joi, 30 iulie 2015
miercuri, 29 iulie 2015
Miercurea fara cuvinte - Ploiestiul de altadata
-
Benzinarie
-
Bulevardul Independentei
-
Bulevardul Regele Ferdinand - 1929
-
Calea Campinii - 1926
-
Cladirea Herjenescu - 1926
-
Clopotnita Catedralei
-
Gara de Sud - 1901
-
Gradina Publica - 1924
-
Halele Centrale - 1936
-
Hotel Central
-
Hotel Central
-
Liceul Petru si Pavel - 1920
-
Palatul Culturii
-
Piata Centrala - 1921
- sursa: www.historia.ro
mai multe si mai frumoase gasiti la CARMEN
joi, 23 iulie 2015
miercuri, 22 iulie 2015
marți, 21 iulie 2015
Peste 65.000 de oameni au semnat petiţia care cere arestarea celor şapte violatori din Vaslui.
Cu toate ca am spus ca imi voi restrange ativitatea pe blog din cauza timpului limitat pe care il am in urmatoarea perioada la dispozitie, nu pot sa raman indiferenta la tragedia fetei violate din Vaslui si a ineficientei justitiei noastre...
Postez mai jos un articol care cuprinde in detaliu ce am spus eu pe scurt si va da posibilitatea, daca doriti, sa semnati petitia care cere pedepsirea acelor specimene, ca fiinte umane nu pot fi numite...
Postez mai jos un articol care cuprinde in detaliu ce am spus eu pe scurt si va da posibilitatea, daca doriti, sa semnati petitia care cere pedepsirea acelor specimene, ca fiinte umane nu pot fi numite...
Peste 65.000 de oameni au semnat petiţia care cere arestarea celor şapte violatori din Vaslui. În fiecare oră semnează alţi 1.000 de români Violatorii fetei de 18 ani, pe holurile instanţei din Vaslui
O petiţie online, iniţiată la mijlocul săptămânii trecute de către un grup de cetăţeni români revoltaţi de lăsarea în libertate la Vaslui a şapte violatori, adună un număr impresionant de adeziuni. Cum s-a ajuns ca în România violatorii să devină victime? "Cerem arestarea celor 7 baieti violatori din Vaslui!", este numele sub care a fost lansată iniţiativa pe site-ul www.petitieonline.com. Până luni, 20 iulie, ora 12.00, petiţia a ajuns la peste 65.000 de semnături, iar numărul celor care se solidarizează cererii adresate instituţiilor statului român creşte în fiecare oră cu peste 1.000 de noi adeziuni. Iniţiatorii petiţiei au scris următorul mesaj în expunerea de motive: "Nu trebuie să stăm fără să facem nimic, când vedem că legislaţia este călcată în picioare de anumiţi judecători. Dacă vreţi o ţară corectă, spuneţi-vă părerea! Părerea noastră contează! Nimeni nu îşi doreşte să fie în situaţia în care a fost respectiva fată! Iar "ironiile" celor 7 şi ale famililor lor dau dovadă de nesimţire (este frumos spus). Trebuie să fie pedepsiţi conform legislaţiei în vigoare şi trebuie să primească sentinţa maximă pentru această faptă. Spuneţi-vă părerea!". Pe lângă cele peste 65.000 de semnături, există şi aproape 6.000 de mesaje ale internauţilor interesaţi de subiectul violului în grup căruia i-a căzut victimă o adolescentă de 18 ani din judeţul Vaslui. Majoritatea semnăturilor ataşate cererii online (18%) provin din Bucureşti. Doar 1.200 de petiţionari, ceea ce reprezintă 1,80% dintre numărul total de semnături, au fost înregistrate din judeţul Vaslui. Pe locul 2 în statistica disponibilă online se situează judeţul Iaşi, cu 4,36%. Mii de adeziuni aparţin românilor din oraşe europene precum Londra, Dublin, Viena, Roma, Barcelona, Valencia sau Paris. "Sunt mamă a două fete şi, la rândul meu, femeie, iar ceea ce s-a întâmplat la Vaslui este inuman... Părinţii acestor copii ar trebui să-şi lase odraslele să fie pedepsite pentru fapta lor şi poate în acest fel vor deveni oameni. Degeaba le asigură totul din punct de vedere material (am înţeles că cei şapte provin din familii înstărite), dacă le lipseşte moralitatea şi integritatea", este unul dintre mesajele postate online, care se regăseşte în forme similare şi la alţi comentatori. Ziarul Adevărul va continua marţi Campania „Dreptate pentru fata violată din Vaslui“ cu un nou episod în care vom prezenta cine sunt procurorii care au fost de acord cu eliberarea violatorilor şi care nu au contestat decizia judecătorilor atunci s-a înlocuit măsura arestului preventiv cu cea a arestului la domiciliu, invocând că procesul s-ar afla la final, deşi în realitate lucrurile stau altfel. Ulterior, arestul la domiciliu a fost înlocuit cu măsura controlului judiciar. . Dacă apropiaţii şi rudele violatorilor duc acum o campanie de denigrare a victimei, noi trebuie să-i arătăm că oamenii normali din această ţară sunt alături de ea şi nu tolerează asemenea fapte revoltătoare.
sursa: wwwadevarul.ro
Peste 65.000 de oameni
au semnat petiţia care cere arestarea celor şapte violatori din Vaslui.
În fiecare oră semnează alţi 1.000 de români
Violatorii fetei de 18 ani, pe holurile instanţei din Vaslui FOTO
Adevărul
O petiţie online, iniţiată la mijlocul săptămânii trecute de către un
grup de cetăţeni români revoltaţi de lăsarea în libertate la Vaslui a
şapte violatori, adună un număr impresionant de adeziuni.
Ştiri pe aceeaşi temă
Solidaritate impresionantă cu eleva violată din Vaslui. Judecătorii
di...
Dreptate pentru fata violată din Vaslui, judeţul terorii sexuale:
ele...
#violulecrimă - Cum s-a ajuns ca în România violatorii să devină
victi...
"Cerem arestarea celor 7 băieţi violatori din Vaslui", este numele sub
care a fost lansată iniţiativa pe site-ul www.petitieonline.com. Până
luni, 20 iulie, ora 12.00, petiţia a ajuns la peste 65.000 de semnături,
iar numărul celor care se solidarizează cererii adresate instituţiilor
statului român creşte în fiecare oră cu peste 1.000 de noi adeziuni.
Iniţiatorii petiţiei au scris următorul mesaj în expunerea de motive:
"Nu trebuie să stăm fără să facem nimic, când vedem că legislaţia este
călcată în picioare de anumiţi judecători. Dacă vreţi o ţară corectă,
spuneţi-vă părerea! Părerea noastră contează! Nimeni nu îşi doreşte să
fie în situaţia în care a fost respectiva fată! Iar "ironiile" celor 7
şi ale famililor lor dau dovadă de nesimţire (este frumos spus). Trebuie
să fie pedepsiţi conform legislaţiei în vigoare şi trebuie să primească
sentinţa maximă pentru această faptă. Spuneţi-vă părerea!".
