Graffiti - curajul emotiei...

.....aceasta a fost explicatia pe care am primit-o de la o cunostinta intamplatoare-student la arhitectura si graffer….
Graffiti-ul reprezinta o noua forma de exprimare a artei urbane care s-a putut manifesta si la noi dupa 1989 avand ca inspiratie cultura hip-hop de peste ocean.
 Exista mai multe stiluri si fiecare writer incearca sa lase o urma de originalitate prin multitudinea de culori folosite, unele imagini - cu adevarat elaborate - avand adesea efecte 3D.

Garniturile de metrou sunt preferate de grafferi pentru ca este cea mai simpla modalitate de “expunere”a creatiilor lor….doar ca majoritatea locurilor de stationare a trenurilor de metrou sunt din ce in ce mai bine pazite si in multe cazuri creatiile lor au fost distruse… 
O alta preferinta este reprezentata de trenurile de marfa a caror paza este mai putin stricta si astfel sunt mai usor accesibile…

P.S
Fotografiile ii apartin, iar cea din statia de metrou “Obor”a fost publicata intr-un ziar de mare tiraj ca exemplu pentru asa….”nu”….

(repostare)

Pink Mondays - Questions

mai multe gasiti la  karma police

1000

Si iata ca am ajuns la postarea cu numarul 1000...inca una si prind din urma cele 1001 de nopti ale Sherezadei :))
Vreau sa va multumesc pentru ca ati avut curiozitatea,rabdarea si,cu siguranta de multe ori,ingaduinta, fata de articolele mele,mai bune,mai frumoase,mai cu gust,mai fara :)

Ma bucur ca aceasta postare se va transforma cu adevarat intr-o urare pentru ca azi sunt Floriile asa ca...la multi ani dulci tuturor celor care poarta nume de floare,celor dragi lor si chiar celor care nu le sunt dragi! :)
Vesela si colorata sa va fie ziua tuturor !

Salata de icre a lui C.Dobrogeanu-Gherea

Saptamanile trecute publicam un articol despre frumusetea apusa a Garii de Sud din Ploiesti si despre restaurantul garii ajuns celebru in epoca,restaurant condus de Constantin Dobrogeanu-Gherea.
Dani P. mi-a spus ca exista o reteta speciala a saltei de icre care se servea in acel restaurant...
Prin intermediul lui Marco Polo am aflat aceasta reteta pe care vi-o prezint si voua:

"Constantin Dobrogeanu-Gherea, cel cu bustul de pe strada C.A. Rosetti, intelectual subtire, critic si istoric literar, filozof, era si “un print al bucatariei romanesti'. In gara Ploiesti, avea un restaurant vestit, care avea “o specialitate' ­ salata de icre de la “Gherea'. Se cunoaste chiar crezul unui capitan Gurita, care “lua trenul din Bucuresti spre Ploiesti, cobora in gara, lua o salata de icre, vestita specialitate Gherea, si se inapoia la Bucuresti. Iesea foarte scump Salata: clasa I dus-intors + pretul destul de piparat.
In mare admiratie, nenea Iancu a vrut sa-l imite si-a deschis o berarie in gara, la Buzau, dar cu ghinion. E vorba de talent!
Sa ma-ntorc la icrele “Gherea', ca nu degeaba se ostenea atat capitanul Gurita. “Alea' a lui Dobrogeanu-Gherea erau albe, albe si crescute ca un cozonac moldovenesc. Avea un fel foarte special de a le freca.
Era o salata de icre rosii de crap. Se curatau si se puneau deasupra oalei cu apa fierbinte ca sa se-nroseasca si pe urma se frecau cu ulei de masline si zeama de lamaie si piper negru rasnit si ceapa de apa dulce tocata ca pasatul.
Si se servea salata de icre cu paine neagra calda, luata din buza cuptorului si cu un toi de tuica rece, care-ti cerea sa-l dai peste cap..."(autor:Rodica Mandache,sursa:jurnalul.ro)

Mmmm...bune trebuie sa mai fi fost! :)








 

Hara - Totaya Ye

Reflexii in Oglinda - Apusul,Dunarea

mai multe "Reflexii in Oglinda" gasiti la SoriN

"Camera din fata"

