joi, 29 iunie 2017

marți, 27 iunie 2017

Vara vara si ce vara!

Cald cald si se face si mai cald! 🌞
Cald a fost mereu in Bucuresti.
Un articol aparut in “Realitatea Ilustrată” din iulie 1936 si preluat de acest blog, slabiciunea mea, face o radiografie foarte exacta a realitatii de atunci, care, cu mici-mari retusuri este valabila si azi


“Zorile se revarsă pe la patru...
Dar de la trei jumătate cheflii din grădinile de vară, care încununează marginile Capitalei ca o ghirlandă de verdeaţă cu lăutari, presimt ca o adiere de răcoare: întâia adiere de răcoare după douăzecişitrei de ore zăduf !...
Cucoanele de lux rochiile, decolteurile şi chipurile sifonate de nesomn şi sbucium sentimental se ridică de la mesele mişcate de la locul lor, urmate de domni cu beţia solemnă, salutaţi de chelneri şi picoli, cari adastă ultimul, supremul bacşiş.Automobilul a pornit şi el in penumbra zorilor, nesigur, ca şi cum ar fi luat parte la cheful bucureştean, intr'un zbarnăit furibund de motor străvechi. Şofeurul, care n'a dormit cumsecade de opt zile, mână maşina în legănări, abia ferind-o să nu izbească micile faetoane cu un singur cal şi un vizitiu de muere cu tulpan alb, care aduce în paie căldările cu lapte cald, de curând muls, din ugerele cu arome de sulfină, ale vacilor idilice, dintre salcâmii foşnitori de la ţară. În răcoarea înşelătoare a dimineţii, încep să fluiere sirenele fabricilor, care-şi cheamă lucrătorii de la cinci dimineaţa. Tramvaiele au început să duduie pe şinele prelungi cere împânzesc oraşul, până'n ţarinele de la margini, zguduind casele, de zornăie geamurile, pocnind încheieturile şinelor, ca o prevestire de cataclism. În străzile ferite de această calamitate şi unde chiriile sunt duble — s'au ivit întâii precupeţi, cu zarzavaturi cărate în spinarea deşălată, spre a fi vândute „boerilor" cu preţ de speculă. În străzile aşa-zis liniştite, unde vor să doarmă „intelectualii" - medicii, avocaţii, funcţionarii superiori, ziariştii, miniştrii, ofiţerii de stat major - se iscă hărmălaia fără pereche decât în Orient a „oltenilor", cu glasuri exasperante,
ţipând ca dervişii muşcaţi de vipere, toate legumele lumii, peştele cu tarif de parc'ar fi fost adus din Australia, cărbunii de care n'are nevoie nimeni.Galbeni, de parc’ar fi scăpat din camere de tortură bucureştenii îşi părăsesc căminul cu ochii furioşi, îndreptându-se neurastenizaţi spre serviciile unde-i aşteaptă o muncă insipidă, un „şef" tot atât de isteric ca şi ei, puşi cu toţii pe harţă şi pe crimă.La Şosea, în boschetele cu flori suave şi colonade amintind graţiile partenonului, drama e aceiaşi deşi chelnerii sunt mai sclivisiţi, preţurile mai mari, domnii mai pretenţioşi şi cucoanele mai capricioase. Prostraţia iniţială devine însufleţire pe la miezul nopţii şi entuziasm pe la ora două...
Pentru ca la patru povestea să înceapă iar, cu revărsatul zorilor, vardiştii în costume coloniale, lăptăresele, sirenele fabricii si tramvaiele… “


Ce spuneti?
Caldura mare, nu-i asa?
sursa foto: Radio România Muzical

luni, 26 iunie 2017

Citate - 11 minute

Romanul incepe cu o fraza extrem de penetranta :
''A fost odată ca niciodată o prostituată pe nume Maria''.
Da, este povestea unei prostituate, nu o poveste romantata, e o poveste care trateaza-asa cum spune chiar Coelho-un subiect ''delicat, izbitor, șocant''.

Da, Maria, o tanara nu neaparat frumoasa, o fata simpla dintr-un sat brazilian care descoperind lumea si decoperindu-se pe sine ajunge la concluzia ca dragostea este un lucru cumplit.
Cele 11 minute, reprezinta in viziunea Mariei durata medie a actului sexual.
Si cu toate astea nu este un roman despre sex, este mai mult un roman despre auto-cunoastere, auto-descoperire chiar si prin intermediul sexului....
Merita sa cititi cele 11 Minute ale lui Paulo Coelho daca nu ati facut-o inca, merita pentru ca ele reprezinta o felie simpla de viata....


"În fiecare dintre noi este un ceasornic ascuns şi, ca să faci dragoste, arătătoarele ambilor inşi trebuie să indice aceeaşi oră la acelaşi timp. Două persoane care sunt împreună şi se iubesc mult trebuie să-şi potriveasca arătătoarele, cu răbdare şi perseverenţă, cu jocuri şi reprezentaţii "teatrale", până când înţeleg că a face dragoste e mult mai mult decât o întâlnire."

