sâmbătă, 18 aprilie 2020

Sărbători cu bine!

Numai senine nu sunt zilele pe care le trăim, dar asta nu ar trebui sa ne împiedice să ne păstrăm seninătatea, mai ales in suflet.
Prietenilor care mai trec pe aici, o sa le spun că m-am hotărât să fac o pauză mai lungă, nu știu dacă definitivă, pentru că in ultimii ani am încercat să păstrez un minim de activitate aici dar...
Vă urez cu drag Sărbători binecuvântate si un Paște linistit!

joi, 26 martie 2020

Povesti pentru cand suntem mari

Unghiul nu era bun.
Lumina nu era cea potrivita.
- Reluam, spuse el pentru a nu stiu cata oara, azi.
Schimba blitzul, si ideea unei a treia lumini il facu sa zambeasca incantat.
Da, aceasta a treia lumina va ilumina interesant fundalul, va scoate in evidenta rotunjimea ei perfecta si mai ales culoarea auriu, aramie.
Exact lumina asta ii trebuie, lumina de contur, asta lipsea.
In sfarsit reusise sa o puna in valoare, sa o faca apetisanta.
Ti-ai fi dorit sa o atingi doar privind fotografia.
Se declara multumit.
- Gata pe ziua de azi, am terminat.
Va puteti lua frumoasa, ne vedem maine cu cele doua, cea neagra, si cea alba.
Painea este slabiciunea lui.
Este fotograf culinar si placerea lui este aceea de a transmite prin imagini dorinta de a gusta, de a te bucura de o paine buna, de a o dori pe masa ta.
Gata, echipamentul era strans, obiectivele frumos asezate in cutiutele lor protectoare, gandurile lui erau deja indreptate spre fotografia de maine.
Vedea perfect combinatia dintre painea alba din grau si cea neagra din cereale integrale, asezate pe o masa rustica din lemn sau nu, nu. 
Mai bine o fata de masa alb-galbuie dintr-un material fin, bumbac cald.
Da, asta o sa vrea sa i se pregateasca pentru maine.
Si, in mod evident va avea nevoie de lumina naturala.
Stie exact ce obiective va folosi.
Ziua de maine va fi perfecta!
Si asa a si fost pana la sosirea painilor.
Care nu au mai sosit.
Cel care pregatea painile in brutaria lui, in mare parte artizanala, a anuntat ca nu ajunge la timp.
Si atat.
Asta l-a enervat la culme.
S-a hotarat sa se duca la brutarie, o sa aduca el painile, pentru ca nu vrea sa piarda lumina blanda a diminetii.
Inca a diminetii.
Cartierul linistit, strada in panta cu casute cuminti si imediat dupa colt, un magazin de suveniruri si langa el, brutaria.
Hmm, se astepta sa simta miros de paine coapta ca doar de aia e brutarie, nu?
Nu simtea nimic si mai ales, nu auzea nimic.
Nicio miscare.
Intra in magazin, usa se deschise cu un clinchet usor datorat unui clopotel prins deasupra usii, asa cum existau in magazinele de altadata.
Ramase asa, nemiscat.
Rafturile brutariei erau goale dar pe fereastra se strecura o lumina care ar fi putut coace orice, incet, transformand aluatul intr-o paine bine coapta cu coaja crocanta si aurie.
Asta e lumina, de asta avea nevoie fara ca macar sa stie!
Dar unde e brutarul?
Nu e nimeni in magazin?!
