vineri, 30 decembrie 2016

La multi ani 2017!

Fie ca Noul An sa va aduca ce v-a lipsit si in plus, ce v-ati dorit si in anul ce a trecut, nu ati primit! La multi ani!

luni, 19 decembrie 2016

Amintiri despre Mos Gerila...

Nu sunt o nostalgica a vechiului regim, dimpotriva as putea spune.
Cu toate astea imi amintesc cu drag si incantare de felicitarile copilariei mele, mai ales de cele cu Mos Gerila cum era (re)denumit Mos Craciun.
Sigur, neavand termen de comparatie, felicitarile pe care le cumparam de la posta sau cele pe care le primeam mi se pareau a fi minunate.
Preferatele mele erau cele cu peisaje de iarna noaptea pentru ca erau pudrate din belsug cu sclipici, ceea ce ma ducea cu gandul la fulgii de nea si la stralucirea noptilor de iarna din povesti...de, visatoare am fost de cand ma stiu
La inceputul anilor '90, cand am primit de la fratele meu plecat in strainatate prima felicitare muzicala am zis wow! asa ceva de frumos nici ca mai exista, eram fascinata chiar daca de mult nu mai eram copil
Voi aveati felicitari preferate?







sursa foto:http://adevarul.ro

miercuri, 14 decembrie 2016

Biografia unui nasture

Nici prea mare, nici prea mic dar foarte incolor. M-am nascut la maternitatea fabricii de nasturi. Cand aveam doua luni am fost trimis la gradinita unei fabrici de confectii. O croitoreasa sarguincioasa m-a cusut imediat pe o camasa barbateasca. Asa am ajuns intr-un magazin din Marele Oras," Cincizeci de magazine intr-unul singur" se numea. Am crescut si m-am maturizat stand pe rafturile lui timp de mai bine de zece ani. Cand credeam ca acolo voi muri pierdut in uitare, o gospodina cumsecade m-a cumparat impreuna cu camasa careia, intre timp, ii aparusera primele fire de par alb. Am suferit in mandria mea, visul meu era sa ajung in America si cand colo eram vandut la raionul de solduri intr-un obscur magazin din Romania. Mi-am adunat puterile. Show must go on ! (intre timp o rupeam bine pe englezeste). Noul meu stapan, sotul gospodinei, era un om simplu si cinstit, muncitor la o mare uzina din urbe. Ii tineam de urat destul de des caci in afara de camasa pe care eram crucificat omul nu mai avea decat trei. Ma simteam bine cu el, era un tip vesel, cu un suflet atat de mare ca uneori ii iesea printre noi, nasturii, facand sa paraie atele cu care eram strangulati. Il iubeau colegii, vecinii si prietenii pe care-i primea intotdeauna cu o bucurie imensa. Il iubeau copiii si soata lui il iubea si ea, cel putin asa simteam eu, cat puteam eu sa simt caci nu eram decat un nasture, v-am spus. Umblam mereu curat si miroseam frumos caci stapana, Doamna - cum ii spuneam eu, avea grija sa ma spele cu prafuri parfumate iar cand calca ma ocolea atent sa nu ma faca sa sufar de cine stie ce arsuri. Intr-o zi am cazut. Ata cu care eram ancorat s-a rupt. M-am rostogolit neputincios sub un dulap. Am fost trist timp de sapte zile. Imi lipseau prietenii mei, nasturii de la camasa, imi lipsea stapanul meu cu glumele si optimismul lui debordant, imi lipseau baile parfumate si-mi lipseau mainile harnice ale stapanei. Noroc cu matura aceea curioasa care si-a facut aparitia intr-o zi. M-a prins hotarat sub ea si m-a scos la suprafata. Am auzit-o pe Doamna spunand:" Ah, uite unde era!". M-a aruncat intr-o cutie cu multi nasturi de diverse marimi si culori. Mi-am dat seama ca locul meu fusese luat de altcineva. Am suferit, ce mult am suferit? Am stat inchis in cutia cu nasturi timp de aproape un an. M-am imprietenit cu vecinii mei. Le-am ascultat povestile, unii dintre ei erau deja batrani si incetasera sa mai spere ca-si