Pe lângă cele peste 65.000 de semnături, există şi aproape 6.000 de
mesaje ale internauţilor interesaţi de subiectul violului în grup căruia
i-a căzut victimă o adolescentă de 18 ani din judeţul Vaslui.
Majoritatea semnăturilor ataşate cererii online (18%) provin din
Bucureşti. Doar 1.200 de petiţionari, ceea ce reprezintă 1,80% dintre
numărul total de semnături, au fost înregistrate din judeţul Vaslui. Pe
locul 2 în statistica disponibilă online se situează judeţul Iaşi, cu
4,36%. Mii de adeziuni aparţin românilor din oraşe europene precum
Londra, Dublin, Viena, Roma, Barcelona, Valencia sau Paris.
"Sunt mamă a două fete şi, la rândul meu, femeie, iar ceea ce s-a
întâmplat la Vaslui este inuman... Părinţii acestor copii ar trebui
să-şi lase odraslele să fie pedepsite pentru fapta lor şi poate în acest
fel vor deveni oameni. Degeaba le asigură totul din punct de vedere
material (am înţeles că cei şapte provin din familii înstărite), dacă le
lipseşte moralitatea şi integritatea", este unul dintre mesajele
postate online, care se regăseşte în forme similare şi la alţi
comentatori.
Ziarul Adevărul va continua marţi Campania „Dreptate pentru fata violată
din Vaslui“ cu un nou episod în care vom prezenta cine sunt procurorii
care au fost de acord cu eliberarea violatorilor şi care nu au contestat
decizia judecătorilor atunci s-a înlocuit măsura arestului preventiv cu
cea a arestului la domiciliu, invocând că procesul s-ar afla la final,
deşi în realitate lucrurile stau altfel. Ulterior, arestul la domiciliu a
fost înlocuit cu măsura controlului judiciar.
Vă invităm pe toţi cititorii ”Adevărul” să-i transmiteţi un mesaj de
susţinere tinerei din Vaslui, folosind hashtag-ul #violulecrima. Noi
ne vom asigura că mesajele voastre vor ajunge la ea, iar o parte din ele
vor fi publicate pe adevarul.ro şi în ediţia tipărită a ziarului. Dacă
apropiaţii şi rudele violatorilor duc acum o campanie de denigrare a
victimei, noi trebuie să-i arătăm că oamenii normali din această ţară
sunt alături de ea şi nu tolerează asemenea fapte revoltătoare.
Citeste mai mult: adev.ro/nrs6n4
Citeste mai mult: adev.ro/nrs6n4
Peste 65.000 de oameni
au semnat petiţia care cere arestarea celor şapte violatori din Vaslui.
În fiecare oră semnează alţi 1.000 de români
Violatorii fetei de 18 ani, pe holurile instanţei din Vaslui FOTO
Adevărul
O petiţie online, iniţiată la mijlocul săptămânii trecute de către un
grup de cetăţeni români revoltaţi de lăsarea în libertate la Vaslui a
şapte violatori, adună un număr impresionant de adeziuni.
Ştiri pe aceeaşi temă
Solidaritate impresionantă cu eleva violată din Vaslui. Judecătorii
di...
Dreptate pentru fata violată din Vaslui, judeţul terorii sexuale:
ele...
#violulecrimă - Cum s-a ajuns ca în România violatorii să devină
victi...
"Cerem arestarea celor 7 băieţi violatori din Vaslui", este numele sub
care a fost lansată iniţiativa pe site-ul www.petitieonline.com. Până
luni, 20 iulie, ora 12.00, petiţia a ajuns la peste 65.000 de semnături,
iar numărul celor care se solidarizează cererii adresate instituţiilor
statului român creşte în fiecare oră cu peste 1.000 de noi adeziuni.
Iniţiatorii petiţiei au scris următorul mesaj în expunerea de motive:
"Nu trebuie să stăm fără să facem nimic, când vedem că legislaţia este
călcată în picioare de anumiţi judecători. Dacă vreţi o ţară corectă,
spuneţi-vă părerea! Părerea noastră contează! Nimeni nu îşi doreşte să
fie în situaţia în care a fost respectiva fată! Iar "ironiile" celor 7
şi ale famililor lor dau dovadă de nesimţire (este frumos spus). Trebuie
să fie pedepsiţi conform legislaţiei în vigoare şi trebuie să primească
sentinţa maximă pentru această faptă. Spuneţi-vă părerea!".
Pe lângă cele peste 65.000 de semnături, există şi aproape 6.000 de
mesaje ale internauţilor interesaţi de subiectul violului în grup căruia
i-a căzut victimă o adolescentă de 18 ani din judeţul Vaslui.
Majoritatea semnăturilor ataşate cererii online (18%) provin din
Bucureşti. Doar 1.200 de petiţionari, ceea ce reprezintă 1,80% dintre
numărul total de semnături, au fost înregistrate din judeţul Vaslui. Pe
locul 2 în statistica disponibilă online se situează judeţul Iaşi, cu
4,36%. Mii de adeziuni aparţin românilor din oraşe europene precum
Londra, Dublin, Viena, Roma, Barcelona, Valencia sau Paris.
"Sunt mamă a două fete şi, la rândul meu, femeie, iar ceea ce s-a
întâmplat la Vaslui este inuman... Părinţii acestor copii ar trebui
să-şi lase odraslele să fie pedepsite pentru fapta lor şi poate în acest
fel vor deveni oameni. Degeaba le asigură totul din punct de vedere
material (am înţeles că cei şapte provin din familii înstărite), dacă le
lipseşte moralitatea şi integritatea", este unul dintre mesajele
postate online, care se regăseşte în forme similare şi la alţi
comentatori.
Ziarul Adevărul va continua marţi Campania „Dreptate pentru fata violată
din Vaslui“ cu un nou episod în care vom prezenta cine sunt procurorii
care au fost de acord cu eliberarea violatorilor şi care nu au contestat
decizia judecătorilor atunci s-a înlocuit măsura arestului preventiv cu
cea a arestului la domiciliu, invocând că procesul s-ar afla la final,
deşi în realitate lucrurile stau altfel. Ulterior, arestul la domiciliu a
fost înlocuit cu măsura controlului judiciar.
Vă invităm pe toţi cititorii ”Adevărul” să-i transmiteţi un mesaj de
susţinere tinerei din Vaslui, folosind hashtag-ul #violulecrima. Noi
ne vom asigura că mesajele voastre vor ajunge la ea, iar o parte din ele
vor fi publicate pe adevarul.ro şi în ediţia tipărită a ziarului. Dacă
apropiaţii şi rudele violatorilor duc acum o campanie de denigrare a
victimei, noi trebuie să-i arătăm că oamenii normali din această ţară
sunt alături de ea şi nu tolerează asemenea fapte revoltătoare.
