In seara asta am citit la Vienela un articol foarte interesant despre cuvinte care iti trezesesc dorinte sau amintiri...
Ea
a vorbit despre cai in primul rand si ceea ce a scris m-a dus cu gandul
la o amintire din copilarie...poate am mai povestit-o pe aici dar daca
nu, v-o spun acum...
Eram destul de mica,la gradinita cred,cand auzeam la radio o melodie: "Paste calul lui Gheorghita priponit de-o garofita..."
Invariabil,cand
o auzeam izbucneam in plans de mila calului legat de
garofita...desigur,nici prin cap nu-mi trecea ca acea garofita e o biata
floricica...da...puteti sa radeti fara griji...si eu rad cand imi
amintesc :)
Asta e melodia "incriminata"....
Este cantata de Maria Tanase cu toate ca aici apare numele Ioanei Radu...
placuta reamintirea ei!...
RăspundețiȘtergerepentru mine in mod sigur da :)
ȘtergereO voce minunata!
RăspundețiȘtergereofff...bietul cal !!! :))
nu-i asa? :))
Ștergeresi da...inegalabila voce a Mariei Tanase...cum oare sa nu o fi iubit-o Brancusi?
Si eu tot pe la gradi eram cand am auzit-o prima data. Eu nu intelegeam cu se poate lega o funie de tulpina firava a unei garofite si mi-erea frica sa nu scape calul (daca era legat, insemna ca a facut el ceva rau...) :-)
RăspundețiȘtergereuite cate viziuni asupra "calului lui Gheorghita" :))
Ștergeremai este cineva "afectat" de acest cantec? :))
Unele melodii sunt nemuritoare, iar asta se numara printre ele. Chiar nu am de ce sa rad, desi este amuzant la prima vedere. Am si eu o melodie care imi trezeste zambete, iti povestesc maine, ca e 1 noaptea. ;)
RăspundețiȘtergerefrumos iti sta sa ma lasi asa curioasa :))
ȘtergereDoar pentru cateva ore. Acum m-am destainuit, toata lumea poate afla cum plangeam eu cand trebuia batuta cu lingura omleta din oua de broasca testoasa, reteta a la Angela Similea. :))
Ștergerema duc repede sa vad :))
Ștergeredraguta melodie!
RăspundețiȘtergeream cantat-o si pe asta in concerte :))). noroc cu tine ca mi le mai aduc aminte....
gata...m-amprins care e rolul meu in viata ta :))
Ștergereeu nu stiu sa caaaant :((
adica nu am ureche muzicala ca asa niste sunte scot si eu :)
eu am de toate: ureche, voce si miscare scenica :)))
RăspundețiȘtergereadica mai am atatica si ajung star :))
te pooop....
o sa tin minte si la momentul potrivit o sa cer autograf sa stii :))
Ștergerepup si eu...vise (in)cantatoare :)
Ce calitate ridicata aveau lucrurile in Romania inainte:) Te puteai baza pe ele. Imi place cum suna si indemnul:"iubeste-ma, ma":)
RăspundețiȘtergereuite ca acest indemn imi scapase...la vremea aia in mod sigur :))
ȘtergerePai eu abia ACUM, zau, pe bune, citind acest articol, mi-am dat seama ca s-ar putea sa nu fi fost vorba chiar de un cal adevarat si o garofita adevarata ! Zau, mi-ati distrus inocenta copilariei ! Noroc ca nu mai sunt momentan chiar atat de sperios, fiind oarecum vrand nevrand calit de experienta traiului independent in Norvegia de peste 1 1/2 an, asa adica fara mama si tata langa mine, ca altfel cred ca ma decideam sa incep sa evit acest blog !
RăspundețiȘtergeremare noroc intr-adevar :))
Ștergereuite ce poate face un biet cantec...pe mine ma facea sa plang,pe tine te face sa fugi :))
Bună scumpo!
RăspundețiȘtergereFoarte frumoasă melodie ai ales!
Deși este foarte veche,îmi place!
Un weekend excelent îți doresc!
Cu mult drag!
ma bucur draga Elena ca iti place :)
Ștergerepup si eu si iti doresc la randul meu un w-end perfect,te imbratisez >:D<
Ce-mi mai plăcea să fredonez melodia asta în copilărie! Era atât de veselă şi săltăreaţă. Şi chiar mă gândeam cum o fi stat calul acela priponit de-o...floare?
