....intr-o delegatie de maxim o saptamana, motiv pentru care voi lipsi de la intalnirile zilnice cu voi...
Va las in grija "cutiuta" mea...daca o veti deschide,veti gasi inauntru o melodie :)vineri, 22 iunie 2012
joi, 21 iunie 2012
"Femeile iubesc uneori imperfecţiunile..."
Îmi dau foarte bine seama că o femeie poate gusta un dans cu un partener
imperfect, dacă acesta nu e cu desăvârşire un imbecil.
Stângăciile, ca
şi timiditatea, au un farmec discret prin surprizele care le provoacă,
prin panica naivă care o răspândesc. Femeile iubesc uneori
imperfecţiunile acestea atât de calde...
Mircea Eliade - Nunta in cer
marți, 19 iunie 2012
luni, 18 iunie 2012
Emil Brumaru - Povestea unei mici plimbări şi-a unei mari dezvirginări!
Ne vom plimba-ntr-o brişcă dublă,
Eu bun şi gras, tu rea şi suplă.
Eu bun şi gras, tu rea şi suplă.
Şi vom opri la mii de baruri,
Tu bând zaharuri, eu amaruri
Tu bând zaharuri, eu amaruri
C-un strat de spini pe dedeasupra
Lichidului ce-mi umple cupa.
Lichidului ce-mi umple cupa.
Şi când o să ne facem fleaşcă
Schimba-vom brişca pe-o caleaşcă
Schimba-vom brişca pe-o caleaşcă
Ce-o să ne ducă, ducă, ducă,
Eu pleoapa-n ticuri, tu năucă,
Eu pleoapa-n ticuri, tu năucă,
Din zori de ziuă până-n seară,
Prin păpădii, tu-ncă fecioară
Prin păpădii, tu-ncă fecioară
Pentru o clipă, numai una,
Căci iată-ne striviţi de luna
Căci iată-ne striviţi de luna
Miezului nopţii în crivatul
În care eu ţi-am fost bărbatul
În care eu ţi-am fost bărbatul
Şi-ţi mai privesc sânii, rărunchii,
În timp ce sângele ţi se retrage lin din unghii...
În timp ce sângele ţi se retrage lin din unghii...
duminică, 17 iunie 2012
Trucuri de beauty de la japoneze
Lavinia Gogu le-a aflat pentru noi.
Cum reusesc femeile din Japonia sa arate la 40 de ani ca la 20?
Care este secretul lor?
Masajul nu este doar un rasfat, ci o constanta in viata japonezelor! Noi poate am auzit de yumeiho sau shiatsu, poate le-am si incercat, insa ele au tehnici de masaj pe care le folosesc zi de zi in demachiere, in aplicarea cremei, pentru lifting homemade si chiar pentru combaterea barbiei duble. Miscarile delicate, realizate dupa traditiile lor stravechi, faciliteaza un drenaj limfatic ce combate umflarea pernutelor de sub ochi, stimuleaza microcirculatia sangvina, ajuta la reinnoirea celulelor si lupta eficient contra efectelor gravitatiei.
Japonezele au un ritual de ingrijire a tenului format din cinci pasi (si eu credeam ca trei sint prea multi). Incep cu o demachiere dubla – mai intii curata fata cu lotiunea demachianta, apoi se spala cu un sapun foarte delicat, sub forma de spuma. Continua cu aplicarea unei masti hidratante (folosirea mastilor se recomanda de doua-trei ori pe saptamina, dar japonezele au alte reguli). Dupa „demascare” urmeaza tonicul, apoi serumul insotit de un masaj care ajuta la penetrarea acestuia in straturile profunde ale pielii. La final se hidrateaza cu o crema de zi sau de noapte, dupa caz. Pare a fi o munca silnica, dar daca rezultatul este o piele mai frumoasa, de ce nu?! Trebuie sa arati magnific intr-un timp record? Chizu Saeki, o consultanta celebra de beauty din Japonia si autoarea cartii The Japanese Skincare Revolution, a inventat un truc de hidratare cu efecte imediate. In diminetile in care te simti cam sifonata si pielea ta are nevoie de un plus de prospetime, poti sa folosesti alt secret de beauty de la Chizu Saeki: umezeste un prosopel si uita-l in frigider pentru un sfert de ora. Dupa ce s-a racit, aplica-l pe fata si tine-l citeva minute. Acest truc iti micsoreaza vizibil porii, desumfla pungile si iti ofera o imbujorare sanatoasa.Sake, bautura nationala a Japoniei, este un vin obtinut din orez fermentat care poate face minuni pentru pielea ta: stimuleaza circulatia, curata porii, indeparteaza punctele negre, are efect anti-aging si hidratant. Nu degeaba era considerata in vechime bautura zeilor! Pentru a profita de aceste beneficii, adauga trei lingurite de sake intr-un bol cu apa calda si stropeste-te pe fata de 10-20 de ori. Insa tine cont ca tratamentul cu sake te poate irita daca ai tenul sensibil.
Care este secretul lor?