vor implini vreodata visele lor de nasturi de plastic, de lemn sau de metal. Nu, mi-am spus, nu vreau sa-mi pierd speranta. O nasturica roz ma privea gales si capata nuante rosiatice ori de cate ori Doamna muta cutia de la locul ei ca sa stearga praful facandu-ne pe noi, prizonierii, sa ne lipim unii de altii. Imi era draga, cu surasul ei sagalnic, o visam si ii recitam in gand poezii pe care le auzisem la radio in indelungata mea odisee pe rafuri de magazin. Si iata ca intr-o zi norocul mi-a suras. Degetele neobosite ale stapanei mele cautau ceva anume prin cutie. Am dat din coate cu curaj pana cand m-am varat intre ele. M-au ridicat, m-au potrivit pe o bluza galbena si am auzit-o spunand: "Hm,merge !". O ata galbena m-a imobilizat imediat. Eram din nou la lumina. Mi-am privit noii vecini. Fete blazate, in astepare de altceva. Ehe, daca ati sta cateva zile acolo, in cutie, sa vedeti ce v-ati mai bucura sa vedeti un rasarit de soare. Am trait vreme de doua luni experienta minunata de a locui deasupra unui suflet de femeie. L-am vazut in maretia lui, frumos, simplu, tandru si neastamparat. Am simtit dragostea de mama revarsandu-se fara pauze, fara rezerva. Am simtit iubirea si respectul fata de cel caruia ii jurase credinta in simplitatea ei de fata. Intr-o viata viitoare as vrea sa fiu femeie! Tot visand la astfel de lucruri m-am trezit din nou rostogolindu-ma. De data asta sub o banca, intr-un parc. Stapana mea, preocupata cu supravegherea copiilor, nici nu mi-a observat lipsa. De data asta eram disperat. Cine stie cat mai aveam de asteptat si, pe urma, nu-mi era chiar indiferent pe mainile cui incapeam. Surpriza! Totul s-a intamplat cu repeziciune. In aceeasi zi doua degete ma ridicau cu grija. Erau ale unui barbat de data asta. Franturi de conversatie intre el si fata de alaturi imi treceau pe langa urechile mele delicate de nasture. El vroia in America,ea nu. El implora, ea plangea. Simteam durerea sfasiindu-i pe amandoi. Ea s-a ridicat si a plecat. El a ramas trist si ingandurat. M-a privit si m-a aruncat intr-un buzunar. Poate urma sa fiu suvenirul lui, poate voia sa ma ia cu el ca sa-i amintesc de ea. Asta e! M-am emotionat atat de tare incat am lesinat. M-am trezit cand omul meu astepta in aeroportul pasarea de metal care urma sa-l duca in Tara Sperantei. Simteam durerea si mania explodand din sufletul lui. Nici mie nu-mi era prea bine. Imi era dor de Doamna mea, de stapanul meu si de glumele lui, de mirosul de prajituri din casa lor, de nasturica mea roz si de zambetul ei. Nu, nu, nu, nu mai vreau America! Deodata, omul meu m-a scos din buzunar si m-a azvarlit cu inversunare vrand parca sa stearga din suflet toate durerile care nu-l lasau sa plece. M-am izbit de un perete. Eram ranit, sangele meu de plastic se scurgea peste tot dar nu-mi pasa. Cu ultimele puteri i-am soptit soferului: -Strada Sperantei, nr.9. Plateste Doamna!

sursa: www.imaginelife.ro

(repostare din 2011) 

joi, 8 decembrie 2016

Voi ce colectionati in copilarie?

Zilele trecute, la cumparaturi fiind, am gasit pachete de servetele potrivite perioadei din an in care ne aflam si mi-am amintit de placerea (nu o pot numi pasiune) copilariei mele de a colectiona servetele din hartie.
Mi se pareau minunat colorate, delicate, hartia parea atat de fina si modelele atat de elegant si discret desenate incat aveam senzatia ca detin o adevarata bogatie

Sigur, mai avem o placere un pic vinovata, aceea de a colectiona pachete de tigari dar despre ele, poate, alta data
Voi ce colectionati in copilarie?

marți, 6 decembrie 2016

In credinta populara...