Un fâșâit usor ii atrase atentia.
Intoarse capul.
Abia acum observa pe peretele opus rafturilor o usa in pragul careia statea un baietel, sa fi avut 5 sau 6 ani, care il privea tacut.
- Cine esti tu, il intreba pe baietel?
Nu primi nici un raspuns. 
Dar primi o felie de paine unsa cu unt
Nu stia ce sa faca cand langa baiat aparu brusc o micuta doamna in varsta.
- Buna ziua, ingaima el, nestiind cum sa reactioneze la acest sir de aparitii mute
Il caut pe brutar.
- Buna ziua, raspunse micuta doamna
Si eu il caut.
L-am gasit doar pe fiul lui
- Unde e tatal tau?
- La cimitir, raspunde baiatul incet
Amandoi raman ca trasniti, neintelegand nimic.
A murit brutarul, se intreba el?
Asta e scenariu de film sau ce e?
Din fericire usa de la intrare se deschise energic, clopotelul se zbatu frenetic lasand sa intre in incapere un barbat inalt, solid, blond si zambitor.
Azi nu coacem paine, zise el
- Sa inteleg ca sunteti brutarul?
Nu, croitorul, zise el cu un zambet malitios dar trist.
Azi se implinesc niste ani de cand mi-am ingropat sotia.
Nu coc, nu framant.
Decat ganduri.
Imi pare rau.
Pentru a doua oara in interval de cateva minute se auzi clopotelul care vestea deschidera usii.
De data asta isi facu aparitia o faptura blonda, supla, imbracata in niste blugi mulati peste care flutura un tricou alb, pudrat cu faina.
- Imi cer scuze, ziua de azi nu este usoara pentru fratele meu, spuse faptura.
Azi o sa coc eu painea.
Simti ca brusc ia foc.
- Am un contract cu brutaria dvs. pentru painile care apar in publicatia pentru care lucrez.
Si azi nu am ce fotografia. 
Si maine nu mai e cazul sa fotografiez pentru ca azi e ultima zi a acestui proiect!
Si lumina pe care o vreau, dispare!
De ce nu ati anuntat ca nu va puteti respecta contractul?!
Nu ridicase tonul dar enervarea lui se facea simtita din felul in care accentua fiecare silaba.
- O sa va primiti painea in doua ore
Una alba si una neagra.
Aluatul e framantat, l-am lasat la dospit.
Acum intra in cuptor.
Intra si ea pe usa din spatele baietelului.
Asa ceva nu mai intalnise!
El era omul cel mai organizat cu putinta, totul trebuia sa se intample la timp.
Nu-i placeau surprizele, nu-i placeau oamenii care nu-si respectau cuvantul.
Baietelul il privea cu ochii mari.
- Iti place mult painea, il intreba el
Surprinzatoare intrebare
- Imi place sa fotografiez painea
- Tu nu manaci paine?
Chiar daca parea o intrebare simpla, raspunsul nu era asa.
Ii placea painea dar avea intoleranta la gluten, asa ca nu manca paine.
Fotografiind-o se simtea rasfatat si in contact direct cu ea, cu painea.
Care paine isi facea simtita aroma.
Era clar ca intrase la cuptor unde se cocea.
- Imi pare rau pentru pierdera pe care ati suferit-o
Nu aveam de unde sa stiu
Ma bucur ca lucrurile se vor rezolva, aduga barbatul, luandu-si baietelul de maina.
- Mie imi place painea, aduga micutul muscand cu pofta din felia lui de paine unsa cu unt.

