Amintiri - Ion Pribeagu

Am descoperit poeziile lui Ion Pribeagu pe blogul lui Cristi.
Felul hazliu in care sunt scrise imi dau o stare de bine si in fond, nu si asta este rolul satirei? :)
Sper ca si pe voi sa va faca sa zambiti aceasta poezie :

Nu s-au mai văzut aproape
De vreo cincisprezece ani,
De pe când umblau la şcoală:
Ambele în Botoşani.

Anii trec pe nesimţite
Cum trec visele şi ele
Şi s-au întâlnit pe stradă
Amândouă tinerele:

- Nici nu ştii ce bine-mi pare
Scumpo, că ne-am revăzut...
Să ne povestim crâmpeie
Şi-amintiri despre trecut!

Au vorbit de film, de Beatles,
De artiştii consacraţi,
Despre modă, despre blănuri
Şi apoi despre... bărbaţi.

- Ia să-mi spui, iubită Cleo,
Însă cu sinceritate,
Cum petreceţi, tu cu soţul
Clipele de voluptate?

- Spune-mi-o cu de-amanuntul
Pentru că prin jocul firii
Ştim deja ce înseamnă aia
Care-i baza omenirii...

- Draga mea, Ionel m-adoră
Mă dezmiardă ca pe-un miel
Şi în ce priveşte amorul
Nu pot să mă plâng defel.

Mă sărută cu pasiune
Şi să nu spun mai departe,
Dar îşi face datoria
După cum scrie la carte!

Dar tu, scumpa mea Ortansa,
Că te-ai măritat devreme,
Cum te-mpaci cu-al tău, în visul
Îndrăgirilor supreme?

- Drept vorbind, a spus Ortansa,
N-am ce spune despre mine,
Nu o duc rău cu iubirea
Însă n-o duc nici prea bine.

Şi Vasile-al meu e tandru
Însă are-o apatie
Parcă e şi parcă nu e
Cum ar trebui să fie.

Dar cum nu-s din mămăligă
Ca să rabd şi nopţi şi zile
Eu m-am dus la doctor Staicu
Şi mi-a dat nişte pastile.

Îi pun una în mâncare
Fără nicio emoţiune
Şi de-atuncea merge treaba
Admirabil, o minune!

Da-ntr-o zi când stam la masă
Nu ştiu cum, dar lui Vasile
Ca să-i stimulez dorinţa
I-am pus două-trei pastile.

A mâncat şi deodată
Fără urmă de ruşine
A sărit în sus, sălbatec
Şi s-a năpustit la mine.

A smuls toată-mbracămintea,
Ce să-ţi spun, m-a făcut praf...
Nudă, ca pe Sofia Loren
De la cinematograf!

Mă strângea la piept cu sete
De credeam că-mi sparge coasta
Şi mă îmbrăţişa năprasnic....
- Ei, şi ce vezi rău în asta?

- Nu e rău! Din contră,-mi place!
A răspuns Ortans senină,
Însă noi, funcţionarii
Luăm masa la cantină!
 

Marin Sorescu - Dacă nu cer prea mult

- Ce-ai lua cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
- O carte, o sticlă cu vin şi-o femeie, Doamne,
Dacă nu-ţi cer prea mult.
- Ceri prea mult, îţi tăiem femeia,
Te-ar ţine de vorbă,
Ţi-ar împuia capul cu fleacuri
Şi n-ai avea timp să-ţi pregăteşti cursul.
- Te implor, taie-mi cartea,
O scriu eu, Doamne, dacă am lângă mine
O sticlă de vin şi-o femeie.
Asta aş dori, dacă nu cer prea mult.
- Ceri prea mult.
Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
- O sticlă de vin şi-o femeie,
Dacă nu cer prea mult.
- Ai mai cerut asta o dată, de ce te încăpăţânezi,
E prea mult, ţi-am spus, îţi tăiem femeia.
- Ce tot ai cu ea, ce atâta prigoană?
Mai bine tăiaţi-mi vinul,
Mă moleşeşte şi n-aş mai putea să-mi pregătesc cursul,
Inspirându-mă din ochii iubitei.
Tăcere, minute lungi,
Poate chiar veşnicii,
Lăsându-mi-se timp pentru uitare.
- Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
- O femeie, Doamne, dacă nu cer prea mult.
- Ceri prea mult, îţi tăiem femeia.
- Atunci taie-mi mai bine cursurile,
Taie-mi iadul şi raiul,
Ori totul, ori nimic.
Aş face drumul dintre rai şi iad degeaba.
Cum să-i sperii şi să-i înfricoşez pe păcătoşii din iad,
Dacă n-am femeia, material didactic, să le-o arăt?
Cum să-i înalţ pe drepţii din rai,
Daca n-am cartea să le-o tălmăcesc?
Cum să suport eu drumul şi diferenţele
De temperatură, luminozitate şi presiune
Dintre rai şi iad,
Dacă n-am vinul să-mi dea curaj?