Citeste mai mult: adev.ro/nrs6n4
Citeste mai mult: adev.ro/nrs6n4
joi, 16 iulie 2015
miercuri, 15 iulie 2015
Cimitirul Dumbrava din Buzău și mormântul mamei cu cei șase copii
Cimitirul Dumbrava din Buzău, cel mai vechi din municipiu, este un adevărat muzeu cu importante monumente funerare, unele dintre ele învăluite în mister. Aici se află un vechi şi straniu mormânt al unei mame, despre care se pune că a murit plângând, după ce i-au murit toţi cei şase copii.Mormântul se află la mijlocul cimitirului Dumbravă din Buzău şi este vegheat de un ansamblu statuar, colorat strident, care înfăţişează o mamă în mărime naturală, ce-şi strânge la piept cu disperare cei şase copilaşi.Lipsa unor informaţii precise a lăsat loc de interpretări, fapt care a lăsat loc în conştiinţa colectivă ideii că acesta este unul dintre locurile blestemate din România. O legendă urbană spune că ar fi vorba despe o femeie blestemată, careia îi mureau copiii la scurt timp după naştere, chiar de Crăciun fără ca vreun doctor să o poată ajuta.După şase prunci pierduţi, se spune că mama a murit şi ea, plângând şi a fost înmormântată alături de copiii ei. Alţii spun că statuia aminteşte de un episod sângeros, în care soţul şi-ar fi omorât întreaga familie deodată. O a treia variantă a legendei spune că toţi copilaşii, împreună cu mama lor, ar fi murit otrăviţi cu ciuperci.Peste câteva decenii locul de veci a fost vândut. Noii proprietari au încercat să demoleze ansamblul sculptural. Însă, după primele lovituri de târnăcop date în trupurile de piatră, muncitorii au renunţat. Oamenii din zonă spun că lucrătorilor li s-a făcut milă şi n-au mai putut continua. Statuia a rămas în picioare şi azi. Se spune că locul ar fi bântuit şi că, în zilele foarte liniştite, răsună din mormânt plânsetele copiilor care au fost îngropaţi împreună cu mama lor.
luni, 13 iulie 2015
duminică, 12 iulie 2015
Cum atragi norocul în casă: plante aducatoare de noroc
Există anumite plante pe care este bine ca fiecare dintre noi să le aibă în casă, și plante despre care se crede că ar aduce ghinion, pe care ar trebui să le evităm. În cele ce urmează ne vom opri asupra celor din prima categorie, despre care există credința că ar aduce prosperitate, fericire, înțelepciune și energie pozitivă.
Iată top 4 plante aducătoare de noroc care ar trebui să existe și în casa ta.
Bambusul
Această plantă pe care-o cunoaștem cu toți are o tijă lungă cu câteva frunze lanceolate verzi sau pestrițe. La unele soiuri, tijele sunt împletite, răsucite în spirală sau dispuse în piramidă.
Rădăcinile bambusului trebuie să stea în apă, planta fiind susținută în vas de pietre decorative. El poate fi păstrat în apă ani întregi, dar poate fi transplantat și în pământ și păstrat în ghiveci. Înntrucât iubește umiditatea, bambusului din ghiveci va trebui să-i menții pământul mereu umed. În plus, întrucât este sensibil la substanțele existente în apă, ideal ar fi să filtrezi apa cu care-l uzi.
De altfel, bambusul nu este o plantă greu de întreținut: îl poți plasa în spații iluminate mediu spre slab, la temperaturi normale de interior. Când se înalță prea mult, va trebui să-i tai vârful.
Castanul australian
Este o plantă mai puțin cunoscută, dar frumoasă, ușor de întreținut și, bineînțeles, aducătoare de noroc. Se mai numește “arbore de fasole” datorită asemănării fructelor sale cu păstăile de fasole. Frunzele sunt lucioase, penate și au 5-7 foliole ascuțite. Cu timpul, frunzele se alungesc și formează până la 15 foliole.
În interior, poate ajunge până la 2 m înălțime. Pentru a-i controla creșterea, este necesar să-i tai vârfurile. Este iubitor de lumină și apă. Nu trebuie însă ținut în bătaia direct a soarelui, iar udarea se face regulat, cam la o săptămână, de preferat cu apă filtrată.
Arborele banilor
Este una dintre cele mai frumoase și mai delicate plante aducătoare de noroc. Frunzele arborelui sunt palmate și au cinci foliole lucioase. Adepții Feng-shui sunt de părere că cele cinci foliole nu sunt altceva decât simbolurile celor cinci elemente fundamentale. Adesea, tulpinile plantei sunt împletite. Ca plantă de interior, atinge cel mult înălțimea unui copăcel.
Plasează-l într-un spațiu slab iluminat și udă-l regulat și din abundență. Pentru a se dezvolta frumos, o data pe săptămână îi poți pulveriza pe frunze apă călduță.
Planta-șarpe
Poate că nu te atrage neapărat prin denumire ei populară, însă cu siguranță te vor atrage aspectul ei și faptul că este benefică locuinței. Planta își trage numele de la aspectul frunzelor, lungi, ascuțite, cărnoase și cu striații, care inevitabil te duc cu gândul la pielea șarpelui. Acestea sunt dispuse în evantai.
Este o plantă foarte tolerantă, adaptându-se tuturor condițiilor de mediu. Poate fi ținută atât în interior, cât și în bătaia directă a soarelui, iar udarea se face abia după ce solul s-a uscat complet.Sursa foto: planta-șarpe / shutterstock
sursa:www.avantaje.ro
Iată top 4 plante aducătoare de noroc care ar trebui să existe și în casa ta.
Bambusul
Această plantă pe care-o cunoaștem cu toți are o tijă lungă cu câteva frunze lanceolate verzi sau pestrițe. La unele soiuri, tijele sunt împletite, răsucite în spirală sau dispuse în piramidă.
Rădăcinile bambusului trebuie să stea în apă, planta fiind susținută în vas de pietre decorative. El poate fi păstrat în apă ani întregi, dar poate fi transplantat și în pământ și păstrat în ghiveci. Înntrucât iubește umiditatea, bambusului din ghiveci va trebui să-i menții pământul mereu umed. În plus, întrucât este sensibil la substanțele existente în apă, ideal ar fi să filtrezi apa cu care-l uzi.
De altfel, bambusul nu este o plantă greu de întreținut: îl poți plasa în spații iluminate mediu spre slab, la temperaturi normale de interior. Când se înalță prea mult, va trebui să-i tai vârful.