Fotografia lui Paine alba, Paine neagra a fost nominalizata pentru Sony World Photography Awards, zambea acum, amintindu-si cat de surprins a fost de aceasta nominalizare. 
Privea fotografia de parca nu ar fi facut-o el.
Cele doua paini cu coaja crocanta odihneau pe o fata de masa simpla de bumbac alb-galbui, in fata unei ferestre, pe o masa de lemn, scaldate in razele unui soare bland.Din painea neagra era rupta o bucata pe care era intins din belsug, unt. Cutitul sprijinit pe untiera, parea ca asteapta sa acopere cu unt inca o bucata de paine calda, scoasa din cuptor.Privind fotografia simteai parca mirosul de paine coapta si vedeai aievea aburul care plutea in jurul painii rupte.
Brutaria aceea, oare ce se mai intamplase cu brutarul si fiul sau?
Oare sora lui mai cocea paine?!
Blonda pudrata cu faina, mereu regretase ca nu o fotografiase, dar el nu fotografia oameni.Fata degaja un aer cald si bland si bun, exact ca o paine calda.Acum realiza ca in toti acesti ani imaginea ei ii revenise periodic in minte.Trebuia sa o fotografieze!
Gandurile si pasii s-au sincronizat si acum regasea, cu o emotie de neinteles cartierul linistit, strada in panta cu casute cuminti si imediat dupa colt, magazinul de suveniruri si langa el, brutaria....
De data asta miroasea de departe a paine coapta, mirosul ala bun de "ce bine e acasa".
Usa se deschise dar fara acel clinchet pe care il avea in minte pentru ca nu mai exista niciun clopotel.
Deschizand usa simti nevoia sa o inchida, crezand ca a gresit locul.
Pentru ca, odata deschisa usa, patrunse intr-o camera vopsita in alb care avea incastrat in perete un cuptor mare, nichelat, de unde se imprastia miroul painii coapte.Prin usa pe care intrase acum patru ani un baietel, razbateau sunetele infundate ale unui motor care probabil framanta painea.In rafturi stateau cuminti franzele albe si intr-un cos impletit, alb si el, isi semeteau prospetimea cateva baghete.
Facu un pas in spate, ii venea sa o ia la fuga.
Prea tarziu, in pragul usii de altadata isi facu aparitia un pustiulica de cativa anisori care, cum altfel, tinea in mana o felie de paine unsa cu unt. Ramase asa, usor blocat incercand sa se dezmeticeasca cand, pe aceeasi usa isi facu aparitia un tip grizonat cu ochi albastri de portelan si o barba tunsa scurt, grizonata si ea.
Ii zambi, stragandu-si bine sortul la spate:
- Buna ziua, cu ce va servesc?
Se aduna rapid, incercand sa-si revina.
- Acum cativa ani aici era o brutarie.
- Inca este, raspunse omul zambind.
- Dar unde este brutarul?
- Eu sunt brutarul.
- Acum patru ani locul asta arata altfel, brutarul era altul, de asta sunt asa, putin incurcat.
- Tati, spuse pustiul incepand sa planga pentru ca felia lui de paine ajunsese pe podea, fix cu partea unsa cu unt in jos.
Si ca intr-un film prost, se auzi usa din spate deschizandu-se, in cadrul ei facandu-si aparitia o faptura blonda, tunsa scurt, imbracata intr-o rochie de un alb prafuit, din in probabil, care ii aluneca de pe umeri.
Ea.
Ramase ca traznit privind-o, in minte facand imediat legatura intre brutar si micutul care statea acum cuminte in bratele brutarului.
Un tata, o mama, un copil, o familie.
- Tu, spuse ea...
Ii zambea asa fastacit, se pregatea sa-i spuna ca era intamplator prin zona, cand...
- L-ai cunoscut pe celalalt frate al meu, vad
In ultimii ani ne-am gandit ca a venit timpul sa ne modernizam.
Painea, exista oare un miros mai gustos pe lumea asta?
Acum era hotarat sa afle raspunsul de la cea mai de neuitat brutarita.