Masajul nu este doar un rasfat, ci o constanta in viata japonezelor! Noi poate am auzit de yumeiho sau shiatsu, poate le-am si incercat, insa ele au tehnici de masaj pe care le folosesc zi de zi in demachiere, in aplicarea cremei, pentru lifting homemade si chiar pentru combaterea barbiei duble. Miscarile delicate, realizate dupa traditiile lor stravechi, faciliteaza un drenaj limfatic ce combate umflarea pernutelor de sub ochi, stimuleaza microcirculatia sangvina, ajuta la reinnoirea celulelor si lupta eficient contra efectelor gravitatiei.
Japonezele au un ritual de ingrijire a tenului format din cinci pasi (si eu credeam ca trei sint prea multi). Incep cu o demachiere dubla – mai intii curata fata cu lotiunea demachianta, apoi se spala cu un sapun foarte delicat, sub forma de spuma. Continua cu aplicarea unei masti hidratante (folosirea mastilor se recomanda de doua-trei ori pe saptamina, dar japonezele au alte reguli). Dupa „demascare” urmeaza tonicul, apoi serumul insotit de un masaj care ajuta la penetrarea acestuia in straturile profunde ale pielii. La final se hidrateaza cu o crema de zi sau de noapte, dupa caz. Pare a fi o munca silnica, dar daca rezultatul este o piele mai frumoasa, de ce nu?! Trebuie sa arati magnific intr-un timp record? Chizu Saeki, o consultanta celebra de beauty din Japonia si autoarea cartii The Japanese Skincare Revolution, a inventat un truc de hidratare cu efecte imediate. In diminetile in care te simti cam sifonata si pielea ta are nevoie de un plus de prospetime, poti sa folosesti alt secret de beauty de la Chizu Saeki: umezeste un prosopel si uita-l in frigider pentru un sfert de ora. Dupa ce s-a racit, aplica-l pe fata si tine-l citeva minute. Acest truc iti micsoreaza vizibil porii, desumfla pungile si iti ofera o imbujorare sanatoasa.Sake, bautura nationala a Japoniei, este un vin obtinut din orez fermentat care poate face minuni pentru pielea ta: stimuleaza circulatia, curata porii, indeparteaza punctele negre, are efect anti-aging si hidratant. Nu degeaba era considerata in vechime bautura zeilor! Pentru a profita de aceste beneficii, adauga trei lingurite de sake intr-un bol cu apa calda si stropeste-te pe fata de 10-20 de ori. Insa tine cont ca tratamentul cu sake te poate irita daca ai tenul sensibil.
Ce spuneti?Avem vreo sansa sa aratam ca ele? :)
sursa: www.elle.ro
pictor: Nicolae Tonitza - Femeie japoneza
Life in Pictures - La Fee Verte
mai multe gasiti la Costin!
Acest lichior a generat multe legende. Se spune ca el este rezultatul experimentelor facute de alchimisti.
La sfirsitul secolului al XIX-lea, ora 17 era supranumita in Europa civilizata ora verde (Green Hour sau Heure Verte), fiind sinonima cu sfirsitul programului de munca si inceputul programului de baut,intelectualii si artistii se stringeau in cafenele pentru a savura un pahar de absint.
Oscar Wilde spunea aşa: “Dupã primul pahar vezi lucrurile cum ai vrea sã fie. Dupã al doilea, vezi lucrurile aşa cum nu sunt. La sfârşit vezi lucrurile aşa cum sunt şi asta este cel mai rãu lucru din lume”.
sâmbătă, 16 iunie 2012
"Ale voastre sapte,ale sufletului soapte"
Am gasit la convietuire un fel de leapsa care m-a facut sa zambesc in multe feluri :)
De fapt, despre zambete este vorba...
Oana
a lansat provocarea primelor sapte lucruri/amintiri care imi aduc
zambetul pe buze,in ochi,in suflet sau oriunde s-o mai cuibari
el,zambetul :)
Nu e o ierarhie e doar o insiruire a catorva momente "zambitoare":- zambesc cand inmoi in cafeaua fierbinte cateva patratele de ciocolata...asta e zambetul meu delicios :)
- zambesc cand imi amintesc senzatia pe care o aveam cand nepotica mea in varsta de un an si ceva adormea intinsa pe mine (ea este in fotografie la vremea aceea)...asta e zambetul meu duios :)
- incerc sa zambesc in fiecare dimineata privindu-ma in oglinda,este un exercitiu despre care chinezii spun ca te fac sa fii bine dispus intreaga zi...asta e zambetul meu plin de speranta :)
- zambesc cand imi amintesc ca am fost o data la o intalnire cu un "el" la care imi propusesem sa nu merg dar ametita cum sunt-am uitat...si bine am facut pentru ca a meritat...asta e zambetul meu usor romantic :)
- zambesc in gand marii si zgomotului pe care il fac valurile atunci cand vreau sa ma relaxez...asta e zambetul meu...plutitor :)
- zambesc atunci cand raspund celor care imi scriu pe blog spre disperarea colegelor mele de birou care ma intreaba cui zambesc...asta e zambetul meu de blogger :)
- zambesc cand imi amintesc cum bunica mea ma intreba (cand eram mica si faceam multe si dese prostioare)"la ce te gandeai cand ai facut...", iar eu o priveam un pic uimita pentru ca,evident,nu ma gandeam la nimic in momentele acelea...asta e zambetul multelor mele amintiri din copilarie :)
Mi-ar placea sa aflu si de la voi care va sunt "momentele zambitoare" dar asta nu e obligatoriu :)
vineri, 15 iunie 2012
"Paste calul lui Gheorghita..."