Castanul australian
Este o plantă mai puțin cunoscută, dar frumoasă, ușor de întreținut și, bineînțeles, aducătoare de noroc. Se mai numește “arbore de fasole” datorită asemănării fructelor sale cu păstăile de fasole. Frunzele sunt lucioase, penate și au 5-7 foliole ascuțite. Cu timpul, frunzele se alungesc și formează până la 15 foliole.
În interior, poate ajunge până la 2 m înălțime. Pentru a-i controla creșterea, este necesar să-i tai vârfurile. Este iubitor de lumină și apă. Nu trebuie însă ținut în bătaia direct a soarelui, iar udarea se face regulat, cam la o săptămână, de preferat cu apă filtrată.
Arborele banilor
Este una dintre cele mai frumoase și mai delicate plante aducătoare de noroc. Frunzele arborelui sunt palmate și au cinci foliole lucioase. Adepții Feng-shui sunt de părere că cele cinci foliole nu sunt altceva decât simbolurile celor cinci elemente fundamentale. Adesea, tulpinile plantei sunt împletite. Ca plantă de interior, atinge cel mult înălțimea unui copăcel.
Plasează-l într-un spațiu slab iluminat și udă-l regulat și din abundență. Pentru a se dezvolta frumos, o data pe săptămână îi poți pulveriza pe frunze apă călduță.
Planta-șarpe
Poate că nu te atrage neapărat prin denumire ei populară, însă cu siguranță te vor atrage aspectul ei și faptul că este benefică locuinței. Planta își trage numele de la aspectul frunzelor, lungi, ascuțite, cărnoase și cu striații, care inevitabil te duc cu gândul la pielea șarpelui. Acestea sunt dispuse în evantai.
Este o plantă foarte tolerantă, adaptându-se tuturor condițiilor de mediu. Poate fi ținută atât în interior, cât și în bătaia directă a soarelui, iar udarea se face abia după ce solul s-a uscat complet.Sursa foto: planta-șarpe / shutterstock
joi, 9 iulie 2015
Reflexii in Oglinda - Orasul inflorit
fotografia apartine bunului meu prieten Ionut, pasionat designer floral
in memorim Darius Dadoo
mai multe gasiti la SorinN
Darius, un inger printre flori
Nu il cunosc pe autorul acestui articol dar il respect pentru ceea ce a facut incercand sa ajute victimele teribilului accident care a avut loc duminica dimineata in Baneasa.
Darius, victima, era un apropiat al unuia dintre bunii nostri prieteni...azi are loc inmormantarea luiDarius ...
RIP
Un articol de Razvan Marcu
Nu ma pricep la scris, doar incerc sa trag un simplu semnal de alarma. De ce? Pentru ca de doua zile nu imi ies dim minte cateva imagini absolut ingrozitoare.
Imi este clar ca fiecare om alege ce considera ca este mai bine pentru el. Imi este si mai clar ca este aproape imposibil sa faci pe cineva sa te asculte. Sa fim seriosi, toata copilaria am spus NU la orice mi-au spus parintii. Doar varsta si experienta m-au facut sa ma “domolesc” sau sa fiu mai receptiv la sfaturile bine intentionate.
Descriu experienta de duminica dimineata:
09:55 Ma urc in masina cu Mihaela si plecam spre Baneasa Shopping Center. O lista lunga de “diverse” ne astepta si speram sa scap cat mai repede pentru a ma intoarce la racoarea de acasa
10:01 Intru in pasajul Baneasa pe sensul de iesire din Bucuresti. Vad pe sensul celalalt un SUV gri intors cu fata spre Ploiesti. Incetinesc si ii spun Mihaelei: “Vai amaratul, ce o fi facut de a ajuns in pozitia asta periculoasa?” Nu apuc sa imi termin propozitia si vad o masina neagra infipta in capul pasajului Baneasa. O mare de praf de la impact si airbaguri te socheaza pur si simplu. Franez, imi iau telefonul si abandonez masina pe sensul meu de mers pe banda 2. Evident ca am fost apostrofat de un sofer “grabit” aflat in spatele meu. Ma indrept cat pot de repede spre masina neagra si brusc parca timpul s-a oprit in loc. Urlete de femeie, gemete de barbat si un claxon infundat care nu prevestea nimic bine. Patru curiosi aparuti de nicaieri se uita la cei din masina dar nimeni nu ia nicio masura.
10:03 Sun la 112 si anunt accidentul, vorbesc in decurs de 1 minut cu 112, Smurd, Pompieri, Politie, anunt ca sunt 2 victime incarcerate si ca e nevoie de interventie urgenta. Imi cer numarul masinii si ma roaga sa nu plec de acolo. Ma uit mai atent la scena de cosmar. O tanara prinsa intre scaunul soferului si volan, airbag sarit, cazuta in spatiul de la picioare. Imi era groaza ca desi nu ma pricep medical de niciun fel nu i-as fi dat nicio sansa. Incerc sa o linistesc sperand ca imi va auzi vocea. Urletele ma ingrozesc si imi fac pielea de gaina si acum si probabil pentru mult timp de acum inainte. A doua victima ajunsese cu picioarele spre bancheta din spate si fata catre radio-ul masinii. Oribil, desi acest tanar parea cel mai putin lovit. Nu il vad pe al treilea, incerc sa realizez daca ii pot ajuta cumva desi stiu ca prima regula este sa nu ii atingi si sa nu ii misti. O voce a unui “spectator” aflat in partea cealalta a masinii se aude….mai e unul aici. Merg acolo si realizez ca mai este un barbat pe scaunul din dreapta soferului dar care efectiv nu se vedea. Alunecase in spatiul de la picioare si era acoperit de tanarul din spate. Mi se face rau instant cand vad in ce stare era.
10:06 Sun din nou la 112 si le cer iertare spunandu-le ca sunt 3 victime incarcerate si nu 2 cum ii anuntasem initial. Ma roaga inca o data sa nu plec de acolo pana nu vin echipajele. Cum naiba sa plec? Nici nu mi-ar fi trecut asa ceva prin gand. La cateva secunde apare o ambulanta dinspre Ploiesti, Smurd, in viteza si cu sirenele pornite. Le fac semn sa opreasca, ii implor sa se uite macar la cei raniti si desi se vedea clar ca era socat si el de ce vazuse, medicul de pe ambulanta imi spune ca au auzit prin statie de accident, ca sunt ajutoare care vin imediat si ca el are un caz foarte grav care trebuie sa ajunga la Floreasca.
10:07 Desi am spus tuturor sa nu se atinga de victime, tanarul din spate este scos de cateva persoane care oprisera. Este intins langa masina, evident in stare de inconstienta. Nu comentez decizia de a-l scoate, nu sunt medic si sunt ferm convins ca niciunul dintre cei prezenti nu era de specialitate.