sâmbătă, 7 martie 2020

Ar fi putut fi un advertorial :)

Pentru ca nu imi place sa fiu fraierita 😡


Mașina de tocat 😎

😎 este o mașină de tocat, dar nu una oarecare😉

Orice masină de tocat ne duce cu gândul la carne și😎 nu face excepție, dar o face ca un expert în electrocasnice, ceea ce și este.
În primul rând cantitatea, poți prelucra pana la 3,3 kg de carne pe minut, în al doilea rând, controlul digital cu doua trepte de viteză, este exact ce ai nevoie pentru a alege cu ușurință treapta de viteză pe care vrei să o folosești.
Carne pentru chifteluțe sau perișoare?
Orice tip de carne vei folosi, vită, porc, vițel, în orice combinație, obții, folosind sita de 5 mm, o carne tocată perfect, gata să fie transformată în delicioase chifteluțe sau suculente perișoare.
Sărmăluțe? Cu 😎 și sita de 8 mm ai ca rezultat o carne tocată exact cât trebuie pentru sărmaluțele perfecte sau pentru ardeii umpluți.
Încă un avantaj îl reprezintă funcția revers a 😎 care te ajută când din greseală ai prins un cartilagiu care nu mai permite tocarea sau ai umplut mașina cu prea multă carne. Un simplu touch și carnea este eliminată din mașina de tocat.
Cârnați? Nu doar când se apropie Crăciunul poți pregăti cârnați.
Îi poți face acum, rapid și fără efort!
😎cu sita de 8 mm și cele două accesorii din inox pentru mațe din oaie sau din porc sunt exact ce ai nevoie pentru a obține rapid cârnați subțiri sau groși, gata să fie puși în tigaie, inoxul fiind materialul perfect care facilitează alunecarea mațelor pe tulumbă și umplerea acestora.
Și nu-ți face griji dacă ai aruncat din greșeală un cuțit, mașina de tocat 😎 este dotată cu două cuțite, așa că vei avea la îndemână o rezervă.
Un plus pe care îl oferă 😎 este reprezentat de storcătorul de fructe moi cu ajutorul căruia poți transforma într-un fresh proaspăt fructele preferate, stoarcerea lentă permițând păstratea vitaminelor și nutrienților.
Dar și legumele își primesc atenția meritată, prepararea sucului de roșii, a bulionului sau a ketchup-ului fiind facilă și rezultatul, o adevarată dar și sănătoasă plăcere.
Legumele tari, precum morcovul, țelina, păstârnacul și înțepătorul hrean, pot fi tocate la rândul lor, dar și dovleacul care, astfel pregătit, nu așteaptă decât câteva condimente pentru a se transforma într-o savuroasă plăcintă.
În concluzie, indiferent de funcția pe care o veți folosi, tocat sau stors, motorul de 2000 watt care acționează masina de tocat 😎, vă va face munca nu doar ușoară, ci și rapidă și plăcută.

joi, 5 martie 2020

Amintiri din copilarie :)

Cand eram destul de mica, cred ca inca nu mergeam la scoala, imi doream foarte foarte tare sa ma fac vanzatoare la cofetarie.Sa fiu toata ziua in preajma dulciurilor, oh! Asta da fericire!
Nu-mi imaginam ca pot cumpara oricate dulciuri cu bani si nici nu cred ca ar fi contat, chiar daca as fi inteles asta.
Pentru mine conta sa fiu acolo unde mirosea a vanilie si frisca era dulce, alba si pufoasa.Si, bineinteles ca, fiind vanzatoare la cofetarie, imi imaginam eu, aveam dreptul sa manac oricate prajituri as fi dorit.De exemplu savarine insiropate, amandine, insiropate si ele, cataif, v-am zis doar ca cel mai mult imi placea frisca.Imi mai amintesc ca-mi placeau bomboanele fondante si bomboanele de ciocolata la cutie, mai ales cele care aveau pe capac pisicute care stateau cuminti intr-un cosulet, mi-a ramas aceasta imagine in minte
Voi? Ce amintiri dulci aveti?

foto: Pinterest

luni, 24 februarie 2020

De Dragobete

Azi sarbatorim Dragobetele si ma bucur ca e asa, chiar daca aceasta sarbatoare nu are (inca) amploarea lui Valentine's Day...
Am ales pentru voi cateva versuri apartinand lui Mircea Cartarescu, sunt versuri de dragoste, cum altfel, si daca vreti sa stiti cine sunt protagonistii acestei povesti, nu va ramane dcat sa cititi...
Poema Chiuvetei
Sa fiti iubiti!