In seara asta am citit la Vienela un articol foarte interesant despre cuvinte care iti trezesesc dorinte sau amintiri...
Ea
a vorbit despre cai in primul rand si ceea ce a scris m-a dus cu gandul
la o amintire din copilarie...poate am mai povestit-o pe aici dar daca
nu, v-o spun acum...
Eram destul de mica,la gradinita cred,cand auzeam la radio o melodie: "Paste calul lui Gheorghita priponit de-o garofita..."
Invariabil,cand
o auzeam izbucneam in plans de mila calului legat de
garofita...desigur,nici prin cap nu-mi trecea ca acea garofita e o biata
floricica...da...puteti sa radeti fara griji...si eu rad cand imi
amintesc :)
Asta e melodia "incriminata"....
Este cantata de Maria Tanase cu toate ca aici apare numele Ioanei Radu...
joi, 14 iunie 2012
Hrana raw vegan,merita incercata sau nu?
Raw vegan sau veganismul crud este o noua tendinta in alimentatia vegetariana, ce presupune consumul de alimente de origine vegetala si gatite fara foc. Adeptii acestui stil de alimentatie sustin ca se simt reintineriti, energici si mult mai supli, iar efectele asupra sanatatii, in general, sunt extrem de benefice.Hrana procesata termic, la foc, abur sau prin orice alta metoda, isi pierde din proprietatile nutritive, de aceea veganii beneficiaza din plin de toate vitaminele si mineralele din legume, fructe si plante, consumandu-le ca atare. Ca in orice regim vegan, sunt strict interzise alimentele de origine animala, precum laptele, ouale, carnea si branzeturile. In plus, nu sunt recomandate alimentele fierte, prajite, coapte sau preparate in orice fel din punct de vedere termic, chiar daca majoritatea consuma si astfel de alimente, insa tot vegetariene. Adeptii alimentatiei raw vegan consuma legume, fructe, seminte, cereale si, cu masura, uleiuri procesate la rece – rapita, in, susan, masline. Aceste alimente, cu exceptia uleiurilor, pot fi consumate ca atare sau combinate pentru a obtine feluri de mancare placute de intreaga familie, de la shake-uri proaspete pana la salate gustoase. Ceaiurile din plante, sucurile proaspat stoarse, din fructe, legume sau vlastari sunt bauturi favorite de catre vegani, intrucat in cadrul unei astfel de diete nu se consuma alcool si se cauta preparatele cat mai naturale. (sursa: www.slabsaugras.ro)
Voi ce parere aveti?
Am gasit o reteta usoara de supa de rosii raw-vegan...ma gandesc sa o incerc si eu...
Iata reteta :
Avem nevoie de :
- 3 roșii coapte bine
- ½ ardei roșu
- 1-2 Lg ulei presat la rece
- ½ cană cuburi de dovlecel
- 2 sun-dried tomatoes
- 1 cățel usturoi
- sare după gust
- 1 roșie cuburi
- 1 fir de pătrunjel,
- mărar și cimbru
Toate ingredientele, cu excepția ultimelor 2, se mixeaza în blender. La final se adaugă roșia cuburi și verdeaţa.Daca se doreste se poate pune apa plata pentru subtiere si apoi sare dupa gust.
sursa: www.bucataras.ro
miercuri, 13 iunie 2012
Nu va spun cati ani implinesc azi, dar....
...va invit la un pahar cu vin,ciocolata-ca fara ea eu una nu prea pot-nu stiu daca voi da,fructe si...sampanie :)
marți, 12 iunie 2012
George Toparceanu - Microscopica
Când pleca odata la razboi un om,
I-a strigat o cioara dintr-un vârf de pom:
- Du-te la bataie, pentru tara mori,
Si-ti va da nevasta un copil din flori.
Omul,
Auzind acestea, n-a mai vrut sa plece,
Deci a fost la urma, fiindc-a dezertat,
Condamnat la moarte si executat.
Cine crede tot ce-i spui
Este vai de capul lui.
luni, 11 iunie 2012
duminică, 10 iunie 2012
"Si pentru ca toate acestea trebuiau sa poarte un nume..li s-a spus...(6)
Intotdeauna
m-am intrebat...oare ce se ascunde in spatele numelor vechilor sau
noilor cartiere din Bucuresti?