...... se spune ca de Sfântul Nicolae începe, cu adevărat, iarna.Când Moșul își scutură barba sură, începe să ningă. Dacă nu ninge în ziua de Sfântul Nicolae, se zice ca Sfântul a întinerit
Tanar sau nu, Mos Nicolae deschide "sezonul" darurilor, al bucuriilor aflate intr-o cutiuta, intr-un saculet, intr-o privire, intr-o dorinta implinita
La multi ani Niculinelor si Nicusorilor, zile vesele si fericite sa aveti si daca in ghetute Mosul a lasat ceva, bucurati-va, daca a uitat, fiti siguri ca pe parcursul zilei de azi isi va aminti!
Eu sunt norocoasa, Mosul meu are o memorie infailibila!

marți, 29 noiembrie 2016

Salata de boeuf si a ei poveste...

Este una din cele mai apreciate gustări reci, nelipsită de la nicio masă festivă tradițională.
În ciuda numelui său cu rezonanţe francofone, salata de boeuf (vită, în franceză) nu este o reţetă franţuzească, ci rusească. Italienii o numesc Insalata russa, în timp ce în Rusia, i se spune acum Salată Olivier sau, mai simplu, salată de iarnă. În timpul sovieticilor se numea Salat Stolichny, adică salată Capitoliu.Salata de boeuf a apărut în bucătăria românească la sfârşitul secolului al XIX-lea. Gustarea era o adaptare la apetitul românilor a celebrei salate inventate de chef Lucien Olivier, la Restaurantul Hermitage din Moscova.Prin 1860, chef-ul francez Lucien Olivier a deschis în centrul Moscovei restaurantul Hermitage. Invitat deseori în casele bogaților, pentru a se ocupa de banchete și recepții, a inventat pentru aceștia salata care îi poartă numele. Specialitatea lui, un adevărat spectacol vizual și culinar, se numea „Vânat în maioneză” și era realizată din piept de potârnichi, cubuleţe de gelatină (din supa cu mirodenii în care fusese fiert vânatul), cozi de creveţi, roșii, gătiţi sub aburi, maioneză cu ulei din Provence, totul decorat cu trufe negre, în jurul unei piramide din cartofi fierţi, felii de ou şi castraveţi în oţet.

Cartofii aveau doar valențe estetice. La un bal, un bogat al vremii a amestecat ingredientele, iar din ziua următoare, chef Olivier, scandalizat de „maltratarea” rețetei sale, a decis să se răzbune şi a început să servească gustarea cu toate ingredientele amestecate în maioneză. Neașteptat, melanjul a cîștigat popularitate.În perioada interbelică, un bucătar moscovit care se spune că ar fi fost uceniciul lui Olivier a inventat salata Stolichny, inspirată din faimoasa rețetă a maestrului său, unde însă a înlocuit potârnichile cu carne de pui, și creveții cu felii de morcov fiert. Rațiunea lui? La beție, niciun mesean nu mai putea face diferența. Se mai puneau crenvurști în loc de carne de pui, sau vită, și mulți cartofi. A mai adăugat mazărea conservată.(sursa:http://www.evz.ro)

joi, 24 noiembrie 2016

Romanticele felinare...

Intotdeauna mi-au placut felinarele, mi se par romantice si atemporale...
Nu sunt multi cei care stiu ca incepand cu jumatatea secolului al XIX-lea Bucurestiul a devenit primul oras din lume iluminat cu petrol lampant.
Sunt sigura ca sub lumina palpaitoare a felinarelor de altadata multe perechi si-au jurat dragoste vesnica, au fost citite in fuga biletele de amor care stabileau locul si ora unei intalniri romantice, sunt sigura ca aceleasi felinare au luminat drumul spre casa a multor oameni grabiti...
In lumea asta multe se schimba si felinarele, la randul lor sunt...in rand cu lumea :)


Pictor: Leonid Afremov

luni, 21 noiembrie 2016

"Regele Gloabelor"

