Se afișează postările cu eticheta roman. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta roman. Afișați toate postările

joi, 26 iulie 2012

Miss Romania...

….este titlul unui roman scris de Cezar Petrescu….. Cum am ajuns sa-mi amintesc de el?
In urma comentariilor pe care le-am primit la postarea de ieri "Despre frumusete".
Acum doi am postat acest articol dar il reiau pentru ca,zic eu,completeaza foarte bine ceea ce s-a spus despre frumusete....

Primul concurs Miss Romania a fost organizat- se pare- in 1928 si castigatoare a fost cea din fotografie, considerata fiind ca „la plus belle femme d’Europe"de catre un juriu care reunea toate „grands journaux d’Europe"....
Participantele la concurs trebuiau sa indeplineasca anumite conditii….si nu….nu 90-60-90….nu….
Ele trebuiau sa exercite o”profesie cinstita” adica sa nu fie prostituate sau femei intretinute si sa aiba “mijloace de trai onorabile”…..
Personajul din cartea lui Cezar Petrescu are la baza caracteriticele acestei Miss….doar ca el,personajul din roman era foarte sarac cu duhul…
Frumoasa…si atat….
Folosita de cei din jur pentru frumusetea ei….reclame la tot felul de produse de infrumusetare,aparatii in reviste,bani castigati – mai putini pentru ea- mai multi pentru cei care o promovau….va suna cunoscut?
Sunt sigura ca da pentru ca, nimic nu e nou sub soare... 
Doar ca protagonista acestui roman avea un vis….sa se casatoreasca cu un sef de gara si de la fereastra apartamentului de deasupara garii sa priveasca cum vin si pleaca trenurile fara a-si dori sa se gaseasca intr-unul dintre ele….
Si visul ei a avut sorti de izbanda….pentru ca si l-a implinit….
Si iata ca, instinctual, ea ales sa NU fie un accesoriu…a ales sa fie partenera de viata – cu drepturi egale a unui om obisnuit….

joi, 10 mai 2012

11 minute....(repostare)

Romanul incepe cu o fraza extrem de penetranta :''A fost odată ca niciodată o prostituată pe nume Maria''.
Da...este povestea unei prostituate....nu o poveste romantata...e o poveste care trateaza-asa cum spune chiar Coelho-un subiect''
delicat, izbitor, șocant''.
In fond....oricine are dreptul la o poveste...de ce nu si o prostituata?De ce nu si Maria?
Da...Maria....o tanara,nu neaparat frumoasa,o fata simpla dintr-un sat brazilian care descoperind lumea si decoperindu-se pe sine ajunge la concluzia ca dragostea este un lucru cumplit.
Cele 11 minute,reprezinta in viziunea Mariei durata medie a actului sexual....
Si cu toate acestea nu este un roman despre sex....este mai mult un roman despre auto-cunoastere,auto-descoperire....chiar si prin intermediul sexului....
Merita sa citit cartea daca nu ati facut-o inca....merita...pentru ca e o felie simpla...de viata....


sâmbătă, 5 martie 2011

actorul si... Salbaticii

Citind azi pe blogul lui Serban Tomsa articolul Argumentul lui Doroftei, mi-am amintit de acest film (Actorul si salbaticii) in care Toma Caragiu face un rol de exceptie...este unul din filmele la care revin mereu cu mult drag...
Poate ca aparent subiectul filmului nu are legatura cu postarea in sine, dar pentru mine ideea a fost urmatoarea: ne pierdem...ne pierdem substanta, noi ca oameni si ca apartinatori ai acestui popor - oricat de pretios sau ridicol suna...
Am uitat ca avem in spate un trecut care ne da si motive de mandrie, ca am avut si inca avem oameni de valoare...poate ca singurul lucru pe care nu l-am avut a fost norocul....100%noroc...
Am ales o secventa foarte draga mie pentru mesajul pe care il transmite si pentru felul in care joaca minunatul Toma Caragiu...ieri s-au implinit 34 de ani de la moartea lui...