Voi continua cu raspunsurile pe care le-am gasit pe www.scribd.com
Bulevardul ION MIHALACHE (fost 1 MAI)
In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, pe locul care se intindea de la nord de spitalul Filantropia, dincolo de intersectia cu b-dul Banu Manta, se afla mahalaua Dracului, numita asa datorita faptului ca aici locuiau tot felul de raufacatori.In mijlocul mahalalei, la actuala intersectie a b-dului Mihalache cu b-dul Banu Manta si strada Dr. Felix, se afla Hanul Galben - al carui nume venea de la culoarea cu care erau vopsite partile exterioare ale peretilor.Hanul, ca si mahalaua, aveau o reputatie proasta, deoarece aici isi gasisera adapost hotii si trisorii atrasi de banii taranilor care se intorceau de la targ. Acest han, cu o arhitectura tipica hanurilor de campie, a fost demolat in 1985, pentru a face loc unui bloc de locuinte.Pictorul Stefan Luchian a locuit chiar peste drum de Hanul Galben, intre anii 1907 si1909. Unul dintre tablourile sale poarta numele de Mahalaua Dracului si ilustreaza constructiile mizere de aici.In perioada interbelica era vestita banda a lui Victor Talianu, poreclit 'regele mardeiashilor din Filantropia'. Reporterul Ioan Massoff de la ziarul Realitatea Ilustrata l-a descris in felul urmator: 'Inhaitat cu o ceata de haidamaci - toti imbracati cu pantaloni cu cretzuri, camasi cu arnici, brauri rosii, caciuli tzuguiate, veste cu gaitanesi cizme cu varfurile cat o bancutza - cutreierau mahalalele dupa. Zbierau cat ii tinea gura, invartind ciomege prin aer, trageau salve de pistol si cantau acompaniati de armonica'.Pe locul unde este Piata 1 MAI se afla, in jurul anului 1850, o ghetzarie imensa, cu blocuri de gheatza naturala care erau pastrate si vara, in incaperi racoroase.Bulevardul a mai fost numit Filantropia, dupa numele spitalului Filantropia, construitin 1813. Spitalul a fost ridicat din initiativa
doctorului Constantin Caracas, cu bani dinpartea unor boieri si negustori caritabili. Initial, spitalul avea un singur pavilion cu 90de paturi si a fost reconstruit in 1890.
CALEA DOROBANTILOR
S-a numit Ulita Herastraului, pentru ca ducea spre acest loc, aflat in secolul al XIX-lea in afara Bucurestiului. Dupa Razboiul de Independenta, in 1878, primeste denumirea de Calea Dorobantilor, de la arma infanteristilor (sau dorobantilor).Dorobantii au existat si inainte de secolul al XIX-lea, fiind soldati de infanterie din armata teritoriala, soldati de garda sau ostasi cu serviciu militar redus. Ei au devenitun corp de oaste distinct in cadrul tinerei armate a Principatelor Unite din vremea lui Cuza. Dorobantii treceau pe aceasta ulita pentru a ajunge la campul de instructie de la Herastrau (de aici vechea denumire a strazii). La intersectia cu B-dul Stefan cel Mare, se afla o gradina de vara numita Roata Lumii, deoarece pe firma avea reprezentari grafice ale tuturor etapelor din viata unui om: copilaria, tineretea, perioada adulta si batranetzea. Pe locul acestei gradini de vara a fost construita cladirea care are la parter Studio Martin. De la aceasta intersectie pana la PiataAviatorilor, Calea Dorobantilor era, de fapt, o ulitza de tzara cu case mici acoperitecu stuf. Ulterior, zona s-a transformat pana in zilele noastre, intr-una dintre cele mai selecte zone din Bucuresti.
Voi continua cu raspunsurile pe care le-am gasit pe www.scribd.com
Bulevardul ION MIHALACHE (fost 1 MAI)
In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, pe locul care se intindea de la nord de spitalul Filantropia, dincolo de intersectia cu b-dul Banu Manta, se afla mahalaua Dracului, numita asa datorita faptului ca aici locuiau tot felul de raufacatori.In mijlocul mahalalei, la actuala intersectie a b-dului Mihalache cu b-dul Banu Manta si strada Dr. Felix, se afla Hanul Galben - al carui nume venea de la culoarea cu care erau vopsite partile exterioare ale peretilor.Hanul, ca si mahalaua, aveau o reputatie proasta, deoarece aici isi gasisera adapost hotii si trisorii atrasi de banii taranilor care se intorceau de la targ. Acest han, cu o arhitectura tipica hanurilor de campie, a fost demolat in 1985, pentru a face loc unui bloc de locuinte.Pictorul Stefan Luchian a locuit chiar peste drum de Hanul Galben, intre anii 1907 si1909. Unul dintre tablourile sale poarta numele de Mahalaua Dracului si ilustreaza constructiile mizere de aici.In perioada interbelica era vestita banda a lui Victor Talianu, poreclit 'regele mardeiashilor din Filantropia'. Reporterul Ioan Massoff de la ziarul Realitatea Ilustrata l-a descris in felul urmator: 'Inhaitat cu o ceata de haidamaci - toti imbracati cu pantaloni cu cretzuri, camasi cu arnici, brauri rosii, caciuli tzuguiate, veste cu gaitanesi cizme cu varfurile cat o bancutza - cutreierau mahalalele dupa
doctorului Constantin Caracas, cu bani dinpartea unor boieri si negustori caritabili. Initial, spitalul avea un singur pavilion cu 90de paturi si a fost reconstruit in 1890.
CALEA DOROBANTILOR
S-a numit Ulita Herastraului, pentru ca ducea spre acest loc, aflat in secolul al XIX-lea in afara Bucurestiului. Dupa Razboiul de Independenta, in 1878, primeste denumirea de Calea Dorobantilor, de la arma infanteristilor (sau dorobantilor).Dorobantii au existat si inainte de secolul al XIX-lea, fiind soldati de infanterie din armata teritoriala, soldati de garda sau ostasi cu serviciu militar redus. Ei au devenitun corp de oaste distinct in cadrul tinerei armate a Principatelor Unite din vremea lui Cuza. Dorobantii treceau pe aceasta ulita pentru a ajunge la campul de instructie de la Herastrau (de aici vechea denumire a strazii). La intersectia cu B-dul Stefan cel Mare, se afla o gradina de vara numita Roata Lumii, deoarece pe firma avea reprezentari grafice ale tuturor etapelor din viata unui om: copilaria, tineretea, perioada adulta si batranetzea. Pe locul acestei gradini de vara a fost construita cladirea care are la parter Studio Martin. De la aceasta intersectie pana la PiataAviatorilor, Calea Dorobantilor era, de fapt, o ulitza de tzara cu case mici acoperitecu stuf. Ulterior, zona s-a transformat pana in zilele noastre, intr-una dintre cele mai selecte zone din Bucuresti.
sâmbătă, 9 iunie 2012
Threesome....