Sa investesti cu incredere o fiinta inseamna sa ii dai puterea de a se depasi pe sine. Sa ai curajul de a visa si de a crede in implinirea viselor tale nu inseamna ca esti visator, inseamna ca esti vizionar. Sa ramai tu cand cei din jur iti introrc spatele si apoi tot ei te ridica in slavi atunci cand esti pe “val”, inseamna sa fii putin mai mult decat un om obisnuit. Putin mai mult decat un om obisnuit este si personajul arhivarului Chirica, interpretat de Dan Tudor in piesa Regele Gloabelor in regia lui Dan Tudor, adaptare dupa piesa Omul cu Martoaga de George Ciprian, piesa pe care am vizionat-o aseara, la Creart – Sala Teatrelli alaturi de prietenii mei. Cumparand cu ultimii bani un cal, Faraon al V-lea, un cal fara valoare, fare pedigree, un cal perdant, o adevarata gloaba de pus la caruta, un cal in care doar arhivarul Chirica vede un adevarat armasar spre rasul intregului oras, Chirica reuseste sa-si piarda familia, sotia parasindu-l pentru un prieten bogat din copilarie, isi pierde serviciul, onoarea institutiei pentru care lucra fiind atinsa de batjocura publica pe care o suporta arhivarul si in final casa, proprietarul dandu-l afara pentru neplata chiriei. In tot acest timp Chirica ingrijeste calul, avand alaturi doar un singur prieten si pe servitoarea casei, ii da putere, dragoste, incredere si intr-un sfarsit vine si rasplata, calul devenind un armasar castigator de curse, aducand posesorului admiratia, respectul si invidia intregii urbe, aducandu-i bogatie, aducandu-i inapoi familia, casa… 
Dar arhivarul Chirica ramane neschimbat, continua sa daruiasca, sa viseze, sa fie increzator… 
Si asa, aseara am avut inca o data convingerea ca increderea celor din jur te poate face puternic chiar daca tu crezi ca nu esti, am invatat ca e important sa ai curaj sa ramai asa cum esti chiar daca nu rezonezi cu cei din jur, am invatat ca e bine sa crezi ca visele pot devein realitate...
M-as bucura sa mergeti sa vedeti si voi acest spectacol :)

marți, 15 noiembrie 2016

Luna - superstitii si credinte

Se spune că superstiţiile au efect doar asupra celor care cred în ele. Pentru unii, ele nu sunt decât o asociere, o simplă întâmplare…
Psihologii afirmă că superstiţiile sunt un sistem de credinţe cu ajutorul cărora oamenii decriptează viitorul.
În mitologia românească, Luna a fost creată de Dumnezeu la şapte ani după Soare.
Era o fecioară foarte frumoasă, în straie din pânză strălucitoare, călătorind într-un car de argint, tras de şapte cai albi.
Ea a răpit însă inima propriului frate, incest care a dus la despărţirea lor.
Legendele mai spun că petele care se văd pe suprafaţa Lunii sunt făcute de Creator cu funingine, cu scopul de a o feri de iubirea Soarelui.
E posibil ca perigeiul lunar (perioadă în care Luna se apropie de Pământ) să provoace stări de nervozitate şi insomnii, ne spun astrologii.
În perioada aceasta, emotivitatea este mai greu de controlat şi persoanele sensibile pot trece cu uşurinţă la depresie.
Tot ei mai cred că în această perioadă te vindeci mai greu. De aceea, nu sunt indicate intervenţiile chirurgicale.
Luna Plină şi perigeul „se aliniază” în medie la un an, o lună şi 18 zile, spun astrologii.
Ei mai spun că fazele lunii te ajută să începi sau să-ţi duci la bun sfârşit planurile, proiectele, sarcinile de serviciu. Iată ce te sfătuiesc ei să ai în vedere:
Lună în descreştere: este o perioadă foarte bună pentru dezintoxicarea organismului.
Este recomandată pentru cure de slăbire, deoarece în această perioadă ai rezultatele cele mai bune.
Lună Nouă: tot ce începe în această fază a lunii evoluează favorabil, se dezvoltă, creşte.
Este favorabilă şi în plan sentimental. Postul ţinut în Lună Nouă are efecte mai bune decat o cură de slăbire.
Lună în creştere: este o fază prielnică pentru negocieri, tranzacţii, afaceri. Ce începe atunci va „face pui”.
Recomandată pentru a începe o relaţie, un drum, o afacere. Nu se fac intervenţii chirurgicale, deoarece vindecarea este grea şi înceată.
Lună Plină: perioadă favorabilă deciziilor importante, declaraţiilor de dragoste, lămuririlor pe toate planurile. Profund nefavorabilă în planul financiar şi benefică pentru culegerea plantelor de leac.