Lumina usor difuza, provine din niste borcane care au rol de lustra si invaluie intr-o lumina placuta acesta incapere mica...
Un perete este acoperit cu vechi fotografii de familie,altul cu un raft unde troneaza o gramada de cutii cu ceaiuri sau borcane cu cafea...
Mult lemn in incapere,lemn care iti da senzatia de calm si bine...cateva masute vechi,nu stiu daca sunt 12 cu toate,cativa saci cu cafea...
Cred ca am uitat sa va spun unde va aflati...va aflati intr-o ceainarie si cafenea totodata...e vorba de ceainaria lui Calin Goia de la Voltaj „Camera din fata”...
Ideea lui Calin a fost ca creeze un spatiu al amintirilor iar numele te duce cu gandul la „camera buna” a bunicilor de la tara unde gasesti fotografii ale familiei si tot ce tine de traditia acelei familii...
Atmosfera de aici e atat de placuta incat cu greu iti vine sa te ridici si sa pleci...in plus cafeaua este excelenta,ciocolata calda la fel (este facuta din lapte si bucati mici de ciocolata),ceaiul este mai mult decat o surpriza pentru ca intalnesti amestecuri de lamaie si petale de floarea soarelui,mure sau capsuni cu menta si verbina si inca si inca...
O felie de tort e si ea de gasit sau prajiturele ca sa nu mai zic de serbetul de cafea,zmeura sau afine...
Eu am baut un caffe-frappe decofeinizat cu ciocolata,absolut fabulos iar prietena mea un cappuccino vienesse cu o caciula uriasa din frisca (urias fiind si acest cappuccino) cremos si gustos....
Pretul rezonabil,15 lei...
Daca vreti sa verificati, puteti merge pe Mendeleev in zona P-ta Romana,o sa vedeti cu ochii vostri si o sa gustati cu propria gura din bunatatile de acolo si daca vreti,puteti lua si acasa :)

Miercurea fara cuvinte - Beef steak

ideea apartine intre vis si realitat

Apa si foc

"Iubeste cât vrei, dar iubeste mereu",este un indemn care are incarcatura lui de intelepciune si totusi "a ajunge la inima cuiva este o arta; a iesi este o capodopera."

De ce esta atat de greu,de cele mai multe ori,sa ramai?

Pink Mondays - Sexy cat

mai multe gasiti la  karma police

Poveste Parfumata - Parfumul masculinitatii,altfel

Parfumul Masculinitatii...aproape imposibil de definit…

Sa incerc totusi sa o fac…

Masculinitatea este o haina care ar trebui sa vina ca turnata fiecarui barbat si sunt multi norocosi care stiu sa poarte aceasta haina…

Pentru mine masculinitatea sta in atitudinea pe care un barbat o are…

O privire face cat o tona de muschi,o strangere de mana cat o mie de cuvinte…

Si totusi…

Pentru Petruta,Petrut este reprezentarea masculinitatii…

Petrut  este bucatar…

Slabut,cu parul tuns foarte scurt,blond,cu niste ochi caprui si calzi,Petrut domina bucataria restaurantului care ii apartine de la inaltimea lui de nici 1,70cm…

Impacheteaza sarmale si in jurul lui pluteste mirosul acela de varza murata,de cimbru…

Sarmalele sunt déjà la cuptor dar plita sfaraie pentru ca pe ea se perpelesc cateva felii de pastrama de oaie,mamaliguta este gata si mujdeiul de ustoroi pregatit alaturi de farfuria pe care curand se va odihni pastrama…

Dar déjà Petrut este in celalalt capat al bucatariei asezonand o salata in care somonul contrasteaza placut cu verdele salatei ai rosul ardeiului gras,alaturi de capere…

Ultimul client al restaurantului a plecat si Petrut priveste cu ochi critic ordinea pe care au facut-o ajutoarele lui in bucatarie…totul straluceste,acum e liniste…

Liniste este si atunci cand intra in casa inchizand ca cu grija usa pentru ca, la ora aceea copii dorm…

Dar nu si Petruta…ea este acolo,asteptandu-l…

Se lipeste calda de sotul ei care pastreaza inca un fel de aura parfumata in jurul lui…poate un iz de pastrama sau de varza acra, dar cui ii pasa?