"O femeie se poate simti bine langa doi barbati in acelasi timp, atata timp cat fiecare ii satisface cate o nevoie pe care celalalt nu i-o satisface. Poate simti afectiune fata de doi, dar nu la aceeasi intensitate pentru amandoi. Depinde foarte mult ce inseamna a iubi pentru fiecare dintre noi. Daca iubire inseamna doar confortul tau, doar momentele de fericire, atunci exista posibilitatea sa iubesti chiar mai multi parteneri in acelasi timp. Daca iubire inseamna daruire, respect, fidelitate, dezvoltarea voastra, a cuplului, atunci nu poti iubi mai multi parteneri in acelasi timp", explica psihologul.
Spui ca iti iubesti partenerul, si totusi, cazi in mrejele altui barbat. Psihologul iti explica de ce!
- In momentul in care o femeie isi muta centrul atentiei catre un alt barbat, inseamna ca la nivelul cuplului are nevoi si asteptari nesatisfacute.
- Comunicare slaba, deficitara la nivelul relatiei.
- Intensitatea dragostei scade.
- Instalarea rutinei, a monotoniei la nivelul relatiei.
- Vulnerabilitate crescuta – pe fondul unor conflicte dese la nivelul cuplului.
- Noul partener vine cu "pansamentul" pentru "rana" femeii – ii satisface exact acea nevoie pe care si-o doreste la momentul respectiv.
sursa: www.feminis.ro
Sunt sigura ca toate acestea pot fi valabile si pentru barbati chiar daca articolul se adreseaza femeilor...
Ce parere aveti?Ati fost pusi intr-o astfel de situatie sau cum ati reactiona daca ati fi pusi intr-o astfel de situatie?
Spui ca iti iubesti partenerul, si totusi, cazi in mrejele altui barbat. Psihologul iti explica de ce!
- In momentul in care o femeie isi muta centrul atentiei catre un alt barbat, inseamna ca la nivelul cuplului are nevoi si asteptari nesatisfacute.
- Comunicare slaba, deficitara la nivelul relatiei.
- Intensitatea dragostei scade.
- Instalarea rutinei, a monotoniei la nivelul relatiei.
- Vulnerabilitate crescuta – pe fondul unor conflicte dese la nivelul cuplului.
- Noul partener vine cu "pansamentul" pentru "rana" femeii – ii satisface exact acea nevoie pe care si-o doreste la momentul respectiv.
sursa: www.feminis.ro
Sunt sigura ca toate acestea pot fi valabile si pentru barbati chiar daca articolul se adreseaza femeilor...
Ce parere aveti?Ati fost pusi intr-o astfel de situatie sau cum ati reactiona daca ati fi pusi intr-o astfel de situatie?
Salata de fasole galbena pastai
Imi place sa merg la piata chiar daca nu ajung foarte des pentru ca imi place mirosul acela amestecat de verdeturi...
Miroase a proaspat cules din gradina...uneori doar in imaginatia mea, e adevarat dar nu chiar intotdeauna :))
De cateva ori pe parcursul verii reusesc sa pregatesc o salata de fasole galbena rapida si gustoasa,ceea ce voi face si azi...
Sunt sigura ca nu va este straina reteta,totusi, o sa v-o impartasesc pe a mea :)
Avem nevoie de :
- 500 g fasole galbena frageda
- 5 catei de usturoi
- 1/2 de lamaie
- 2 linguri ulei de masline
- patrunjel
- sare
- piper
In apa care clocoteste cu sare se pune fasolea bine spalata si rupta in bucatele.
Se lasa la fiert pana se inmoaie.Dupa ce a fiert se scoate,se scurge si se pune putin la "respirat"intr-un bol mai incapator.
Pentru aceasta salata eu fac un sos din usturoiul taiat marunt,frecat cu ulei pana se leaga putin semanand cu o maioneza.
Cand fasolea s-a racit torn sosul si zeama de lamaie amestecandu-le usor,adaug piper si sare daca mai este cazul si presar mult patrunjel verde...
Eu o prefer rece dupa cateva ore sau chiar a doua zi cand fasolea a absorbit toate aromele cu care am combinat-o...
O felie de paine de casa ar fi ideala dar daca nu aveti,nu-i bai, dar un pahar cu vin alb,rece si nu foarte sec e obligatoriu...daca vreti :))
As zice ca pentru vara este cina perfecta!
Pofta buna! :)
vineri, 8 iunie 2012
"Sunt mama lui,lasati-ma sa intru!"