Ei,ce spuneti?
Priviti luna acum cu alti ochi? :)



sursa:  www.clickpentrufemei.ro
foto: Amman, Iordania (Ali Jarekji, Reuters)

marți, 8 noiembrie 2016

4 zile...



....atat a durat povestea de dragoste dintre o gospodina din Iowa,casatorita,mama a doi copii,interpretata cu minunata simplitate de Meryl Streep si un fotograf solitar,angajat al revistei "National Geografic"sosit in Madison County pentru a fotografia mai putin obisnuitele poduri acoperite din zona si intruchipat cu sensibilitate masculina de Clint Eastwood....
Nu e doar o poveste de dragoste intre doi oameni maturi, e pur si simplu intalnirea jumatatii care definitiveaza intregul.
Dar nu ne este data perenitatea acestei intregiri, nici noua celor din viata reala, nici protagonistilor din filmul Madison County la care ma gandeam cu emotie in dimineata asta....
La un moment dat, personajul interpretat de Clint Eastwood spune :

"Visurile de demult sunt frumoase,
Nu s-au implinit,
Dar ma bucur ca le-am avut..."

Imi doresc sa ating acea intelepciune care sa ma faca sa gandesc si sa simt asa dar sunt tare departe de acel moment....

joi, 3 noiembrie 2016

"Dar dumneavoastra stiti de ce?"

Moise Mendelsson, bunicul cunoscutului compozitor german Mendelssohn Bartholdy, a fost un bărbat departe de a fi chipes. Dimpotrivă, pe lângă faptul că era mic de statură, avea o cocoasă grotescă. Într-o zi l-a vizitat pe un comerciant din Hamburg, care avea o fată foarte drăgută, pe care o chema Frumtje. Moise se îndrăgosti disperat de fata care îl privea cu vădită repulsie pentru înfătisarea sa. Când a vizitat casa negustorului, înainte de plecare, Moise si-a luat inima în dinti, s-a dus la etaj, unde era camera fetei, pentru a schimba ultimele cuvinte cu ea. Era de o frumusete cerească, iar el se zbătea în chinurile iadului atunci când fata refuza să se uite măcar la el. După câteva încercări de a lega o conversatie, Moise a întrebat-o timid:
"Stiti de ce căsătoriile se fac în cer?". "Da", a spus fata, în timp ce se uita mereu în pământ.
"Dar dumneavoastră stiti de ce?". "Da, stiu", a răspuns el.
"Vedeti, în cer, la nasterea fiecărui băiat, Domnul îl anuntă care va fi fata cu care se va căsători. Când m-am născut eu, mi s-a arătat viitoarea mireasă.
Domnul mi-a zis: Mireasa ta va fi cocosată.
Atunci i-am spus Domnului: Doamne, o femeie cocosată ar fi o tragedie. Dă-mi mie cocoasa si las-o pe ea să fie frumoasă." Fascinată de cuvintele lui, Frumtje si-a ridicat ochii din podea, acordând mâna sa mai târziu omului căruia i-a fost o sotie credincioasă.
 

(Barry & Joyce Vissell - ”Supă de pui pentru suflet”)
sursa foto:www.warsztatywzlodziejewie.pl

marți, 1 noiembrie 2016

"...şi pun pariu că nu știai nimic din toate astea.”