10:09 Iese din pasaj in viteza primul Smurd, apoi un echipaj de descarcerare, apoi unul de Pompieri si in cateva secunde inca un Smurd care intoarce pe loc peste bordura, apoi apare si un motociclist de la Circulatie, apoi inca un Smurd si o masina de pompieri. Prima operatiune este descarcerarea soferitei. Se taie usa, I se pune cordon cervical si incep sa ii dea primul ajutor. La fel se ocupa si de cel intins pe jos. Scenele sunt de-a dreptul infricosatoare chiar si pentru un barbat de 1,92 m si 98 de kg.
Pana cand au ajuns echipajele de prim-ajutor a trebuit sa dirijez si circulatia si sa ii f.t in gura pe cretinii care franau sa faca poze de parca se duceau acasa sa studieze problema. Un cretinism incredibil care pur si simplu ma frapeaza. De unde aceste dorinte grotesti cat timp tu ar trebui sa o tai cat mai repede din zona pentru a nu ingreuna traficul si a irosi minute poate de altfel vitale pentru cei aflati la nevoie?
Concluziile mele sunt simple desi poate prea directe:
- Oameni buni, purtati centurile de siguranta!!!! Si in oras, si in afara, si pana la colt. Obligati-I si pe cei din spate sa le puna. Cel care statea in spate nu a avut centura pusa, a venit ca o ghiulea peste cei din fata si le-a ingreunat socul. S-ar putea ca pentru el asta sa fi fost chiar salvarea pentru ca impactul lui cu scaunele din fata a fost amortizat de cei aflati in fata. Despre cei din fata doar ancheta poate dezvalui daca aveau centurile puse desi la cum au ajuns sub volan si sub bord imi e tare frica ca nu le aveau nici ei puse;
- Cand are loc un accident primul lucru pe care trebuie sa il facem este sa sunam la 112 si sa cerem ajutor!!!! Nu sa ne uitam ca la un spectacol, grotesc de altfel. Nu sa ne punem pe facut poze pentru ca nu va iesi nimic senzational!!!
- Nu ne atingem de victime!!!!! Pe langa ca nu stim ce sa facem, putem sa le facem mai rau decat au patit in urma accidentului. Primul lucru pe care il fac cei specializati sa intervina la astfel de accidente este sa monteze cordonul cervical iar scoaterea victimei din masina se face doar in anumite conditii si cu echipamente de specialitate. Nu te apuci sa il tragi afara si sa te uiti la el cat e intins. Poti sa te uiti la el, daca insisti cat e in masina, in realitate ii faci mai mult rau;
- Nu stam ca vacile la coada ca sa facem poze!!!! Nu e un spectacol!!!! Nu te va lauda nimeni daca postezi pe facebook poze de la un accident, cu oameni rupti, sange peste tot si cate si mai cate;
- Degajam locul pentru a nu bloca interventia echipajelor. Atat masinile cat si “gura casca” trebuie sa dispara cand vin echipajele de prim ajutor;
- Daca ai sunat la 112 nu pleci pana nu ti se permite, evident de catre agentul autorizat (politie). Mi-au luat datele si daca este nevoie stiu de unde sa ma ia in caz ca au nevoie de detalii suplimentare;
- Dumnezeu sa il odihneasca pe Darius, am aflat de pe facebook ca Darius Daddoo murise in masina DDO pe care eu am raportat-o la 112. Dumnezeu sa ii ajute si pe ceilalti doi despre care am auzit ca sunt in continuare in stare foarte grava.
Intrebare: Merita sa iti risti viata sau sa risti vietile altora pentru “incomoda” purtare a centurii? Ce e mai important? Teribilismul momentului, asumarea deciziei, “nu mi se intampla mie”?
“Este in puterea noastra sa ne schimbam…..si sa ii schimbam pe cei din jurul nostru…..trebuie doar sa ne dorim asta”
Foto Simona Dragan(event Maison Dadoo)
sursa: www.bookofstyle.ro
miercuri, 8 iulie 2015
Mancaruri interzise de-a lungului timpului in lume
Fiecare ţară are obiceiurile ei alimentare şi fiecare popor înţelege diferit gustul. Ar fi singura explicaţie pentru faptul că produse populare în Europa, preferate de majoritatea locuitorilor, sunt interzise în America, dar şi invers. Este bine de ştiut însă ce alimente sunt considerate tabuuri culinare prin locurile prin care mergeţi. Istă o scurtă listă cu cele mai populare \”interdicţii\” culinare
Ouăle Kinder
Ouăle Kinder
Copiii din Europa adoră desertul de ciocolată în formă de ou, care ascunde mereu o surpriză gata de montat. În schimb, verii lor din America se pot bucura de ouăle Kinder doar în excursiile lor în Europa, pentru că în Statele Unite ale Americii sunt interzise, fiind considerate un pericol. Marele risc pe care îl prezintă: sufocarea.
Brânza RoquefortUnul dintre alimntele-simbol ale Franţei a fost interzis în Australia şi Noua Zeelandă, din cauza faptului că era produs cu lapte nepasteurizat. Iubitorii de brânză nu şi-au mai încăput în piele de bucurie când, în 2005, a fost ridicată interdicţia în cele două ţări şi s-au putut bucura din nou de brânza cu mucegai albastru.
Absintul
Această băutură seculară şi-a câştigat reputaţia pentru că se joacă cu minţile consumatorilor, dar şi pentru conţinutul ridicat de alcool cu care se mândreşte. De-a lungul istoriei, absintul a fost interzis în numeroase ţări. În Franţa, ţara în care „s-a născut”, a fost „exilat” pentru 100 de ani, până în 2011 când Senatul francez a votat revenirea băuturii verzi.
Triunghiurile de flapjacks
Flapjack este o prăjitură din ovăz şi fructe extrem de populară în Marea Britanie, dar şi în ţările nordice. Pe cât de răspândită este popularitatea acestei gustări dulce, pe atât de mare a fost mirarea unor bucătari de la o şcoală din Essex, Anglia, când au aflat că este interzis să mai facă aşa ceva. Interdicţia a apărut după ce un copil a lovit un coleg cu un triunghi din ovăz, fapt ce a crescut îngrijorarea în privinţa formei „nocive” a prăjiturii. În loc să interzică forma gustării, oficialii şcolii au decis că radicarea acesteia este soluţia potrivită.
Crema din extract de drojdie Marmite, preferată în vestul şi nordul Europei, în special, a picat victima excesului de zel al autorităţilor daneze care au interzis produsele îmbunătăţite extra cu vitamine. Legea n-a picat deloc bine expaţilor britanici din Danemarca, pasionaţi de Marmite. „Dacă vor să-mi ia Marmite-ul, vor trebui să treacă peste cadavrul meu”, a spus unul dintre indignaţi ziarului „The Guardian”.