Am citit candva o mica povestioara. Se spune ca, intr-o companie comerciala, un om tanar si cumsecade a murit . Mare a fost durerea colegilor sai, cand au vazut ce s-a intamplat, dar mai mare a fost surprinderea cand au aflat, nu se stie cum, ca sufletul bietului om, ajunsese in iad .
Iar povestea spune mai departe cum, revoltati, acestia s-au dus pana la portile Iadului ca sa-l scoata de acolo . Dar, cu toate rugamintile si eforturile, nu au reusit .
Apoi a venit directorul companiei, care s-a dus la randul sau sa-i roage pe cei care ii rapisera sufletul bietului om, sa-l elibereze . Dar totul a fost zadarnic .
Disperati, in cele din urma, oamenii au apelat la episcopul locului, sa-ncerce sa faca ceva . Dar si in fata acestuia, portile Infernului au ramas inchise . Si astfel, peste toata aceasta nedreptate, zilele treceau fara speranta, adancind durerea celor care il iubeau .
Pana cand, intr-o dimineata, in fata portii Iadului, cu pasi marunti, garbovita parca de o durere care-i tinea inima ca intr-un cleste, aparu o batranica .
-“Tu, cine mai esti?”rasuna vocea, o voce inspaimantatoare coborata ca un trasnet din neantul Infernului.
Necutremurata de nimic, decat de propria-i durere, batrana raspunse:
-”Sunt mama lui . Lasati-ma sa intru! “
Si abia atunci, ca prin minune, portile Iadului s-au deschis, s-au deschis pentru intaia oara iar mama a intrat acolo ca sa-si salveze fiul .
Niciun copil din lume nu a crescut vreodata atat de mult fata de mama lui, incat sa poata sa nu-i spuna mama . Ce sfanta ierarhie!
Iar povestea spune mai departe cum, revoltati, acestia s-au dus pana la portile Iadului ca sa-l scoata de acolo . Dar, cu toate rugamintile si eforturile, nu au reusit .
Apoi a venit directorul companiei, care s-a dus la randul sau sa-i roage pe cei care ii rapisera sufletul bietului om, sa-l elibereze . Dar totul a fost zadarnic .
Disperati, in cele din urma, oamenii au apelat la episcopul locului, sa-ncerce sa faca ceva . Dar si in fata acestuia, portile Infernului au ramas inchise . Si astfel, peste toata aceasta nedreptate, zilele treceau fara speranta, adancind durerea celor care il iubeau .
Pana cand, intr-o dimineata, in fata portii Iadului, cu pasi marunti, garbovita parca de o durere care-i tinea inima ca intr-un cleste, aparu o batranica .
-“Tu, cine mai esti?”rasuna vocea, o voce inspaimantatoare coborata ca un trasnet din neantul Infernului.
Necutremurata de nimic, decat de propria-i durere, batrana raspunse:
-”Sunt mama lui . Lasati-ma sa intru! “
Si abia atunci, ca prin minune, portile Iadului s-au deschis, s-au deschis pentru intaia oara iar mama a intrat acolo ca sa-si salveze fiul .
Niciun copil din lume nu a crescut vreodata atat de mult fata de mama lui, incat sa poata sa nu-i spuna mama . Ce sfanta ierarhie!
Dan Puric
miercuri, 6 iunie 2012
Mircea Cartarescu - Cand ai nevoie de dragoste
când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.
când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?
fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.
înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.
dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.
când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?
fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.
înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.
dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte.
foto: robert maschke
marți, 5 iunie 2012
luni, 4 iunie 2012
Despre romanul politist...
Dacă
am face un sondaj de opinie în rândul publicului român, am constata că
cele mai savurate filme sunt cele poliţiste. Acelaşi sondaj de opinie
aplicat cititorilor de romane poliţiste ne-ar provoca o profundă
dezamăgire.
Ne întrebăm contrariaţi dacă au dispărut cititorii români sau dacă romanul poliţist „nu are piaţă la noi“, lucru remarcat de Nicolae Manolescu.
De ce nu se citesc romanele poliţiste şi mai cu seamă romanele poliţiste româneşti? Suntem prea preocupaţi să parcurgem sute de pagini de limbaj academic cu dex-ul în faţă pentru a reţine la sfârşit câteva neologisme şi ignorăm romanele poliţiste pentru că sunt prea superficiale?
Lipsa unei tradiţii, abundenţa traducerilor, numărul redus al celor care au reuşit să se remarce şi să se menţină, lipsa de profesionalism şi poate de interes a criticii literare, reticenţa editurilor, costurile mari care împiedică tiraje şi mai mari, inexistenţa unui sistem eficient de promovare si marketing au dus la inhibarea autorului.Consecinţa e că cititorul român a ratat evoluţia romanului poliţist, care a devenit incredibil de complex, intriga poliţistă împletindu-se cu istoria, arta, teologia, psihologia, matematica, muzica. Interesul nostru pentru literatura poliţistă autohtonă a fost atât de redus, încât acum, în faţa raftului cu romane poliţiste, recunoaştem doar nume precum Agatha Christie, Raymond Chandler, Arthur Conan Doyle şi nu putem spune un nume de autor român de roman poliţist.
În pofida diferitelor încercări de a discredita acest gen, romanul poliţist are o valoare literară şi merită citit, constată recent Şerban Tomşa. Avem autori de romane poliţiste care merită tot respectul, care au dat opere remarcabile din punct de vedere artistic, a căror lectură se face cu foarte mare plăcere: Rodica Ojog-Braşoveanu, George Arion, Haralamb Zincă, Horia Tecuceanu, Olimpian Ungherea, Petre Sălcudeanu.