Un nepot de sclavi, un băiat s-a născut într-un cartier sărac din New Orleans, cunoscut ca "Back Town." Tatăl său a abandonat familia atunci când copilul era mic, mama sa a devenit o prostituată și băiatul și sora lui au trebuit să trăiască cu bunica lor. Încă de timpuriu, băiatul s-a dovedit a fi dotat pentru muzică și cu alți trei copii a cântat pe străzile din New Orleans. Primele sale câștiguri au fost monedele care au fost aruncate de trecători. O familie de evrei, Karnofsky, care a emigrat din Lituania în SUA a avut milă de băiatul de 7 ani și l-au adus în casa lor. I-au dat inițial "muncă" în casă, pentru a alimenta acest copil înfometat. Acolo, el a rămas și a dormit în această casă unde, pentru prima dată în viața lui, el a fost tratat cu bunătate și tandrețe. Când s-a dus la culcare, doamna Karnofsky i-a cântat un cântec de leagăn rusesc. Mai târziu, el a învățat să cânte mai multe melodii rusești și evreiești. De-a lungul timpului, acest băiat a devenit fiul adoptiv al acestei familii. Familia Karnofsky i-a dat bani pentru a cumpăra primul său instrument muzical, cum era obiceiul în familiile evreiești. Ei admirau sincer talentul muzical. Mai târziu, când a devenit un muzician profesionist și compozitor, el a folosit melodiile evreiești în compozițiile sale. Băiețelul negru a crescut și a scris o carte despre aceasta familie de evrei care l-au adoptat în 1907. În memoria acestei familii și până la sfârșitul vieții sale, el a purtat o stea a lui David și a spus că în această familie a învățat "cum să trăiască viața reală și determinare." S-ar putea recunoaște numele lui.
Acest băiețel a fost numit Louis "Satchmo" Armstrong.
Louis Armstrong a vorbit cu mândrie fluent idiș!
Și pun pariu că nu știai nimic din toate astea.”
sursa: aici

vineri, 28 octombrie 2016

Reflexii in Oglinda - Biserica Rusa


Cu turle specifice arhitecturii rusești și având hramul „Sf. Nicolae”, Biserica Rusă se înalță în apropierea Universității din București, al cărei paraclis a devenit în 1992. Ridicată între 1905 și 1909 din inițiativa ambasadorului rus Ghiers pentru personalul ambasadei și credincioșii ruși din Capitală (Curtea imperială a pus la dispoziție 600 000 de ruble aur, cu decizia de a nu se face economii de materiale și de bani), a fost construită după planurile arhitectului rus Preobrajenschi. Pictura interioară în ulei, în stilul vechii picturi bizantine sau al picturii de la Muntele Athos, a fost realizată de pictorul Vasiliev, iconostasul, sculptat în lemn și poleit cu aur, fiind pictat de Viktor Vașnețov, după modelul celui din Catedrala „Sf. Arhangheli” din Kremlin.(sursa: wikipedia)

mai multe Reflexii în Oglinda gasiti la Sorin  

luni, 24 octombrie 2016

Bucurestiul meu drag - Ghidul Baedeker, ediţia 1911

„O capitală absolut modernă”, aceasta este caracterizarea părţii centrale a oraşului făcută de către redactorii ghidului Baedeker, ediţia a 13-a, din anul 1911. Din cele 476 de pagini, cu text şi planuri, dedicate Austro-Ungariei şi capitalelor Serbiei, Muntenegrului şi României, numai trei pagini de text sunt afectate Bucureştiului la care se adaugă un plan al oraşului întins pe alte două pagini.
Atracţiile oraşului, notate cu asterisc, obligatorii pentru călătorul străin, sunt numai două: Hotelul Bulevard şi Tezaurul de la Pietroasa, aflat în Muzeul de Arheologie găzduit într-o aripă din localul Universităţii. Pentru vizitarea acestui tezaur vizigot se dau preţioase indicaţii: „deschis joia şi duminica între orele 11-15; în afara programului de vizitare a se adresa paznicului; bacşiş”.
Alte curiozităţi care pot fi văzute pe parcursul unei zile sunt: dimineaţa, în birjă, Palatul Regal, Ateneul, biserica Stavropoleos, biserica Domniţa Bălaşa, Mitropolia iar după-amiaza o plimbare la Şosea.
Se recomandă vizitarea Bucureştiului în lunile aprilie-mai sau septembrie-octombrie. Pentru birjă se cer 3-4 franci pe oră în interiorul oraşului şi 5 franci la Şosea; se recomandă a se înţelege cu birjarul înainte de călătorie; se mai întâmplă ca acesta să nu găsească drumul prin oraş.