duminică, 20 februarie 2011

Portretul lui Dorian Gray


Am recitit zilele acestea Portretul lui Dorian Gray, deja celebrul roman al lui Oscar Wilde "vinovat" pentru asta fiind Scorchfield si postarile lui care fac referire la timp, la felul in care noi il percepem, la iluzia ca noi il putem influenta...
Subiectul este deja cunoscut...Dorian Gray,un barbat fermecator,frumos,bogat dar naiv, obsedat fiind ca isi va pierde frumusetea si tineretea isi vinde sufletul...
Un prieten pictor ii face portretul imortalizand astfel prospetimea si frumusetea tanarului Gray...
In timp, el descopera ca dorinta i s-a implinit...el ramane tanar iar portretul imbatraneste influentat fiind de viata plina de placeri egoiste si rafinate pe care o duce la modul real Dorian Gray...
Dar ce l-a facut pe Dorian Gray sa se transforme dintr-un tanar superficial intr-un degustator asiduu de placeri?
Influenta...influenta pe care un alt personaj al romanului - Lordul Henry Wotton - o exercita asupra lui...
Mi-a atras atentia un pasaj interesant care - din punctul meu de vedere - isi va pastra mereu valabilitatea....

".....Pentru că a influenţa pe cineva înseamnă să-i dai propriul suflet. Cel influenţat nu mai gîndeşte cu propriile lui gînduri şi nu mai arde cu propriile-i pasiuni. Pentru el virtuţiile nu mai sunt reale. Păcatele, dacă există într-adevăr păcate, sunt împrumutate. El devine ecoul muzicii altcuiva,un actor care joacă un rol ce nu a fost scris pentru el. Scopul vieţii e dezvoltarea sinelui. Atingerea propriei naturi într-un mod perfect - iată pentru ce suntem aici, pe pămănt, fiecare dintre noi. Azi, oamenii se tem de ei înşişi. Au uitat suprema datorie, datoria faţă de sine. Desigur că sunt caritabili... îi hrănesc pe cei flămănzi şi-i îmbracă pe cerşetori. Dar propriile lor suflete sunt flămînde şi sunt goi. Rasei noastre i-a dispărut curajul. Poate că niciodată nu l-am avut. Teroarea de societate, care stă la baza moravurilor, teroarea de Dumnezeu, care este secretul religiei — acestea sunt cele două lucruri care ne guvernează. Fiecare impuls pe care ne străduim să-l sufocăm ne stăruie în minte şi ne otrăveşte. Trupul păcătuieşte o dată şi a isprăvit cu păcatul, pentru că acţiunea este o formă de purificare. Nu rămăne nimic în urmă decît amintirea unei plăceri sau luxul unui regret. Singura modalitate de a scăpa de tentaţie este să-i cedezi.Dacă-i vei rezista, sufletul ţi se va îmbolnăvi de nostalgia unor lucruri pe care şi le-a interzis....

In creier,numai în creier se săvărşesc marile păcate ale lumii...."

Totusi...asa sa fie oare?