O atenţie deosebită merită să fie acordată Rodicăi Ojog-Braşoveanu, considerată doamna policierului românesc. În romanele sale, precum Moartea semnează indescifrabil, Enigmă la mansardă, Necunoscuta din congelator, Poveste imorală, Cocoşatul are alibi, Coşmar, O bombă pentru revelion sau în ciclul Melaniei şi în romanele de spionaj cu Minerva, remarcăm calităţile sale de scriitoare, limbajul aparte, în care arhaismele sunt foarte bine dozate, oferindu-ne o lectură plăcută şi captivantă..
Dacă după 1990 romanul poliţist românesc a cunoscut o oarecare decădere, asistăm azi, din fericire, la o încercare de relansare a acestui gen. Reeditarea romanului Atac în bibliotecă al lui George Arion a cunoscut un succes mai mare decât la momentul publicării. Alte romane recente care merită atenţie sunt Filiera grecească al lui Bogdan Hrib şi 3 cu ghinion al lui Emil Simionescu. Lista autorilor şi a romanelor poliţiste ar putea continua, dar să lăsam cititorul să descopere acest gen, care poate fi considerat, fără doar şi poate, literatură de calitate.
sursa: www.revista-apostrof.ro
Ne întrebăm contrariaţi dacă au dispărut cititorii români sau dacă romanul poliţist „nu are piaţă la noi“, lucru remarcat de Nicolae Manolescu.
De ce nu se citesc romanele poliţiste şi mai cu seamă romanele poliţiste româneşti? Suntem prea preocupaţi să parcurgem sute de pagini de limbaj academic cu dex-ul în faţă pentru a reţine la sfârşit câteva neologisme şi ignorăm romanele poliţiste pentru că sunt prea superficiale?
Lipsa unei tradiţii, abundenţa traducerilor, numărul redus al celor care au reuşit să se remarce şi să se menţină, lipsa de profesionalism şi poate de interes a criticii literare, reticenţa editurilor, costurile mari care împiedică tiraje şi mai mari, inexistenţa unui sistem eficient de promovare si marketing au dus la inhibarea autorului.Consecinţa e că cititorul român a ratat evoluţia romanului poliţist, care a devenit incredibil de complex, intriga poliţistă împletindu-se cu istoria, arta, teologia, psihologia, matematica, muzica. Interesul nostru pentru literatura poliţistă autohtonă a fost atât de redus, încât acum, în faţa raftului cu romane poliţiste, recunoaştem doar nume precum Agatha Christie, Raymond Chandler, Arthur Conan Doyle şi nu putem spune un nume de autor român de roman poliţist.
În pofida diferitelor încercări de a discredita acest gen, romanul poliţist are o valoare literară şi merită citit, constată recent Şerban Tomşa. Avem autori de romane poliţiste care merită tot respectul, care au dat opere remarcabile din punct de vedere artistic, a căror lectură se face cu foarte mare plăcere: Rodica Ojog-Braşoveanu, George Arion, Haralamb Zincă, Horia Tecuceanu, Olimpian Ungherea, Petre Sălcudeanu.
O atenţie deosebită merită să fie acordată Rodicăi Ojog-Braşoveanu, considerată doamna policierului românesc. În romanele sale, precum Moartea semnează indescifrabil, Enigmă la mansardă, Necunoscuta din congelator, Poveste imorală, Cocoşatul are alibi, Coşmar, O bombă pentru revelion sau în ciclul Melaniei şi în romanele de spionaj cu Minerva, remarcăm calităţile sale de scriitoare, limbajul aparte, în care arhaismele sunt foarte bine dozate, oferindu-ne o lectură plăcută şi captivantă..
Dacă după 1990 romanul poliţist românesc a cunoscut o oarecare decădere, asistăm azi, din fericire, la o încercare de relansare a acestui gen. Reeditarea romanului Atac în bibliotecă al lui George Arion a cunoscut un succes mai mare decât la momentul publicării. Alte romane recente care merită atenţie sunt Filiera grecească al lui Bogdan Hrib şi 3 cu ghinion al lui Emil Simionescu. Lista autorilor şi a romanelor poliţiste ar putea continua, dar să lăsam cititorul să descopere acest gen, care poate fi considerat, fără doar şi poate, literatură de calitate.
(fragment)
autor: Marieta Găurean
sursa: www.revista-apostrof.ro
duminică, 3 iunie 2012
Rusaliile si Dansul Calusarilor
În tradiţia populară, sărbătoarea Rusaliilor este asociată cu manifestarea "ielelor" sau a "rusalcelor", spirite care locuiesc pe lângă izvoare, fiind în stare, prin cântecele lor, să ia minţile oamenilor, să-i îmbolnăvească.
Boala seamănă cu o transă hipnotică ce nu poate fi dovedită decât de puterea magică a căluşarilor. Obiceiul spectaculos al căluşarilor, deosebit de vechi, este cunoscut mai ales în localităţile Conţeşti, Lisa, Năsturelu, Bragadiru şi Zimnicea.
Bătrânii satelor cred că dacă eşti bolnav, te poţi face bine după ce vătaful căluşarilor trece cu pasul peste tine.