Gastronomii francezi au o slăbiciune pentru pasărea mică, roşcată, dar şi pentru modul în care o consumă. Pasărea este capturată vie şi orbită sau ţinută într-o cuşcă întunecată pentru a întrerupe obiceiurile alimentare ale acesteia, după care este forţată să mănânce ovăz şi mei pentru a ajunge la proporţii ridicole. Ortolanul este înnecat în alcool şi ulterior prăjit. Se aşază sub un şerveţel pentru a păstra toate aromele intacte şi pentru a ascunde crima în faţa lui Dumnezeu. Apoi, se introduce întreg în gură, cu capul şi ciocul în afară. Se mănâncă întreg, cu tot cu oase, la un preţ de 150, 200 de euro. Ritualul a fost interzis de mulţi ani în Franţa, dar nu înseamnă că nu se mai întâmplă.
Considerat o adevărată delicatesă în Japonia, peştele-balon este interzis în Uniunea Europeană. Acest lucru se întâmplă din cauza unei substanţe otrăvitoare pe care o conţine, numită tetrodotoxină, care poate fi fatală dacă acesta nu este gătit cum trebuie.
Twizzler turceşti
Twizzler sunt bomboanele în formă de spirală, iar varianta turcească se foloseşte doar de forma acestora. De fapt, este vorba de un amestec prăjit de carne, făină şi aditivi, în forma unei spirale. Jamie Oliver a declarat război acestor preparate, devenite prima opţiune a copiilor britanici pentru pauza de masă, când a început programul său de educare alimentară. În 2005, una dintre cele mai mari firme care aprovizionau şcolile cu mâncare a anunţat că nu le va mai servi.
Este vorba despre un alt tip de brânză franţuzească, pe care Statele Unite ale Americii au interzis-o, luna trecută, din cauza temerilor că ar putea provoca alergii. Brânza portocalie are, totuşi, îndeajuns de mulţi fani în SUA, care încearcă şi acum să schimbe hotărârea autorităţilor. „Salvaţi brânza Mimolette! Lăsaţi-ne să mâncăm brânză urât mirositoare” este un grup creat pe Facebook cu peste 2.000 de membri.
Unii se referă la acest aliment ca la „condimentul preferat al americanilor”, dar care nu se poate ridica la înălţimea standardelor francezilor. În 2011, ketchup-ul a fost interzis în cantinele din şcolile franceze. „Trebuie să ne asigurăm că fetele şi băieţii noştrii se familiarizează cu reţetele franţuzeşti, ca să le poată înmâna generaţiilor viitoare. Regula nouă prevede ca cei mici să mănânce o singură dată pe săptămână ketchup, atâta vreme cât nu este servit cu produse tradiţionale franţuzeşti.
Foie gras
O adevărată frenezie a avut loc în California, anul trecut, când s-a cerut, de către autorităţi, interzicerea delicatesei. „Sfârşitul unei ere”, a scris presa locală.
Foie gras
O adevărată frenezie a avut loc în California, anul trecut, când s-a cerut, de către autorităţi, interzicerea delicatesei. „Sfârşitul unei ere”, a scris presa locală.
sursa: www.turismistoric.ro
luni, 6 iulie 2015
Nancy Holloway - Bonjour Bucarest
Fragment din filmul "Impuscaturi pe portativ", 1968, regia: Cezar Grigoriu
duminică, 5 iulie 2015
Cafenelele din Bucureștiul interbelic
În cartea “ Întoarcere în Bucureștiul interbelic”, Ioana Pârvulescu spunea că “ Bucureștiul interbelic este acel loc de altădată, pe care prea puțini au avut norocul să-l zărească, să-l simtă și să se bucure de el. Acel București îl mai întâlnim acum doar în memorii, jurnale, reviste literare, almanahuri, înregistrări.”Cu alte cuvinte, recreăm un întreg oraș demult pierdut, din amintiri. Amintirile acelor oameni care au creat fără să fie conștienți, o epocă la care noi, cei de acum, oftăm cu încântare.
Cine mai stie acum că bucureștenii acelor zile se puteau bucura și se puteau folosi de lucruri de care și noi ne bucurăm și ne folosim în zilele noastre. Lucruri aparent banale precum desenele animate, cafea la filtru, prezervative, cărți americane despre cum gândirea pozitivă îți poate îmbunătății, ca prin minune, viața, lame de ras Gillette, benzină Shell, teleschi la munte, cremă epilatoare Eva, ciocolată Suchard, meciuri de hochei internațional, joie de vivre.
Însă intrebarea este pe cine puteai întâlni din întâmplare pe străzile Bucureștiului, la teatru, într-o cafenea sau într-un parc.? Pe lângă oamenii obișnuiți al căror nume și chipuri nu le vom ști niciodată, mai sunt aceia care au reușit să rămână în memoria noastră, cel mai adesea prin talent. Aici vorbim despre Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Eugen Lovinescu, Mia Braia, Jean Moscopol, Miliția Pătrașcu, Ilarie Voronca, Mihail Şloim, Marta Păun, Sarina Pass, Iza Sion si mulți alții.
Bucureștiul interbelic era un loc al literaturii, al amorului, al cochetăriei în contrast cu băltoacele și noroiul de pe străzi . Afișe care te indemnau la tot pasul să citești, cluburi și reviste care abordau tema îndrăgostiților, dând sfaturi tinerilor și câte și mai câte.
“Din gazette, se poate afla că un cuplu de îndrăgostiți se sărută la fiecare 4 minute, că femeia întreabă, în medie la 10 minute, “Mă iubești?” și are trei-cinci crize de gelozie pe săptămână.”
Tudor Arghezi spunea că “nimeni n-a pictat unul dintre cele mai caracteristice momente ale psichologiei românești, mai exact bucureștene. Acela în care o femeie, ultra elegantă, fină, fragedă și parfumată traversează strada, prin noroi… E o poemă întreagă modul cum, distinsă, cochetează cu băltoacele.”
Se poate spune că bucureștenii stiau sa trăiasca intens. Dar unde își petreceau acestia timpul liber? În parc, la plimbare pe boulevard, la cofetărie, la cinematograf, trebuie menționat că, în 1933, în București existau 50 de cinematografe si, nu în ultimul rând, la cafenea.
Cafeneaua are un loc aparte în inima vechiului București. Dacă alegi să te plimbi acum prin București, abia dacă mai zărești o cafenea așa cum era ea odată. Cafenele de astăzi sunt reci și fără viață, un mediu nu foarte atrăgător. Dar nu a fost așa întotdeauna. A fost o perioadă în care cafeneaua era foarte apreciată și era destul de des aleasă ca loc de petrecere al timpului liber și nu numai.