într-o zi chiuveta căzu în dragoste
iubi o mică stea galbenă din colţul geamului de la bucătărie
se confesă muşamalei şi borcanului de muştar
se plânse tacâmurilor ude.
în altă zi chiuveta îşi mărturisi dragostea:
- stea mică, nu scânteia peste fabrica de pâine şi moara dâmboviţa
dă-te jos, căci ele nu au nevoie de tine
ele au la subsol centrale electrice şi sunt pline de becuri
te risipeşti punându-ţi auriul pe acoperişuri
şi paratrăznete.
stea mică, nichelul meu te doreşte, sifonul meu a bolborosit
tot felul de cântece pentru tine, cum se pricepe şi el
vasele cu resturi de conservă de peşte
te-au şi îndrăgit.
vino, şi ai să scânteiezi toată noaptea deasupra regatului de linoleum
crăiasă a gândacilor de bucătărie.


dar, vai! steaua galbenă nu a răspuns acestei chemări
căci ea iubea o strecurătoare de supă
din casa unui contabil din pomerania
şi noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi.
aşa că într-un târziu chiuveta începu să-şi pună întrebări cu privire la sensul existenţei şi obiectivitatea ei
şi într-un foarte târziu îi făcu o propunere muşamalei.
... cândva în jocul dragostei m-am implicat şi eu,
eu, gaura din perdea, care v-am spus această poveste.
am iubit o superbă dacie crem pe care nu am văzut-o decât o dată...
dar, ce să mai vorbim, acum am copii preşcolari
şi tot ce a fost mi se pare un vis...

luni, 20 ianuarie 2020

Farmecul bacaniilor de altadata

Bacaniile, magazinele de cartier, mereu mi s-au parut fermecatoare.
Si ele inca mai exista, la mine in cartier cel putin.
Fiind un cartier doar cu case si bloculete cu maxim 3 etaje, inca mai intalnesti pe stradutele linistite cate un astfel de magazin.
Chiar am unul preferat, la o strada distanta de mine.
Acolo gasesc legume proaspete de sezon crescute in gradina, fructe, zacusca si suc de rosii, dulceata, preparate in casa de doamnele care detin magazinul.
Sunt absolut delicioase.
Conserve, sucuri, branzeturi, mezeluri sau jumari de casa (din pacate nu mereu), masline, peste afumat, dulciuri diferite, pe care le poti cumpara ambalate sau "varsate".
Mai gasesti obiecte de uz casnic, vase, detergenti dar si mici obiecte vestimentare.
Atasat exista chiar si o carciumioara cu gradina unde obisnuitii isi beau tuica sau vinul sau coniacul.
Cate o vecina iese din casa in papauci pana la "magazin" ca sa cumpere o legatura de leustean pentru ciorba, cate un copil vine in fuga ca sa-si cumpere ceva dulce.
Imi place ca oamenii se cunosc intre ei, se opresc sa mai schimbe o vorba doua, dupa care fiecare isi vede de cumparaturile sau de drumurile lui.
La fel fac si eu, in putinele dati cand ajung pe la "magazin", schimb cateva vorbe despre una, despre alta cu domnele care se ocupa de magazin si la randul meu, cu plasa mai plina decat imi propun, pentru ca mereu gasesc ceva in plus care merita cumparat, ma indrept spre casa.
Ah, bacaniile de cartier, mereu mi s-au parut fermecatoare! 

duminică, 12 ianuarie 2020

Idilica sau nu....

.....iarna in Bucurestiul interbelic era cu siguranta mai putin cenusie si asta
datorita zapezii care nu se transforma atat de repede in zloata noroioasa de azi.
Sigur, strazile marginase erau acoperite de nameti (bun prilej pentru saniusul copiilor), sigur, orasul parea ingropat in zapada si probabil ca ideea de a-l strabate mai mult pe jos reprezenta un act de curaj dar, cu toate astea, cum sa nu admiri Calea Victoriei ninsa in proaspat alb?!
 😍