RăspundețiȘtergereNumai bine!
eee...uite ce inseamna sa fii baiat:))
Ștergerepragmatismul te-a facut sa vezi realitatea si sa-ti pui intrebari fara bocete inutile :))
Şi eu eram tot pe la grădiniţă, prin 1959, când melodia se dădea la radio.La auzul celebrelor versuri, sentimentul meu era unul de revoltă: cum un ditamai calul să nu poată el rupe firicelul de garofiţă pentru a-şi recâştiga libertatea ? Cântecul ne spune că a trebuit ca să se usuce garofiţa pentru eliberarea bidiviului, lucru care mă făcea să dau din picioare de nerăbdare.Era copleşitor să aştept atâta timp până la uscarea plăntuţei...
RăspundețiȘtergerevad ca acest cal al lui Gheorghita a avut din totdeauna fani :))
Ștergeresi eu care credeam ca e al meu si doar al meu :)))
Tot despre un cal:
ȘtergereTot..."în vremea aceea", la radio Benone Sinulescu cânta un cântec cu versurile:
"Pe cărarea din pădure,
Pardosită cu alune,
Cu alune mititele,
Să calce murgu' pe ele."
La auzul versurilor, de fiece dată mă întrebam de ce nu adună nimeni alunele de pe jos, fie ele chiar şi..."mititele", să le mănânce, că e păcat de ele să le calce murgul cu copitele.Îmi plăceau mult alunele de pădure ca şi cele americane, de altfel.Nu mai ştiu cum se chema cântecul lui Benone, că-i dădeam link-ul.Poate îşi aminteşte cineva dintre cititori ! Cu bine şi cu alune la o bere rece ! Eventual în...pădure ! :)))
ce racoare si ce bine trebuie sa fie acum in padure :))
ȘtergereO melodie frumoasă, o voce unică și nemuritoare! Merită să ne aducem aminte...Mulțumesc ție și Vienelei! :)
RăspundețiȘtergerecu drag Mirela,Maria Tanase este cu adevarat unica :)
ȘtergereEu nu am avut cal asa ca nu am avut probleme...
RăspundețiȘtergereEu am plans cand a murit Winnetou!
off off...sa-l imbratisam pe micutul Vasile sa-i treaca >:D<
Ștergereeu plangeam de mila lui Pip din Marile Sperante atat de indragostit de Estella :)
Mie mi-era mila de cel despre care Maria Tanase canta ”Barbatul care-i urat/sa-i pui funia de gat/si sa strigi in gura mare:/”Hai la barbat de vanzare !” :)
RăspundețiȘtergere:))
Ștergereiti era teama ca va incapea pe maini rele? :))
Nu-mi aduc aminte de sentimente atat de dureroase :) Poate ca daca au fost, le-am uitat. In legatura cu garofita lu' Gheorghita eu imi aduc aminte ca mi se parea amuzant si imposibil sa fie calul legat de un fir de garofita.
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru reamintirea acestei melodii. Maria Tanase nu va fi egalata de nimeni. Dupa parerea mea. Imi mai place Ciuleandra...la nebunie imi place. :)
bunicul meu a cunoscut-o si chiar a baut un pahar de vin cu ea in localul in care canta...
Ștergereel era oltean si la dorinta lui ea a cantat "ma dusei sa trec la Olt..."
iti dai seama cat de fericit a fost bunicul meu :)
era o persoana lipsita de aere de diva,era simpla, fireasca...avea mai mereu un aer,nu trist,nici melancolic...ceva intre...
a fost o femeie speciala cu o voce speciala...
Stiu...ii am biografia :) Si ea avea radacini oltenesti si era de-o frumusete rara.
ȘtergereEra o artista care stia sa daruiasca...nu numai muzica prin vocea ei inegalabila. Daruia tot...adica era de-o generozitate iesita din comun. Frumoasa amintire ai despre ea prin bunicul tau :)
darita bunicilor meu am ramas indragostita,copilareste poate,de povesti :)
ȘtergereEu plângeam tare când ploua afară și vedeam cum zboară câte un porumbel care nu reușise să se adăpostească!
RăspundețiȘtergereooo...ce copil adorabil trebuie sa fi fost tu E. :)
Ștergere