Cafenele de la începutul secolului trecut aveau un aer aparte, o personalitate. Oferită, ce-i drept, de elita bucureșteană care se îngrămădea în aceste locuri pentru discuții aprinse, cafea și trabucuri. Academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici spune despre cafenele, că erau locul în care se desfăceau intrigile politice, se formau guverne, mai pe scurt, întreaga politică a țării se ținea aici. Pentru cei care trăiesc în era vitezei și a internetului, poate părea puțin ciudat că a existat o vreme în care, una dintre cele mai mari plăceri, era aceea de a sta la taifas în jurul unei băuturi amare, dar aromate. Și că cel mai la moda loc era o cafenea și nu un club.
În acele vremuri erau câteva cafenele celebre frecventate de oameni celebri. Printre ele putem enumera Bulevard, High-life unde veneau adesea Alexandru Macedonski, Mircea Demetriad. O altă cafenea celebra ar fi Kübler vizitată de Ilarie Chendi, St. O. Iosif, D. Anghel, Octavian Naum, P. Cernea, Ion Minculescu, sculptorii Stork și Spätte. Terasa Otetelesanu unde își petreceau timpul liber Emil Gârleanu, Ion Dragagoslav, D. Naum, Liviu Rebreanu, Mihail Săulescu. Și, desigur, nemuritoarea cafenea Capșa care era cafeneaua rezervată protipendadei bucureștene, oamenilor politici și a ultimilor boieri. Cafeneaua era, în aceea vreme, o adevarată instituție, un loc al oamenilor cu clasă, în special, care, din păcate, dispare o dată cu apariția bolșevismului. Timpul a trecut și, în locul cafenelelor, găsim acum alte lucruri, poate nu la fel de încântătoare.
În locul cafenelei Otetelesanu găsim astăzi, Palatul telefoanelor. Câți dintre noi mai știm că acolo, în 1928, s-au cântat primele acorduri de jazz din România? La fel și cafeneaua Nestor, locul intelectualilor, care se afla vizavi de hotelul Hilton, nici ea numai există, fiind bombardată în timpul celui de-al doilea război mondial. Toate aceste locuri frumoase, cu istorie, au încetat din viață, au încetat să mai existe. S-au pierdut, pur si simplu, în negura timpului de parcă nici nu ar fi existat vreodată.
Cafeneaua interbelică era locul discuțiilor aprinse și înverșunate. Aroma cafelei, fumul care își făcea loc în aer în rotocoale cât mai generoase printre cuvintele clienților dezlănțuiți de aflarea ultimelor articole citite în gazete, cuvinte, zgomot, vuiet, fum , mult fum și o cafea bună. Cam acestea sunt cuvintele ce pot contura, măcar pentru câteva clipe, atmosfera dintr-o cafenea bucureșteană în perioada interbelică.
Să privim puțin înspre Capșa care, în ciuda vitregiei timpului, a rezistat și o găsim tot acolo unde o găsea, spre exemplu, și Liviu Rebreanu. Poetul Virgil Carianopol spunea: “La Capșa se discuta politica la fel de mult ca despre bucătărie, patiserie sau amor. Capșa e central întregii societăți, al celor care fac parte din cele mai diverse cercuri, al adulterurilor secrete, al intrigilor diplomatice și al combinațiilor financiare. Apoi, la ora ceaiului, e rândul doamnelor din înalta societate și al atașaților de ambasade. Ca să devii scriitor, trebuia să obții botezul Capșei, care, fără nici o firmă literară, era totuși redacția redacțiilor, nodul gordian al trecerii spre nemurire“.
Printre clienții fideli ai cafenelei îi regăsim pe Dan Barbilian (Ion Barbu), criticul Șerban Cioculescu, poetul Vlaicu Barna, scriitorii Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Corneliu Moldovan, Tudor Arghezi, Ionel Teodoreanu sauIon Minulescu.
“Bucureștiul a fost când umil, când orgolios, când leneș, când întreprinzător, viteaz ori laș, strălucitor sau ponosit… Peste toate și la un loc, un oraș care a implinit ce-i mai bun sau mai rău într-un spațiu istoric, cultural, economic, spiritual…”(Bucurestiul Interbelic 1935, editura Tritonic)
Înacest ansamblu pestriț, își are loc și cafeneaua. Cafenele simple, cafenele selecte. Pentru oameni politici, pentru artiști și scriitori. Cafenele cu istorie sau cafenele de moment menite a fi uitate. Locuri în care se vorbește, se fumează, se cântă, se bea cafea. O adevarată lume construită pe idei și moduri de viață ce nu-și mai au locul în Bucureștiul de azi. Tot ce ne mai rămâne este amintirea “micului Paris”, a frumoaselor sale cafenele și, bineînțeles, cafeaua care mereu va fi la fel.
Cine mai stie acum că bucureștenii acelor zile se puteau bucura și se puteau folosi de lucruri de care și noi ne bucurăm și ne folosim în zilele noastre. Lucruri aparent banale precum desenele animate, cafea la filtru, prezervative, cărți americane despre cum gândirea pozitivă îți poate îmbunătății, ca prin minune, viața, lame de ras Gillette, benzină Shell, teleschi la munte, cremă epilatoare Eva, ciocolată Suchard, meciuri de hochei internațional, joie de vivre.
Însă intrebarea este pe cine puteai întâlni din întâmplare pe străzile Bucureștiului, la teatru, într-o cafenea sau într-un parc.? Pe lângă oamenii obișnuiți al căror nume și chipuri nu le vom ști niciodată, mai sunt aceia care au reușit să rămână în memoria noastră, cel mai adesea prin talent. Aici vorbim despre Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Eugen Lovinescu, Mia Braia, Jean Moscopol, Miliția Pătrașcu, Ilarie Voronca, Mihail Şloim, Marta Păun, Sarina Pass, Iza Sion si mulți alții.
Bucureștiul interbelic era un loc al literaturii, al amorului, al cochetăriei în contrast cu băltoacele și noroiul de pe străzi . Afișe care te indemnau la tot pasul să citești, cluburi și reviste care abordau tema îndrăgostiților, dând sfaturi tinerilor și câte și mai câte.
“Din gazette, se poate afla că un cuplu de îndrăgostiți se sărută la fiecare 4 minute, că femeia întreabă, în medie la 10 minute, “Mă iubești?” și are trei-cinci crize de gelozie pe săptămână.”
Tudor Arghezi spunea că “nimeni n-a pictat unul dintre cele mai caracteristice momente ale psichologiei românești, mai exact bucureștene. Acela în care o femeie, ultra elegantă, fină, fragedă și parfumată traversează strada, prin noroi… E o poemă întreagă modul cum, distinsă, cochetează cu băltoacele.”