Textul apartine dlui Narcis Ispas, arhivist, Arhivele Naționale ale României
Intregul articol il puteti citi
 aici

vineri, 21 octombrie 2016

Reflexii in Oglinda - Biserica Anglicana

Adresa: Str. Alexandru Xenopol, nr.2A
Biserica anglicană și comunitatea britanică din București
Biserica Învierii, situată la intersecția străzilor Arthur Verona și A.D. Xenopol, în zona Grădina Icoanei a fost construită în anul 1914, după planurile arhitectului Victor Ștephănescu. Prima slujbă a avut loc după război, în anul 1920, în duminica de Paști. Activitatea bisericii a fost susținută intens de către regina Maria.
Primele informații despre existența unei biserici anglicane la București datează din anul 1860, activitatea bisericii anglicane existând chiar dinainte, din 1850, sub forma Misiunii Anglicane pentru Evrei. Misiunea se afla pe strada Olteni, la nr. 45. În tim­pul primului război mondial, în spațiul din strada Olteni au fost amplasate saloanele pentru răniți.
În anul 1900, Sir John Kennedy, ministrul britanic la București obținea terenul unde se va construi biserica anglicană. Campa­nia de strângere a fondurilor a fost susținută de Prințesa Maria, cea care va frecventa regulat biserica.
Biserica Anglicană a fost închisă în perioada celui de al doilea război mondial și s-a redeschis în 1944, cu o slujbă de Crăciun. În perioada războiului biserica a fost îngrijită de îngrijitoarea Maria, care a fost decorată cu Crucea de bronz a ordinului Sfân­tului Augustin, pentru cei 60 de ani în slujba Bisericii. În timpul regimului comunist, activitatea Bisericii Anglicane a fost mult mai redusă.

Foto: personala
Acuarela de pe acest blog 
 Sursa articol: aici

mai multe Reflexii în Oglinda gasiti la Sorin 

joi, 20 octombrie 2016

Bucureştiul, fermecător...

Un coltisor din Bucurestiul altui timp, mai asezat, mai relaxat, o binefacatoare bucla de timp, loc descoperit de Vlad Eftenie pe pagina caruia veti gasi multe si incantatoare fotografii :)

marți, 18 octombrie 2016

Frig, frig...

...in dimineata asta!
Un ceai cu lamaie, scortisoara si un pic de miere cred ca este exact ce ne trebuie asa ca...poftiti de va serviti! :)

vineri, 14 octombrie 2016

Petitie online - Ucigasii ursuletului sa plateasca!

Nu cred sa fie cineva care sa nu fi aflat de teribila intamplare, de sfarsitul bietului pui de urs...
Imaginea cu bietul pui zacand mort in acel ghiveci unde se refugiase pentru ca vazuse plante si poate credea ca e pe drumul cel bun spre padurea lui care probabil continua sa fie decimata, nu mi se sterge din fata ochilor, de aceea nici nu o sa pun acea foto.
Au fost mii de comentarii pe marginea subiectului, oameni revoltati, indignati dar si oameni care au spus ca ne doare de un urs dar de copiii fara parinti care ajung in orfelinate, sau mor prin spitale,nu. Mi-e greu sa inteleg de ce, de cate ori vine vorba de dragostea si grija pentru animale sunt oameni care fac aceasta stupida comparatie.De ce dragostea pentru animale exclude in mintea lor dragostea si empatia pe care o simtim pentru copiii defavorizati?
E atat de greu sa fim buni?!Sau omenosi?!
La Sibiu un ursulet a fost omorat in loc sa fie tranchilizat si dus in padure.
Avea aproximativ 6 luni...
Ucigasii trebuie sa plateasca! Sa oprim crimele impotriva animalelor!
Daca doriti sa semnati petitia o gasiti aici

Reflexii in Oglinda - Bucuresti

foto: Vlad Eftenie

mai multe Reflexii în Oglinda gasiti la Sorin 

luni, 10 octombrie 2016

Mousse de ciocolata si cafea

Andreea Raicu ne recomanda aceasta reteta care pare a nu fi dificil de preparat si se pare ca nu ajuta la adugarea catorva kg in plus :))
Nu stiu daca este chiar asa dar daca o incercati, povestiti-ne :)
Oricum, arata delicios!
Sper sa va inspire daca nu v-ati baut inca cafeaua! :)
Reteta o gasiti aici

marți, 4 octombrie 2016

4 octombrie - Ziua Internationala a animalelor



Care este tipul de barbat caruia nicio femeie nu-i poate rezista? :)

