vineri, 13 iulie 2018

In ziua se azi...

....nimeni nu iubeşte pe nimeni.
Toată lumea e prea ocupată să fie îndrăgostită.

D.H. Lawrence în Amantul doamnei Chatterley
Foto: Joanna Lemanska

vineri, 25 mai 2018

Ochi de Christ nerastignit

Nu stiu cine este autorul acestei fotografii dar stiu cu siguranta ca ochii celui din fotografie, ochii lui de culoarea mierii sunt tulburatori pentru ca NU sunt visatori.Sunt calzi pentru ca sunt zambitori in adancul lor.In dimineata asta ochii lui s-au oprit exact in ochii mei si apoi au trecut mai departe.L-as fi intrebat daca ne cunoastem, macar din vedere, dar deja plecase ....
Ochi de Christ nerastignit...

luni, 30 aprilie 2018

Povestea Parfumata a Podurilor din Madison County

“Visele mele vechi erau vise frumoase; nu s-au implinit, dar ma bucur ca le-am visat.”
Aceasta fraza este rostita spre finalul filmului "Podurile din Madison County" de catre protagonista, intruchipata fiind pe ecran de fabuloasa Meryl Streep.
Cinematorafia mondiala are la "activ" multe capodopere in zona filmelor romantice, de dragoste.
Pentru mine, "Podurile din Madison County" a ramas FILMUL TOTAL DE DRGOSTE.
Poate pentru ca protagonistii, Meryl Streep si Clint Eastwood, nu se afla la prima tinerete. 
Poate pentru ca iti trebuie curaj ca sa iubesti fierbinte dupa 40 de ani.
Poate pentru ca iti trebuie un dram de nebunie ca sa renunti la iubire pentru a respecta regulile, pastrand doar amintirile.
Aceasta ar fi esenta acestui minunat film, ecranizare a romanului cu acelasi nume, de Robert James Waller.
Acum, imaginati-va Iowa anilor '50 si o banala ferma care reprezinta casa unei gospodine aparent banale la randul ei, Francesca - Meryl Streep.O femeie dedicata familiei, sotului, copiilor, grijilor casei, respectand regulile societatii careia ii apartine. Imaginati-va aparitia in acest peisaj a fotografului Robert Kincaid -Clint Eastwood - fermecator, ratacit in cautarea Podurilor din Madison County pentru a le face cunoscute prin intermediul publicatiei pentru care lucra - National Geographic.
Este tulburator ritmul in care filmul gradeaza emotia celor doi pe masura ce se descopera, asa cum sunt ei de fapt si nu cum sunt perceputi-cunoscuti de lumea care ii inconjoara.Robert Kincaid - Clint Eastwood, singuratic, sensibil, privind prin ochiul obiectivului la multe genuri de frumos dar necrezand ca exista cu adevarat frumusetea dragostei. De cealalta parte, Francesca - Meryl Streep, un suflet in care romantismul adormise odata cu feminitatea ei inca vie pentru ca asta reprezenta decenta anilor '50. 
Intalnirea si dragostea lor fierbinte dureaza 4 zile.
O viata.
Poate ca la varsta de 20 de ani e greu de inteles cat de tare poate arde o simpla mangaiere, cat de profund poate fi un sarut, cat de totala poate fi daruirea atunci cand el si ea se adancesc unul in celalalt, facand dragoste.
Dar de cele mai multe ori, regulile sunt facute pentru a fi respectate. Ea alege sa nu plece cu el, el respecta alegerea ei.
Pastrand amandoi amintirea fierbinte a 4 zile de dragoste pentu o viata intreaga.
Visand, unul la celalalt, o viata intreaga.
O iubire total impartasita si doar partial traita.
Poate ca aceasta este esenta iubirii, netransformarea ei intr-o existenta, fericita poate, dar banala.
La un moment dat in film, minunata Francesca - Meryl Streep se pregateste de intalnirea cu Robert Kincaid - Clint Eastwood-fermecatorul, pe care il asteapta la cina. O rochie discret eleganta la care asorteaza cateva picaturi de parfum. Imi place sa cred ca parfumul ales este provocatorul Youth-Dew de la Estee Lauder, lansat in anii '50.Creatorul acestui parfum care pune vanilia langa mosc, orhideea langa iasomie si narcisa, avand ca baza ambra si tamaia este Joséphine Catapano.
Masina lui a intrat pe alee si a oprit langa casa. 
Inima ei bate sa-i sparga pieptul.
Parfumul si emotia o invaluie. 
Ii deschide usa.
Se privesc.
Dragostea e acolo.
Sa le lasam bucuria de a descoperi cat de fericit poti fi iubind, iubit fiind.