joi, 27 ianuarie 2011

Mircea Cartarescu - Travesti


-fragment-

Foaia e umedă de la transpiraţia mâinii mele. Nu mai pot. Dar am venit la Cumpătu hotărît să termin odată. Să rezist oricarei priviri. Să ies din bătălia asta psihică vindecat, ori să nu mai ies niciodată. Mă culc la loc în cîteva minute. Doamne, de-aş putea să rezist!
Voi rezista, căci spaţiul ăsta montan, deşi pustiu, pare să aglomereze evenimente, să le estompeze pe unele prin altele, să şteargă limitele (atît de precare) dintre lumea minţii noastre şi cea a minţii mai vaste care ne cuprinde pe toţi. Abia stinsesem din nou lumina azi-noapte, cînd, levitînd într-o reverie hipnagogică, am auzit nişte zgomote. Veneau de jos, de sub podea, dintr-o cameră de la subsolul vilei.
Acolo, pe un pat, doi amanţi se încolăceau, se pătrundeau, se muşcau, îi vedeam limpede în imaginaţie, ascultînd gemetele ample ale femeii, mereu reluate, la un din ce în ce mai înalt prag al plăcerii si exasperării,si mormaitul jos al celui care poseda. Vorbe răstite, rugăminţi şi comenzi se întretăiau cu lovituri înfundate. Aproape că vedeam scena: se întîmpla într-o lumină roşiatică, într-un pat cu cearşaful boţit tot şi împins, în semicerc, spre tăblie. Femeia, al cărei păr brun transparent îi ajunge pînă la muşchii reliefaţi ai mijlocului, stă în genunchi, cu bustul ridicat, ţinută de bărbatul din spatele ei cu o mînă pe sînul drept, iar cu cealaltă petrecută peste pîntec şi ajungînd cu vîrful degetelor pe şoldul din partea opusă.
El, cu pielea mai roşcată decît ea, o izbeşte cu toată puterea. Ea ţine capul pe spate, astfel că
pielea gîtului este întinsă la maximum, are muşchii obrajilor contractaţi şi vîrful limbii i se plimbă
rapid între dinţii dezgoliţi. Bărbatul iese din ea, o întoarce şi-o trînteşte pe spate. O pătrunde iar. O trage cu ură de păr. O loveşte peste obraz. Ea îl muşcă de bărbie cu aceeaşi ură, după care el îşi
înteţeşte mişcările, lovind-o tot mai violent între genunchii pliaţi. O plezneşte pe neaşteptate peste fese şi pulpe. Iese iar din ea, o apucă de un braţ şi o ridică în picioare, în pat. O pătrunde iar, prin spate,strîngîndu-i sînii în palme, mîngîindu-i şoldurile şi fesele. Ea îşi duce o mînă între picioare, simţind contopirea sexelor deasupra degetelor ei. Stăteam cu ochii deschişi în întuneric şi-mi imaginam, încercam să nu respir şi să-mi înăbuş bătăile sîngelui în tîmple, ca să nu pierd nimic din ce se întîmpla la cîţiva metri sub podeaua mea, între cele două corpuri goale, pe cearşaful încreţit şi jilav. Părea că întreaga substanţă din univers se reducea la beznă absolută, avînd în centru un singur cub luminos, în care două corpuri se contopeau, iar de jur-împrejur, ocupînd tot întunericul, o conştiinţă care ascultă, care priveşte. Totul era nu dedesubt, în subsolul vilei, ci în centrul minţii mele, şi poate că acolo fusese dintotdeauna.
Şi, pe cînd gemetele femeii au încetat, după un climax răguşit, iar cei doi, umezi şi extenuaţi, s-au trîntit pe spate, cu braţul peste ochii închişi, am putut să privesc mai detaşat, în închipuire,camera aceea şi am zărit într-un colţ lucrul pe care mă aşteptam să-l găsesc acolo: o păpuşă urîtă de cîrpă, cu trăsăturile feţei desenate cu pixul, zăcînd cu ochii orbi în tavan.....

duminică, 22 august 2010

11 minute....



Romanul incepe cu o fraza extrem de penetranta :''
A fost odată ca niciodată o prostituată pe nume Maria''.
Da...este povestea unei prostituate....nu o poveste romantata...e o poveste care trateaza-asa cum spune chiar Coelho-un subiect''
delicat, izbitor, șocant''.
In fond....oricine are dreptul la o poveste...de ce nu si o prostituata?De ce nu si Maria?
Da...Maria....o tanara,nu neaparat frumoasa,o fata simpla dintr-un sat brazilian care descoperind lumea si decoperindu-se pe sine ajunge la concluzia ca dragostea este un lucru cumplit.
Cele 11 minute,reprezinta in viziunea Mariei durata medie a actului sexual....
Si cu toate acestea nu este un roman despre sex....este mai mult un roman despre auto-cunoastere,auto-descoperire....chiar si prin intermediul sexului....
Merita sa citit cartea daca nu ati facut-o inca....merita...pentru ca e o felie simpla...de viata....

miercuri, 11 august 2010

Adam si Eva....


.....este unul din romanele dragi inimii mele si ii apartine lui Liviu Rebreanu. Am citit prima data acest roman in adolescenta si m-a tulburat definitiv povestea de dragoste....o poveste putin obisnuita... Firul''rosu'' al romanului se desfăşoară de-a lungul a şapte vieţi ale aceluiaşi suflet care încearcă necontenit să se unească cu sufletul pereche... Eroii acestei carti sunt tragici....ei vor suferi morţi violente iar iubirea lor va rămâne neîmplinită până la a şaptea moarte, când, în cele din urmă, sufletele se vor uni. Poate ca e vorba de mitul androginului....sau poate ca....nu.... Povestea iubirii celor doi este întotdeauna scurtată de un al treilea ...acest al treilea fiind şi cauza sfârşitului tragic al fiecărui personaj în parte. Fără acest personaj , cele şapte vieţi ar fi avut un sfârşit fericit, în care sufletele celor doi ar fi îmbătrânit împreună..... Rebreanu , prin construcţia sistemului celor şapte reîncarnări ne face să ne întrebăm noi înşine: oare ne-am găsit sufletul pereche? oare e posibil....sa ne gasim sufletul pereche?

Asculta mai multe audio Muzica