforma in aur roz coborand spre sani
Da, deja e prea mult, mintea lui se incetoseaza
El i-ar imbraca decolteul adanc in dantela verde-otrava si i-ar pulveriza in jurul umerilor, in spatele cefei, coborand mult spre talie, un parfum ca o boare de Aprilie - primavara, un parfum din care ar picura alene petale de bujori
Bujori albi si roz
Da, stie ce parfum i se potriveste: Flora de la Gucci
Bujor si trandafir, santal si piper, cum altfel decat roz?!
Picant si delicat acest parfum
Ca ea
Era suficienta doar o privire
Adanca, calma
Calda
Ochii li s-au intalnit in oglinda
Privirea ei e parca putin rece dar amuzata
- Te-ai hotarat ce faci azi cu parul meu?
Vreau ca el sa fie surprins in seara asta
Placut surprins
Si atmosfera de visare din salonul lui de coafura cu aer de boutique, se destramă...
- Am ales pentru tine onduleuri frivole si delicate
O sa porti o frizura aparent dezordonata dar plina de farmec, tulburator de jucausa
- Ce parere ai?


- Atunci,dezordonata sa fie!
Ridica pieptanul si prinse foarfeca pentru filat parul
Matase, dantela, catifea...
Matase, dantela...catifea!
Poveste inscrisa in Clubul Condeielor Parfumate  de existenta caruia ne bucuram datorita Mirelei

sâmbătă, 23 februarie 2019

Parfumul unui nou inceput - Poveste parfumata

Trei etaje! Ohh, cladirile fara lift sunt ca tortul fara ciocolata, le lipseste ceva!
Si mai bine simti lipsa acestui "ceva" cand ai 68 de ani si trebuie sa urci si sa cobori scarile de cateva ori pe zi...
Dar merita!
Orasul se asterne, nu, nu la picioare, se asterne inaintea ochilor, lin si colorat, aproape de cer si departe de pamant.

Ca si ea. 
Ea nu e mai aproape de cer decat de pamant?!
Privind acum pe fereastra mansardei constata din nou cu uimire ca orasul pare format doar din acoperisuri. Caramizii din tigla, argintii din tabla zincata, verzulii din ardezie, cu cosuri probabil fumegande iarna, cand toate, dar absolut toate acoperisurile sunt albe, nu ca zapada ci de la zapada.
Acum e primvara.
Primavara era si acum doi ani, cand, urcand cele 3 etaje, a deschis usa acestei mansarde insotita de agentul imobiliar care, putin sceptic cu privire la batrana doamna care parea a fi sprintena urcand 3 etaje, nu parea si a fi garantul hotarat al achizitionarii unui astfel de spatiu.
O camera larga cu tavanul si peretii albi, cu stalpi de sustinere si grinzi din lemn afumat, cu un spatiu delimitat si ascuns de un glasvand din lemn cu multe ochiuri de sticla mata in spatele caruia se afla un mic spatiu de dormit.Alaturi, o bucatarie albastra cu dulapuri suspendate si o masa rotunda albastra pe care stralucea o vaza masiva din portelan alb plina cu liliac, alb si el, ahh cat de proaspata e primavara!

Un covor bleu pal rotund in mijlocul camerei, doua fotolii, o canapea si cateva mobile inchise la culoare, un lampadar cu abajour albastru turcoaz...turul mansardei s-a terminat.Si atunci el a indepartat perdeaua alba si fluida din fata ferestrei. Orasul de acoperisuri se intindea in fata ochilor ei ca un covor fermecat in culori pline de caldura pentru ca soarele incepea sa apuna si imbraca in lumina lui calda tot ce atingea. Caldura soarelui se reflectă si in ochii ei albastri cand spune:
- Unde trebuie sa semnez?
Domnul in costum gris-vert a ramas putin uimit si neincrezator la auzul intrebarii varstnicei doamne.
Avea experienta de peste 40 de ani in vanzari de locuinte dar niciodata nu i se intamplase sa vanda ceva atat de repede si mai ales...fara cuvinte.
- Mai sunt cateva formalitati de indeplinit.
Daca imi permiteti ma voi ocupa eu si voi reveni cu actele la semnat, se auzi el spunand, neintelegand de ce ar mai urca el iar 3 etaje.
Probabil ca sa nu le mai urce si sa le mai coboare ea, isi zise in sinea lui, zambind.
Si exact asta a facut.
Peste trei zile a batut la usa mansardei de la etajul trei unde ea il astepta alaturi de cateva cufere nedeschise.Venise insotit de un imens buchet de narcise albe si galbene, al caror parfum cald si tanar si proaspat o invalui imediat. Ii zambi in timp ce spunea:
- Credeam ca nu-mi plac narcisele dar acum stiu ca m-am inselat.
Narcisele minunat parfumate luara locul liliacului deja palid din vaza cea alba.
- Multumesc, mi-ai facut o reala bucurie
Documentele purtau acum semnatura ei nervoasa si el ar fi trebuit sa le stranga si sa le puna in mapa care se gasea langa vaza cu narcise dar, cu toate astea, el nu misca un deget.
- As putea trece ca sa mai vad...mansarda? intreba el, asezand in sfarsit hartiile in mapa.
- Orcand, zambi venerabila doamna cu o sclipire proaspata in ochii ei albastri.
Albastri si sclipitori erau si ochii lui...
Poate sa fi trecut o saptamana dar mai degraba, nu, si in fata usii il regasi asteptand pe posesorul ochilor albastri, de data asta imbracat in blugi la care asortase un sacou galben-ocru avand ca suport un tricou negru intens.
Ea urcase cele trei etaje, respira usor sacadat dar vazandu-l isi controla pe cat posibil respiratia.
Invitat in casa, el merse direct la ferestra, indeparta perdeaua, deschise fereastra pentru ca soarele la apus sa faca ce stie el mai bine, sa imbrace lumea, macar pentru cateva minunte in culori mangaietor de frumoase.
- Ti-am adus ceva ce sper ca vei purta.
Narcisse Noir

In fata ferestrei prin care intra aerul acum rece al orasului, dechise micuta sticluta de parfum si brusc amandoi simtira in aer parfumul narciselor suave dar si al florilor de portocal.Mirifica gradina suspendata deasupra orasului.
Narcisse Noir de la Caron.
Parfumul unui nou inceput.
Parfumul perfect!

Poveste inscrisa in Clubul Condeielor Parfumate  de existenta caruia ne bucuram datorita Mirelei

Povestea noastra parfumata aniverseaza azi 8 ani :)
Nu multi, nu putini dar minunat parfumati cu povesti pline de farmec pe care, oricand le recitim ne redau aceiasi senzatie de bine, de placut de frumos.
La multi ani parfumati, povestii noastre impreuna!

Narcisse Noir de la Caron este un parfum lansat in 1911 si poarta semnatura lui Ernest Daltroff.