Se poate spune că bucureștenii stiau sa trăiasca intens. Dar unde își petreceau acestia timpul liber? În parc, la plimbare pe boulevard, la cofetărie, la cinematograf, trebuie menționat că, în 1933, în București existau 50 de cinematografe si, nu în ultimul rând, la cafenea.
Cafeneaua are un loc aparte în inima vechiului București. Dacă alegi să te plimbi acum prin București, abia dacă mai zărești o cafenea așa cum era ea odată. Cafenele de astăzi sunt reci și fără viață, un mediu nu foarte atrăgător. Dar nu a fost așa întotdeauna. A fost o perioadă în care cafeneaua era foarte apreciată și era destul de des aleasă ca loc de petrecere al timpului liber și nu numai.
Cafenele de la începutul secolului trecut aveau un aer aparte, o personalitate. Oferită, ce-i drept, de elita bucureșteană care se îngrămădea în aceste locuri pentru discuții aprinse, cafea și trabucuri. Academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici spune despre cafenele, că erau locul în care se desfăceau intrigile politice, se formau guverne, mai pe scurt, întreaga politică a țării se ținea aici. Pentru cei care trăiesc în era vitezei și a internetului, poate părea puțin ciudat că a existat o vreme în care, una dintre cele mai mari plăceri, era aceea de a sta la taifas în jurul unei băuturi amare, dar aromate. Și că cel mai la moda loc era o cafenea și nu un club.
În acele vremuri erau câteva cafenele celebre frecventate de oameni celebri. Printre ele putem enumera Bulevard, High-life unde veneau adesea Alexandru Macedonski, Mircea Demetriad. O altă cafenea celebra ar fi Kübler vizitată de Ilarie Chendi, St. O. Iosif, D. Anghel, Octavian Naum, P. Cernea, Ion Minculescu, sculptorii Stork și Spätte. Terasa Otetelesanu unde își petreceau timpul liber Emil Gârleanu, Ion Dragagoslav, D. Naum, Liviu Rebreanu, Mihail Săulescu. Și, desigur, nemuritoarea cafenea Capșa care era cafeneaua rezervată protipendadei bucureștene, oamenilor politici și a ultimilor boieri. Cafeneaua era, în aceea vreme, o adevarată instituție, un loc al oamenilor cu clasă, în special, care, din păcate, dispare o dată cu apariția bolșevismului. Timpul a trecut și, în locul cafenelelor, găsim acum alte lucruri, poate nu la fel de încântătoare.
În locul cafenelei Otetelesanu găsim astăzi, Palatul telefoanelor. Câți dintre noi mai știm că acolo, în 1928, s-au cântat primele acorduri de jazz din România? La fel și cafeneaua Nestor, locul intelectualilor, care se afla vizavi de hotelul Hilton, nici ea numai există, fiind bombardată în timpul celui de-al doilea război mondial. Toate aceste locuri frumoase, cu istorie, au încetat din viață, au încetat să mai existe. S-au pierdut, pur si simplu, în negura timpului de parcă nici nu ar fi existat vreodată.
Cafeneaua interbelică era locul discuțiilor aprinse și înverșunate. Aroma cafelei, fumul care își făcea loc în aer în rotocoale cât mai generoase printre cuvintele clienților dezlănțuiți de aflarea ultimelor articole citite în gazete, cuvinte, zgomot, vuiet, fum , mult fum și o cafea bună. Cam acestea sunt cuvintele ce pot contura, măcar pentru câteva clipe, atmosfera dintr-o cafenea bucureșteană în perioada interbelică.
Să privim puțin înspre Capșa care, în ciuda vitregiei timpului, a rezistat și o găsim tot acolo unde o găsea, spre exemplu, și Liviu Rebreanu. Poetul Virgil Carianopol spunea: “La Capșa se discuta politica la fel de mult ca despre bucătărie, patiserie sau amor. Capșa e central întregii societăți, al celor care fac parte din cele mai diverse cercuri, al adulterurilor secrete, al intrigilor diplomatice și al combinațiilor financiare. Apoi, la ora ceaiului, e rândul doamnelor din înalta societate și al atașaților de ambasade. Ca să devii scriitor, trebuia să obții botezul Capșei, care, fără nici o firmă literară, era totuși redacția redacțiilor, nodul gordian al trecerii spre nemurire“.
Printre clienții fideli ai cafenelei îi regăsim pe Dan Barbilian (Ion Barbu), criticul Șerban Cioculescu, poetul Vlaicu Barna, scriitorii Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Corneliu Moldovan, Tudor Arghezi, Ionel Teodoreanu sauIon Minulescu.
“Bucureștiul a fost când umil, când orgolios, când leneș, când întreprinzător, viteaz ori laș, strălucitor sau ponosit… Peste toate și la un loc, un oraș care a implinit ce-i mai bun sau mai rău într-un spațiu istoric, cultural, economic, spiritual…”(Bucurestiul Interbelic 1935, editura Tritonic)
Înacest ansamblu pestriț, își are loc și cafeneaua. Cafenele simple, cafenele selecte. Pentru oameni politici, pentru artiști și scriitori. Cafenele cu istorie sau cafenele de moment menite a fi uitate. Locuri în care se vorbește, se fumează, se cântă, se bea cafea. O adevarată lume construită pe idei și moduri de viață ce nu-și mai au locul în Bucureștiul de azi. Tot ce ne mai rămâne este amintirea “micului Paris”, a frumoaselor sale cafenele și, bineînțeles, cafeaua care mereu va fi la fel.
sursa: www.turismistoric.ro
joi, 2 iulie 2015
Reflexii in Oglinda - Libraria Carusel Carturesti
Cladirea istorica din Lipscani a fost renovata de mostenitorii familiei Chrissoveloni cu 1 milion de euro in 2013 si inchiriata anul trecut de librariile Carturesti, care au amenajat in centrul istoric un spatiu cultural amplu, mizand pe comunicare dintre nou si vechi. "Ne-am structurat propunerea in jurul ideii de comunicare intre vechi si nou. Folosind un limbaj contemporan, am redus la minim elementele cromatice pentru a lasa loc jocului de lumini si umbre generat de luminatorul central. Forma sinuoasa si diafana a supantelor genereaza dinamica si adauga ritmicitatii si simetriei cladirii un caracter ludic, asemenea unui carusel in miscare", au declarat reprezentantii Square One, biroul de arhitectura care a realizat conceptul de la Carturesti.
sursa: www.wall-street.ro
mai multe gasiti la Iulisa
miercuri, 1 iulie 2015
Charme et sensualité....
Regizor: Baz Luhrmann
Muzica: Clair de lune - Suit Bergamasque de Claude Debussy, in interpretarea Orchestrei Simfonice din Sydney
Miercurea fara cuvinte - Anii ' 20, rochii de mireasa
- sursa: www.historia.ro
mai multe si mai frumoase gasiti la CARMEN
Abonați-vă la:
Postări (Atom)