Nichita Stănescu - Evocare

Ea era frumoasă ca umbra unei idei, -
a piele de copil mirosea spinarea ei,
a piatră proaspăt spartă
a strigăt dintr-o limbă moartă.

Ea nu avea greutate, ca respirarea.
Râzândă şi plângândă cu lacrimi mari
era sărată ca sarea
slăvită la ospeţe de barbari.

Ea era frumoasă ca umbra unui gând.
Între ape, numai ea era pământ.

grafica : Annette Coanda Chiracu

Spune-i...

....cand ai sa-l vezi
Ca sunt fericita , ca mi-e bine ...
Ca sunt rasfatata de iubire ...
Ca trecutu-i doar o amintire ...
Spune-i ... spune-i ce crezi
Dar ascunde-i adevarul !

Ca nu-mi gasesc in viata nici un drum ,
Ca plang de dorul lui si viitorul
E ca un fum de la plecarea lui ...
Spune-i cand ai sa-l vezi
Ca viata mi-a dat dat tot ce-mi doresc
Dar cat de mult il iubesc nu-i spune !...
NU-i spune ... sau spune-i ce crezi ! ... "

Ceva si nu cineva mi-a amintit azi de aceste versuri cu autor necunoscut (pentru mine cel putin)...
Le-am postat acum doi ani si uite ca azi m-au napadit amintirile...
Acum le zambesc amintirilor multumindu-le ca exista :)

Aceeaşi vârstă - Octavian Paler

Am exact vârsta la care Don Quijote şi-a început aventurile,
am aceeaşi vârstă şi iubesc lumea la fel,
nu-mi mai lipseşte nimic.
Poate, un scutier îmi lipseşte, dar nu-i nimic,
voi porni singur la drum.
Am aceeaşi vârstă şi aceeaşi nevoie să cred,
nu-mi mai lipseşte nimic.
Poate-mi va lipsi Rosinanta,
dar nu-i nimic, voi merge pe jos.
Şi poate morile sale de vânt,
dar nu-i nimic, le voi inventa şi pe ele.
Am aceeaşi vârstă ca Don Quijote şi drumul m-aşteaptă
şi în afară de un scutier, de Rosinanta şi de morile sale de vânt
nu-mi mai lipseşte nimic.
Ba da, eu m-am născut după Descartes.

In memoriam S N

Emil Brumaru - Cantec Naiv

Iubirea noastra este cu pacat.
Oh, toata ziua stam trantiti in pat
Ca intr-un rai adanc si afanat.

Vesmintele pe trupul tau boghet
Nu ti le pui, ci numai in sipet
Le tii, pe solduri mangaiata-ncet.

Papucii de-i incalti, cu chiu, cu vai,
Faci doar un pas si te opreste-un pai
Caci iar te-asezi, sufletu-n cesti sa-mi dai. 

Florian Pittis- Nastratin Hogea

Orice

Orice defectiune sufleteasca poate fi reparata- striga duhovnicul; 
Orice anvelopa poate fi facuta sa nu mai rasufle - spuse vulcanizatorul; Orice ogor batut de grindina poate fi reisamantat - spuse fermierul;
Pot face din Orice cel putin un ce- -spuse decis reconditionerul; 
Vacile sunt un bun teren de investitie- spuse bancherul veterinar Si toti, in afara de primul, aveau perfecta dreptate...

Lucian Avramescu

Sunt asa cum sunt...

Zilele trecute am citit pe blogul lui erys o poezie care ii apartine si a carei cadenta  mi-a amintit de aceasta "Sunt asa cum sunt..." a lui Jacques Prevert...

