Putem numara stele de pe cer din nebunie ori din plictiseala. Uneori din
ambele motive. Insa de cele mai multe ori uitam sa ne numaram si pe noi… singura
stea… singura planeta, singurul soare care conteaza !… Privim Universul cu o
ciudata neincredere, de parca nu am putea concepe ca mai exista si alte lumi, si
alte realitati, si alte locuri in care alte forme de oameni iubesc, urasc, ucid,
traiesc…
Astfel ca, realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in
umbra:
Ceea ce nu vedem ne vede.
Ceea ce nu simtim ne simte.
Ceea ce nu ne
lipseste ne apartine.
Treptat, insa, lucruri pe care nu le vedem devin vizibile
iar lucrurilor pe care suntem obisnuiti sa le avem incepem sa le simtim lipsa.
Natura noastra ne spune ca omul este un sistem dinamic in care o infinitate de
lucruri pe care le avem face schimb de materie si spirit cu o infintate de
lucruri pe care nu le avem. Atat timp cat va exista un echilibru in acest sistem
va exista si armonie. Insa omul este o fiinta haotica ce va tinde sa-si asume
rolul cunoasterii si va claca in fata noilor infinituri de necunoastere pe care
le va intrezari.
Omul nu a fost creat pentru a fi fericit ci pentru a oscila
intre nebunia descoperirii si plictisela de armonie.
Fericirea este doar momeala
ce-l va tine in cursa, pana la sfarsit…
Octavian Paler