Petrut este acolo,imbratisand-o,soptindu-i ca este obosit si ca miroase ca o carte de bucate si ca i-a fost dor de ea,frumoasa lui cu ochi la fel de calzi si de caprui ca ai lui…

Strangerea lui este blanda,mainile lui obosite se joaca cu parul ei ascultand ce s-a mai intamplat acasa cat el a pregatit tot felul de lucruri gustoase…

Petrut emana o masculinitate simpla,calda iar sotia lui asteapta de multe ori intrega zi pentru ca seara sa-l aduca langa ea pe Petrut…

Inainte ca el sa intre in casa ea ii simte parfumul…

Petrut miroase a om bun… 

 

Daca ar fisa aleg un parfum care sa se potriveasca masculinitatii,as alege Artisan de John Varvatos...

Este un parfum Citric Aromatic creat in 2009 de John Varvatos si Rodrigo Flores-Roux.

Notele de varf sunt clementina, mandarina, cimbru si maghiran; notele de mijloc sunt floare de portocal, ghimbir, lavanda si iasomie; Notele de baza sunt note lemnoase, ambra si mosc.  

Este un parfum care ar imbraca perfect orice barbat,accenduindu-i masculinitatea...

Daca ar fi sa aleg un parfum care sa se potriveasca masculinitatii apreciate de mine,acela ar fi parfumul bunatatii,blandetei si statorniciei...

Aceasta postare este inscrisa in cadrul Povestii parfumată între bloggeri,gazda fiindu-ne ca de fiecare data,Mirela...

Reflexii in Oglinda - Curcubeie

foto: Voicu Ionel Grigoras
mai multe "Reflexii in Oglinda" gasiti la SoriN

Amintiri - Ion Pribeagu

Am descoperit poeziile lui Ion Pribeagu pe blogul lui Cristi.
Felul hazliu in care sunt scrise imi dau o stare de bine si in fond, nu si asta este rolul satirei? :)
Sper ca si pe voi sa va faca sa zambiti aceasta poezie :

Nu s-au mai văzut aproape
De vreo cincisprezece ani,
De pe când umblau la şcoală:
Ambele în Botoşani.

Anii trec pe nesimţite
Cum trec visele şi ele
Şi s-au întâlnit pe stradă
Amândouă tinerele:

- Nici nu ştii ce bine-mi pare
Scumpo, că ne-am revăzut...
Să ne povestim crâmpeie
Şi-amintiri despre trecut!

Au vorbit de film, de Beatles,
De artiştii consacraţi,
Despre modă, despre blănuri
Şi apoi despre... bărbaţi.

- Ia să-mi spui, iubită Cleo,
Însă cu sinceritate,
Cum petreceţi, tu cu soţul
Clipele de voluptate?

- Spune-mi-o cu de-amanuntul
Pentru că prin jocul firii
Ştim deja ce înseamnă aia
Care-i baza omenirii...

- Draga mea, Ionel m-adoră
Mă dezmiardă ca pe-un miel
Şi în ce priveşte amorul
Nu pot să mă plâng defel.

Mă sărută cu pasiune
Şi să nu spun mai departe,
Dar îşi face datoria
După cum scrie la carte!

Dar tu, scumpa mea Ortansa,
Că te-ai măritat devreme,
Cum te-mpaci cu-al tău, în visul
Îndrăgirilor supreme?

- Drept vorbind, a spus Ortansa,
N-am ce spune despre mine,
Nu o duc rău cu iubirea
Însă n-o duc nici prea bine.

Şi Vasile-al meu e tandru
Însă are-o apatie
Parcă e şi parcă nu e
Cum ar trebui să fie.

Dar cum nu-s din mămăligă
Ca să rabd şi nopţi şi zile
Eu m-am dus la doctor Staicu
Şi mi-a dat nişte pastile.

Îi pun una în mâncare
Fără nicio emoţiune
Şi de-atuncea merge treaba
Admirabil, o minune!

Da-ntr-o zi când stam la masă
Nu ştiu cum, dar lui Vasile
Ca să-i stimulez dorinţa
I-am pus două-trei pastile.