Conform Brightside, un studiu realizat de oamenii de ştiinţă a arătat care sunt de fapt calităţile pe care un bărbat trebuie să le aibă pentru ca o femeie să se simtă atrasă de ei. Şi dacă cu toţii am crede că aspectul fizic şi simţul umorului ocupă primele poziţii, aceştia au demonstrat că este total greşit.
Se pare că bărbaţii care acţionează cu mai multă încredere sunt mult mai atractivi în ochii femeilor decât cei preocupaţi de fizicul şi înfăţişarea lor. Aceia care nu sunt atât de frumoşi, însă sunt încrezători în forţele proprii au mai mult succes în ceea ce priveşte relaţiile cu sexul opus.
Acest studiu a fost realizat cu ajutorul a 96 de bărbaţi şi 103 femei care au avut parte de întâlniri rapide în care au conversat timp de trei minute.


Cespuneti doamnelor?
Asa sa fie oare? :)

Sursa: aici
Autor:Georgiana Stanciu

 

vineri, 30 septembrie 2016

Reflexii in Oglinda...in alb si rosu

''Trebuie să te împrieteneşti cu vinul şi să-l alegi pe acela care merită să-i spui "dumneavoastră''!'' spune Fanus Neagru si cred ca el a stiut ce spune :)

mai multe Reflexii în Oglinda gasiti la Sorin 

joi, 29 septembrie 2016

OPRITI Proiectul de OM care propune împușcarea a 1691 de animale!

Ordinul ministerial aflat în dezbatere publică până vineri, 30 septembrie, propune împușcarea a 1691 de animale sălbatice strict protejate. Pe lângă urși și lupi, este vorba și de împușcarea a 482 de pisici sălbatice, fără să existe înregistrate pagube cauzate de această specie.
Trimiteți comentarii către Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, aici: http://www.mmediu.ro/articol/mmap-supune-dezbaterii-publice-proiectul-de-om-pentru-aprobarea-derogarilor-in-cazul-speciilor-urs-lup-si-pisica-salbatica/1883
SAU :
Trimite si tu aceasta scrisoare catre Ministerul Mediului pana joi seara la adresele:
srp@mmediu.ro
nicolae.manta@mmediu.ro
telefon 021 4089543
Vineri Ministerul Mediului va decide soarta acestor animale. Ultima lor sansa sta in fiecare scrisoare trimisa asa ca nu lasa pe maine ce poti face azi.


Petitia o puteti semna aici

Adevarul despre ciocolata :)

Casanova o folosea ca sa se parfumeze. Cardinalul Richelieu s-a insanatosit mancind-o, iar CIA a fost implicata intr-o poveste de spionaj pentru o reteta...ciocolata este un magnet pentru cei mai multi dintre noi :)
Nu exista dubii, ciocolata e unul dintre alimentele favorite de secole. Pentru azteci, a fost asimilata in ritualurile religioase si a intrat in mitologie ca hrana zeilor. Montezuma se hranea cu ciocolata inainte de a intra in haremul sau. Casanova o folosea la fiecare intilnire. Consi­derata a fi un afrodisiac foarte puternic, vreme de citeva secole, nu foarte inde­par­tate, a fost interzisa in manastiri. Totusi, in ciuda reputatiei sale miraculoase, ciocolata a fost blamata si acuzata de multe neajunsuri. Vestea buna e ca toate aceste zvonuri sint fie exagerate, fie in intre­gime false. Cercetarile recente ne ajuta sa intelegem mai bine cum ne afecteaza sanatatea consumul de ciocolata.
Ciocolata ingrasa. Exagerat. E o chestiune de proportii, de cantitate, combinata cu nivelul de activitate fizica si cu date genetice. Evident ca a minca prea mult din orice produce probleme. De ce acuzam doar ciocolata?
Ciocolata nu contine substante hranitoare. Complet fals. Ciocolata contine calciu 9%, riboflavin 9%, fier 3%, vitamina A2, 4%, adica un procent important din necesarul zilnic prevazut de RDA (U.S. Recommended Daily Allowance).
sursa: ELLE

Voi in ce relatie sunteti cu ciocolata?
Eu am cu ea o relatie perfecta! :)