Sunt asa cum sunt.
Sunt facuta-asa,
Când îmi e de râs,
Râd în hohot da.
Drag mi-e cui sunt draga.
Oare-i vina mea
Daca nu-i acelasi?
Daca ba e unul,
Ba-i altcineva?
Sunt asa cum sunt.
N-am ce sa va fac
Nu ma pot schimba.
M-am nascut sa plac
Asa mi-este dat.
Am tocuri prea-nalte
Mijloc prea cambrat
Sânul mult prea tare
Ochi prea-ncercanat...
Ei si-apoi
Ce treaba-aveti voi?
Sunt asa cum sunt.
Cui ma place plac.
Ce treaba-aveti voi
Ce mi-s-a-ntâmplat?
Draga-am fost cuiva
Cineva-mi fu drag,
Dragi ca doi copii
Care se au dragi
Simplu: dragi, dragi, dragi...
Ce ma iscoditi?
Traiesc sa va plac
N-am ce sa va fac.

Cred ca fiecare femeie are momente cand se joaca si spune iubitului ei..."Sunt asa cum sunt..."
Sigur....unele femei nu o spun doar iubitului :)
Eu vreau sa cred ca veti zambi ingaduitor citind poezia si va veti bucura de simplitatea si melodicitatea ei....

desen : Adina Costea

Perechea - Marin Sorescu

Oaia ce-a mâncat-o lupul
A format cu el un cuplu.
Şi-au rămas, un lup şi-o oaie,
De povestea lumii-n ploaie.

- Ce-ai văzut? Cum l-ai luat,
Oaie dragă?
- M-a mâncat.
- Lupule, cum de-ai putut
Să iei oaia?
- Mi-a plăcut.

Oaia ce-a mâncat-o lupul
A format cu el un cuplu.

Balada şi povaţa frumoasei coifărese - François Villon

Deci cugetă, Mânuşereasă,
Ce te-am şcolit când erai jună;
Şi tu, Blanche, Pingelăreasă,
Acum e vremea cea mai bună: 
Cu amândouă mâini adună, 
De cruţi bărbaţii, ai greşit, 
Că vremea babei va s-apună
Ca banul scos din circuit. 
Şi tu mândră Cârnăţăreasă
Ce dănţuieşti cu dibăcie,
Tu, Guillemete, Tapiţereasă,
Nu-mi râde sfatul, c-o să vie 
Vremea să-nchizi la prăvălie;
Bătrână, când te-ai veştejit,
Doar popi cărunţi o să te ştie,
Ca banul scos din circuit. 
Şi tu Jeaneto, Scufăreasă,
Vezi să nu pici în laţ cumva;
Catrino, ce croieşti mătasă,      
 Bărbaţii nu-i mai alunga: 
Cine-i urâtă, să nu stea,
Cu zâmbete tot i-a momit.
Doar hoaşca nimeni nu o vrea,
Ca banul scos din circuit.
Fetelor, pricepeţi odată
De ce m-am plâns şi jeluit:
Că nu-s de nimeni căutată,
Ca banul scos din circuit.

desen: Corina Chirila

De-abia plecasesi - Tudor Arghezi

De-abia plecasesi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!

Ti-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?

Voiam să pleci, voiam si să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?

foto: nothing_personal

Dupa melci de Ion Barbu

      -   fragment  -

Si pornii la scormonit
(Cu noroc, caci l-am gasit).

Era, tot, o mogildeata:
Ochi de bou, dar cu albeata.
Intre el si ce-i afar’
Strejuia un zid de var.
« Ce sa fac cu el asa ? »
Vream sa-l vad cum se dezghioaca,
Pui molatec, din ghioaca ;
Vream sa-l vad cum iar invie
Somnoros din colivie…

Si de-a lungul, pe pamint,
M-asezai ca sa-l descint :
« Melc, melc,
Cotobelc,
Ghem vargat
Si ferecat ;
Lasa noaptea din gaoace,
Melc nating, si fa-te-ncoace ;
Nu e bine sa te-ascunzi
Subt paretii grei si scunzi ;
Printre vreascuri cerne soare,
Colti de iarba pe razoare
Au zvicnit, si muguri noi
Pun pe ramure altoi.
Melc, melc,
Cotobelc,
Iarna leapada cojoace,
Si tu inca subt gaoace !
Hai, iesi
Din cornoasele camasi !
Scoate patru firisoare
Stravezii, tremuratoare,
Scoate umede si mici
Patru fire de arnici ;
Si agata la festile
Ciufulite de zambile
Sau la fir de margarint
Imbalatul tau argint…

Emil Brumaru - Povestea unei mici plimbări şi-a unei mari dezvirginări!