Postare inscrisa in Clubul Condeielor Parfumate si inspirata de tema propusa de Mirela Pete.

miercuri, 14 martie 2018

Miercurea Fara Cuvinte - Primavara


Ma bucura prea mult revenirea lui Carmen la MFC incat sa nu scriu cateva cuvinte (incalcand regula dar sper sa fiu iertata) de bine ai revenit si sa incerc sa postez ceva! :)

vineri, 2 martie 2018

Clubul Condeielor Parfumate - El, Parfumul

Imi amintesc foarte clar parfumul bunicii mele, fara sa stiu a-l numi pentru ca el

era "capturat" intr-o sticluta cu vaporizator si pompita imbracata in matase cand mov, cand indigo, niciodata roz.
Si pentru ca, la intrebarea mea, cum se numeste, ea spunea, eau de cologne
Mi-l amintesc atat de bine pentru ca era mereu acelasi, pentru ca, fiecare obiect purtat de ea avea impregnata aroma aceea inconfundabila de pudra fina, de lacramioare si poate narcise, poate tuberoze, nu stiu, spre aceste flori mergea imaginatia mea de copil facand asocieri cu florile care ei ii placeau, le prefera pe cele albe.
Trebuie sa va mai spun ca nu mi-au placut niciodata batistele, mi se pareau obiecte carora trebuie sa le porti de grija, asta pentru ca, copil fiind le pierdeam fara niciun regret dar care uff, erau atat de necesare.
Dar batistele bunicii, ei bine, ele erau altceva!
Ea iubea batistele.
Simple, de un alb de culoarea perlei, avand colturile usor tighelite cu matase in acelasi ton cu materialul care era usor matasos, fara a fi din matase.
Evident ca batistele ei pastrau cel mai mult inmagazinat ca intr-o caseta formata din multele fire ale tesaturii, acel parfum suav dar persistent.
Am ramas cu credinta ca bunica mea purta un singur parfum si cred ca marea majoritate a celor din generatia ei facea acelasi lucru.
In prezent noi facem exact invers si asta pentru ca ne plac parfumurile dar pierdem din vedere...Parfumul.
Si, ceea ce nu credeam a fi posibil, s-a intamplat!
Peste ani, am regasit intamplator acel parfum, spun intamplator pentru ca nu-mi imaginam ca l-as gasi motiv pentru care nici nu l-am cautat.
Nu stiu daca era fix acela dar cand l-am simtit a fost...el, pudrat, inflorit din flori albe, suav si profund.
Vorbesc despre Glamour - Eau De Cologne Bourjois.
Chiar daca Bourjois exista de la sfarsitul anilor 1800, tot ce stiu despre el, dragul sufletului meu, este ca a fost lansat prin anii 50, ca este un parfum aldehidic floral cu note de citrice.
Am avut sansa sa-l port cand eram foarte tanara, apoi a disparut...
Chiar daca era doar o apa de colonie, avea o consistenta usor uleioasa, avea un fel de consistenta tangibila.
Se insera in piele, plutind apoi in vapori invaluitori care ma imbracau in ceva minunat de invizibil, dar parfumat.
Am aflat ca acea varianta nu se mai produce.
L-am intalnit in vanzari ocazionale pe ebay dar nu am fost atat de increzatoare incat sa risc, incercand.


Da, el este fara doar si poate parfumul meu, parfumul meu pierdut, dar atat de al meu.
Un parfum care chiar ma facea fericita...

sursa foto: Glamour, Bourjois by Ernest Beaux, 1950 (Image: T. Brack's archives)


Postare inscrisa in Clubul Povestii Parfumate care a implinit 7 minunati ani.La multi si parfumati ani, clubului si mebrilor sai!Felicitari Mirelei pentru determinarea si pasiunea cu care a facut posibila existenta acestei incantatoare intamplari care a rezistat atat de mult timp in aceasta lume, si ma refer strict la blogosfera, atat de schimbatoare.... 

miercuri, 14 februarie 2018

Şi parfumurile au culoare

E prea cenusie ziua asta, asa ca eu cel putin, simt nevoia de putina culoare 
Pentru mine parfumurile chiar au culoare, chiar imi place sa colectionez sticlute mai speciale nu doar de, dar si cu parfum.
Va las sa va bucurati de cateva dintre preferatele mele colorate  
In plus, Mirela ne-a invitat sa sarbatorim cei 7 de existenta ai Povestii Parfumate cu o postare programata pentru data de 3 martie.
Asa ca, iata un motiv in plus de a ma bucura de magia speciala pe care parfumurile o au asupra mea, asupra noastra