Parfum de catifea si matase - Poveste parfumata

Inca o ora si gata.
Masina de cusut cu tacanitul ei rapid ii tine ritmul gandurilor, in timp ce varful ascutit al acului strapunge delicat matasea, legand-o intr-o forma fluida.
Da, si cu banii obtinuti pe aceasta comanda va putea completa suma cu care o sa-si plateasca locul de ucenica la Mademoiselle Marie.
Casa ei de moda lucreaza doar pentru acele parizience curajoase care stiu sa aprecieze eleganta sofisticata si indrazneala croiurilor moderne.O sa vada ea din ce va trai la Paris, o sa lucreze noptile, o sa coasa, o sa faca orice...
Inca o cusatura si acum tighelitul fin.
Ii place sa deseneze si sa imagineze rochii lungi care invaluie corpul si par a pluti in jurul norocoaselor care le poarta.
Rochia pe care o lucreaza acum dupa tiparul adus de la Paris, pentru fiica prefectului, oh ce minune! 
Din catifea albastru-indigo fina, deloc grea, delicata la atingere ca blana unei feline, cu un decolteu adanc pe spate, urmat de o micuta trena, celebra forma sirena care poate parea ca s-a banalizat dar nu, nu e asa. 
Aceasta croiala va pune mereu in evidenta unduiurea discreta a unui trup de femeie, chiar daca acea femeie nu are obligatoriu un trup de actrita de cinema.
Si da, farmecul acestei rochii este dat de cumintenia ei aparenta pentru ca din fata rochia pare dreapta, urmad doar usor forma coapselor, decolteul este taiat la baza gatului, drept, materialul invelind doar usor umerii si da, urmeaza socul decolteului profund care dezgoleste spatele aproape dincolo de limitele decentei. Domnisoara va asorta la aceasta rochie o pereche de manusi lungi din matase indigo si o singura bijuterie, celebrul si marele diamant galben care trece din generatie in generatie in bogata familie a prefectului.Acum gata, a terminat dublura din matase a rochiei, la fel de indigo ca si manusile, ea va face ca alunecarea catifelei pe trupul norocoasei purtatoare sa fie pur si simplu divina!
Balul Anului Nou de la Prefectura, orice fata si-ar dori sa fie vazuta la acel bal...
Dar ea nu are vocatie de Cenusareasa, ea este o fata muncitoare, care va pleca la Paris si care muncind va avea propria ei casa de moda!
E gata si rochia, iat-o! 
O priveste cu dragoaste, o atinge ca si cum ar vedea-o pentru prima data si hmm, parca simte atingerea ca de casmir a unui parfum cu aroma de scortisoara, lamaie si portocala, si inca o aroma grea si profunda pe care nu o stie numi...da, un parfum capricios.

Te poate trezi din somn mirosul discret al unui parfum?! Se pare ca da...
Teribil vis...se vedea aplecata peste o veche masina de cusut, tacanitul ei ii rasuna ca un ecou inca in minte...ce cosmar, ea, croitoreasa?!
Aluneca repede din asternutul din matase violet, se apropie de fereasta inalta care se deschide spre gradina unde liliacul infloreste, parfumand aerul, oh, minunata, minunata zi!!
Si totusi, in camera nu a parfum de liliac miroase...
Parfumul care se insinueaza discret vine de la cutia lunga si argintie care a ajuns tarziu aseara la ea printr-un curier si pe care a abandonat-o pe scaunul masutei de toaleta.
Ridica capacul, inlatura hartia delicata si atinge infiorata cea mai fina catifea albastru-indigo.
O rochie ca de imparateasa a altor timpuri are ea acum in fata ochilor...
Pe fundul cutiei abia acum zareste o carte de vizita indigo, inscriptionata cu litere argintii frumos impletite : Couture Mademoiselle Marie.
De unde a mai aparut si rochia asta?! 

Sospiro Capriccio este un parfum floral oriental care imbina portocala amara si lamaia cu scortisoara, agarul si casmirul, echlibrate cu chihlimbar, santal si mosc, toate aducand o profunzime de durata acestui parfum care este teoretic de dama dar care este perceput ca unisex. Parfumurile de nisa Sospiro sunt uimitor de adanci si tulburatoare. Prezentarea in sticlute catifelate si puternic colorate le face, o data in plus, irezistibile.

 Clubul Povestii Parfumate , gazda fiind ca de fiecare data ,Mirela.

Acropole, toamna

Acropole, da!
Asa cum nu poti spune ca ai vazut Parisul fara Turnul Eiffel, nu poti spune nici ca ai vazut Atena fara Acropole. Doar ca pe Acropole trebuie sa urci
Dealul.
Pentru ca Acropolele nu sunt templele de pe deal ci chiar dealul.
Ziua in care am urcat pe Acropole a fost ziua in care a plouat cel mai mult. Dar cu toata ploaia drumul in sine a fost mai mult decat frumos. Observati ca nu am spus usor

Pentru mine nu chiar,eu (doar ma stiti) sunt comoda, dar pentru oricine altcineva e un drum usor de facut. Si plin de farmec. Incepand cu stradutele inguste, usor abrubte care urca din Monastiraki, stradute unde intalnesti case, mici magazinase cu suveniruri, taverne, trepte de urcat, cafenele, maslini, trepte de urcat, pisici  

Si uite asa ajungi la treptele de marmura care duc chiar pe Acropole. Sunt pasul catre istoria din cartea de istorie. E un pas minunat de frumos si sunt fericita ca am facut acest pas alaturi de Alina si Silvia, cele mai rabdatoare si grijulii prietene pe care si le-ar putea dori cineva

Atena e deja la picioarele noastre.
Ploua, dar orasul alb cu casele lui tersate si frumos ordonate, cu strazi inguste sau cu bulevarde largi, cu maslini si tot felul de alti arbori care par a fi mereu verzi, straluceste de parca ar fi soare
Ei, da! Am avut o bucatica de lume, la picioare