Ne vom plimba-ntr-o brişcă dublă,
Eu bun şi gras, tu rea şi suplă.

Şi vom opri la mii de baruri,
Tu bând zaharuri, eu amaruri

C-un strat de spini pe dedeasupra
Lichidului ce-mi umple cupa.

Şi când o să ne facem fleaşcă
Schimba-vom brişca pe-o caleaşcă

Ce-o să ne ducă, ducă, ducă,
Eu pleoapa-n ticuri, tu năucă,

Din zori de ziuă până-n seară,
Prin păpădii, tu-ncă fecioară

Pentru o clipă, numai una,
Căci iată-ne striviţi de luna

Miezului nopţii în crivatul
În care eu ţi-am fost bărbatul

Şi-ţi mai privesc sânii, rărunchii,
În timp ce sângele ţi se retrage lin din unghii...

Mircea Cartarescu - Cand ai nevoie de dragoste

când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.

înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte.

foto:  robert maschke

Lucian Avramescu - Pastreaza restul

bucura-te doamne cu ce ne-ai luat
si pastreaza-ti restul
maruntisul de junghiuri si scarlatine
si ne iarta noua fericirile nostre
precum si noi vom ierta
nenorocirile altora

Nichita Stanescu - Gand 2

Vreau să vă spun un lucru, cu riscul
de a mă repeta: eu nu prea cred că
există poeţi, cred că există poezie.

Drum crucial - Ion Minulescu

Pe scara sufletului meu
M-am întâlnit cu bunul Dumnezeu -
Eu coboram mâhnit din conştiinţa mea,
Iar El urca surâzător spre ea!...

Şi ne-am oprit la jumătatea scării
Încrucişându-ne în clipa-ntâmpinării
Săgeţile perechilor de ochi ca de-obicei -
Ah! ochii Lui cum seamănă cu ochii mei!

Pe scara sufletului meu
M-am întâlnit din nou cu Dumnezeu -
El cobora solemn din conştiinţa mea,
Iar Eu urcam surâzător spre ea!...

Am scris iubire?...

...Iarta...citeste: adorare...
Sus pan' la tine, unde ravneste al meu dor,
Cuvantul e omida cand eu il vreau condor,
Sa spintece vremi, spatii cu geniul in gheare...
Sta necurmat in poarta-ti, cu ochii la ospete,
Si-ti cere mila Timpul, hainul cersetor;
In scarnava lui mana, tot mai nepasator;
Tu zilnic zvarli farame din marea-ti frumusete...
Nu-s rege, nu am aur sa-mprastii, nici onoruri;
Atat : eternitatea mi-e singura unealta
Sa nemuresc in spirit icoana ta inalta,
Sub ea sa-nghete vecii cu cardul lor de zboruri,
Sa-nmarmureasca lumea de o iubire, care...
...Iar scriu iubire! Iarta... citeste : disperare !

Vasile Voiculescu

Emil Brumaru - Balada crinilor care şi-au scris frumos

Trăia într-un oraş din miazăzi
Un crin înzăpezit în datorii
Care primea, scrise pe pluş cu lapte, Scrisori de la alt crin, din miazănoapte; Oh, pentru cruda lor corespondenţă
Aveau cea mai naivă diligenţă!
Ei îşi tăiau cu zimţii de la timbre Miresmele-ntre dânşii să le schimbe, Poştaşi înflăcăraţi puneau ştampile, Cântând din corn, pe sacii cu pistile, Plicuri adânci pudra, sculat din zori Însuşi directorul caleştilor!!
Dar crinul ce trăia în miazăzi,
Fiind înzăpezit în datorii,
Îi răspundea din ce în ce mai rar
Celuilalt crin ce bea pe-ascuns mărar.
Apoi tăcu de tot. O rouă grea
Strivi parfumul amândurora.
Şi astfel cei doi crini nu şi-au mai scris,
Poştaşii au murit, poşta s-a-nchis,
Doar uneori mai trece monoton
Prin bulion un vechi poştalion...