A mâncat şi deodată
Fără urmă de ruşine
A sărit în sus, sălbatec
Şi s-a năpustit la mine.

A smuls toată-mbracămintea,
Ce să-ţi spun, m-a făcut praf...
Nudă, ca pe Sofia Loren
De la cinematograf!

Mă strângea la piept cu sete
De credeam că-mi sparge coasta
Şi mă îmbrăţişa năprasnic....
- Ei, şi ce vezi rău în asta?

- Nu e rău! Din contră,-mi place!
A răspuns Ortans senină,
Însă noi, funcţionarii
Luăm masa la cantină!
 

Miercurea fara cuvinte - Pantofi de mireasa

ideea apartine intre vis si realitat

O gara,un timp...

Nu-mi plac trenurile,nu,chiar nu-mi plac…in schimb iubesc garile…
M-au fascinat intotdeauna si mereu am incercat sa-mi imaginez cum erau garile si cum erau vietile calatorilor inainte de aparitia aeroporturilor….
Da…imi place sa privesc in urma…
Chiar daca am trait toata viata mea in Bucuresti,de nascut m-am nascut la Ploiesti si primii ani ai copilariei mele tot in Ploiesti i-am petrecut ...
Imi este oricum drag orasul, este orasul meu de suflet dar…gara…gara din Ploiesti si mica ei istorie imi este si mai draga…
O sa-l citez aici pe profesorul Ion Bulei ,care face o calda si vie descriere a garii din Ploiesti de pe la 1900 dar mai ales-si asta e mai putin obisnuit-a restaurantului garii….

‘’ La 1900, garile erau mai mult functionale..... Unele gari au o nota distinctiva. La Ploiesti , de pilda, aceasta e data de un restaurant cu trei sali, corespunzatoare claselor de calatori (pâna in anii 70 ai secolului XX, erau trei clase in trenurile din România), cu o gradina de vara, un chiosc de fructe si racoritoare si un debit de tutun.
Restaurantul acesta din Ploiesti dobândeste o notorietate nationala. Evocând nostalgic Vechea Românie, Tudor Arghezi scria ca in doua locuri se mânca bine: in restaurantele garilor din Ploiesti si Iasi. La Ploiesti, intre 1882 si primul razboi mondial, restaurantul i-a fost concesionat lui Constantin Dobrogeanu-Gherea.
Era dificil, dar reputatul critic se descurca. El a introdus room-service pe peronul garii sau direct in vagoane pentru calatorii care nu voiau sa coboare, a diversificat meniul.
Se serveau produse de patiserie, fripturi, sandwich-uri, toate de buna calitate, apreciate si de calatori, si de elita ploiesteana care umplea seara de seara prima clasa a restaurantului. Chiar si Carol I, in 1897, cu prilejul dezvelirii statuii Vânatorilor, viziteaza restaurantul si gusta din produse. "Da, spune el, aici se manânca bine".
B.P. Hasdeu, si el client uneori al restaurantului, aprecia ca mâncarea de aici era "deasupra oricarei critici", aluzie la profesia de baza a patronului.

Pentru ca, desigur, faima restaurantului era data inainte de toate de notorietatea lui Gherea, dar si a prietenilor sai literari: I.L. Caragiale, Al. Vlahuta, Barbu Delavrancea, George Cosbuc, C. Bacalbasa, D. Anghel, St. O. Iosif, C. Stere, V.G. Mortun, clienti frecventi ai restaurantului ploiestean.
Era ceva pentru oricine sa ia cina lânga scriitorul a carui carte tocmai o lasase pe masa de acasa. ’’

Si fara sa vreau,gandul imi fuge la ‘’CFR’’-ul lui I.L.Caragiale….
Si parca ii vad pe cei doi amici Nita si Ghita band cate o halba de bere in restaurantul lui Gherea si amuzandu-se pe seama sotului’’de zahar’’al coanei Mita, sotia dumnealui,calatoare cu trenul de noapte, insotita de seful ”dumnealui” …sfarsitul sunt sigura ca il stiti si voi…:)

Cred ca trenul a intrat in gara…o sa plec si eu….

(repostare)