Dansul căluşarilor, în general, are scopul de a apăra oamenii, vitele şi recoltele de influenţele negative. De aceea, cei atraşi de Rusalii se pot vindeca doar cu puterea magică a căluşarilor, singurii capabili să lupte împotriva maleficului.
Împreună cu Paştele, Pogorârea Duhului Sfânt este cea mai veche sărbătoare creştină, fiind prăznuită încă de pe vremea Apostolilor. Despre ea amintesc şi Sfântul Irineu (202), Tertulian, Origen, Canonul 20 al Sinodului I ecumenic (325) ş.a. Până către sfârşitul secolului al IV-lea şi începutul secolului al V-lea, Cincizecimea era sărbătorită împreună cu Înălţarea Domnului. După aceasta, Înălţarea a fost mutată la 40 de zile de la Paşte, Cincizecimea devenind sărbătoare de sine stătătoare, informează Agerpres.
sursa: libertatea.ro
Boala seamănă cu o transă hipnotică ce nu poate fi dovedită decât de puterea magică a căluşarilor. Obiceiul spectaculos al căluşarilor, deosebit de vechi, este cunoscut mai ales în localităţile Conţeşti, Lisa, Năsturelu, Bragadiru şi Zimnicea.
Bătrânii satelor cred că dacă eşti bolnav, te poţi face bine după ce vătaful căluşarilor trece cu pasul peste tine.
Dansul căluşarilor, în general, are scopul de a apăra oamenii, vitele şi recoltele de influenţele negative. De aceea, cei atraşi de Rusalii se pot vindeca doar cu puterea magică a căluşarilor, singurii capabili să lupte împotriva maleficului.
Împreună cu Paştele, Pogorârea Duhului Sfânt este cea mai veche sărbătoare creştină, fiind prăznuită încă de pe vremea Apostolilor. Despre ea amintesc şi Sfântul Irineu (202), Tertulian, Origen, Canonul 20 al Sinodului I ecumenic (325) ş.a. Până către sfârşitul secolului al IV-lea şi începutul secolului al V-lea, Cincizecimea era sărbătorită împreună cu Înălţarea Domnului. După aceasta, Înălţarea a fost mutată la 40 de zile de la Paşte, Cincizecimea devenind sărbătoare de sine stătătoare, informează Agerpres.
sursa: libertatea.ro
sâmbătă, 2 iunie 2012
Parfumul celor 1001 de Nopti...
..... a fost primul care mi-a venit in minte citind provocarea saptamanala care vine de la Mirela…
Copil fiind,citind celebrele basme arabe,imaginatia mea plutea pe norisori roz in incercarea de a simiti parfumul invaluitor al cadanelor…mainile le erau spalate cu apa de trandafiri si iasomie,trupurile le erau unse cu uleiuri care contineau smirna si mosc,aerul din camera le era parfumat cu lemn de santal…
Mestecau menta sau cuisoare pentru ca respiratia lor sa fie proaspata si placuta iar parul le era vopsit cu hena si uns cu ulei de migdale pentru a fi stralucitor si inmiresmat…
Crinul,iasomia dar si violetele faceau parte din combinatiile secrete ale parfumurilor care invaluiau atat femeile cat si barbatii de la curtea sultanilor acelor vremi…
Uleioase sau sub forma de crème, in recipiente din cristal,aur sau agat,parfumurile erau un accesoriu a carui lipsa era de neconceput…
Sa fii curat si placut mirositor era un semn de eleganta si bun gust in lumea araba…
Conform aromo.ro “…civilizaţia arabă este legată de numele doctorului Abu Ali al-Husain Ibn Abd Allah Ibn Sina, cunoscut în Occident ca Avicena. Acest om a trăit la sfârşitul secolului al X-lea. În cei 58 de ani de viaţă de peregrinare a scris aproape 100 de cărţi. Descoperirea distilării a fost rezultatul cercetărilor sale în alchimie. Trandafirul, Rosa centifolia, este planta pe care acesta a ales-o pentru primele sale experimente. Ulterior şi-a îndreptat atenţia spre multe alte plante, distilând atât esenţe cât şi ape aromatice. Apa de trandafir a devenit una dintre cele mai importante parfumuri folosite. Ea a ajuns în Europa în timpul cruciadelor, împreună cu alte esenţe şi parfumuri exotice: nard, smirnă, tămâie, mirt, chiparos, obligeană, coriandru, migdale amare, cedru, ienupăr, hena….”
Revenind in zilele noastre, gasim acesta impletire de miresme la parfumurile Ajmal…
Baqaa contine ca note de varf iasomie si mandarina,nota de mijloc fiind data de sofran si mosc si baza de santal si ambra…un parfum greu precum o noapte calda…
In schimb la Illusion intalnim combinatia perfecta formata din santal, patchouli,trandafiri si lemn de cedru iar ca nota finala vanilie si berganota…
Lure este un amestec modern de floare de portocal si iasomie care se termina cu o infuzie fructata data de caise si prune,un parfum care invaluie orice femeie in aroma proaspata a verii…
Chiar daca vraja celor 1001 de nopti a ramas undeva departe in timp,placerea de a purta un parfum bun va fi,indiscutabil,mereu prezenta…
Abonați-vă la:
Postări (Atom)