Nu pt spune ca ma topesc dupa Coelho si scrierile lui dar acest roman chiar mi-a placut... 


Mai multe gasiti pe blogul Zinei unde veti afla ca totul a pornit de la Ella  

joi, 22 iunie 2017

Vara cu parfum de visine...

Niciodata nu m-am dat in vant dupa compot, l-am asociat mereu cu bautura pe care o consumi cand esti bolnav sau pe care i-o duci unui bolnav cand este internat in spital.
Exista totusi un compot care pentru mine reprezinta "bijuteria coroanei" in materie de compoturi: compotul de visine!
Bine, compotul de visine pregatit de bunica mea, eu rar am incercat sa-l fac, rar mi-a si reusit
Cu siguranta si visinele aveau alt gust, inca le simt tari, carnoase, cu o coaja lucioasa
si o pulpa de o culoare intens, cum altfel decat visinie, dulci-crisoare, mirosind usor a migdale....
Compotul era mai mult un sirop mai subtire dar nu apos, dulce fara sa fie lesinator, acrisor fara sa ti se strepezeasca dintii, mereu rece si cu micutele fructe, plutind ca niste globuri purpurii in paharele pentru compot.
Tare imi mai placeau aceste pahare, n-am mai regasit acel model sau poate nu am stiut eu unde sa caut.
Ale bunicii mele erau din cristal, ca asa era moda pe care o apucase ea, din cristal simplu, fara nici un fel de taieturi, transparent.Paharele aveau forma unei umbrele larg deschise, asezate pe un picior gros si putin inalt din cristal masiv.
Imaginati-va compotul acela plin de culoare, imaginati-va visinele acelea parfumate, plutind in cupa aceea transparenta si racita de raceala bauturii aromate.
Da, pentru mine vara mirosea a compot de visine

miercuri, 14 iunie 2017

Despre Marrakech...

Strazile din Marrakech, nu seamna cu nimic din ceea ce credeam ca stiu...
Agitate, colorate, mirositoare, nu curate dar nu neaparat murdare, pline de o energie care te poate bulversa daca stai de-o parte si privesti. Daca alegi sa intri in vanzoleala aceea, totul se schimba.In bine.Zambesti, te uiti la o taraba, gusti, esti atent sa nu stai in calea oricarui vehicul pe doua roti pentru ca ei nu au aceasta grija,razi, mangai o pisica, te tocmesti (daca te pricepi), cumperi, nu cumperi, te opresti, intri intr-o cafenea, bei un fresh de portocale care e chiar fresh, mirosi niste condimente de care poate nu ai auzit dar te tenteaza, cumperi, nu cumperi, cineva te indeamna sa vezi obiectele din piele din dugheana lui, altcineva iti arata cercei, bratari, ceai, uleiuri parfumate, ulei de argan, dulciuri, admiri usa frumos sculptata in lemn a unui riad.Cineva sigur are ceva ce ti-ai dori. Si de-o data in fata iti apre ea, Djemaa el-Fna, marea, celebra piata din Marrakech.Se lasa seara si in aer pluteste mirosul gratrelor pe care sfaraie carnea de miel, pui, peste, legume, toate asezonate cu condimente.E greu sa nu te asezi la una dintre lungile mese si sa gusti cate putin din toate.Poate tu te simti obosit, ametit dar n-ai nicio sansa sa te opresti. Racoarea serii aduce lumea in piata, agitatia continua.Continui si tu.
Si cand trebuie sa pleci din Marrakech, iti promiti ca te vei intoarce.



vineri, 2 iunie 2017

Ohhh...inghetata...

Da stiu, exista si un risc, se depune, dar imi asum riscul
Se pare ca cei care au descoperit deliciosul desert au fost europenii, adica italienii (de aceea se spune ca cea mai buna inghetata, faimoasa gelata, se gaseste pe taramul cizmulitei). Nero Claudius Caesar, Imparatul Romei obisnuia sa manance fulgi de gheata cu pulpa de fructe si miere, insa tinea reteta sub strict secret, asadar dupa prabusirea Imperiului Roman, reteta s-a pierdut, ea reaparand dupa cateva secole.Acestia au fabricat-o la inceput din gheata adusa din munti, pisata si suc de fructe.
Marco Polo a preluat ideea chinezilor de a folosi lapte ininghet si a dus-o italienilor, care au stiut imediat cum sa combine ingredientele in asa fel incat sa rezulte minunatia cremoasa si racoritoare de astazi.
Devine cel mai iubit desert al tuturor.
Mai apoi inghetata devine celebra si in Franta, acolo unde un bucatar francez experimenteaza si adauga laptelui inghetat ciocolata sau capsune, largind astfel gama de arome.

sursa: (www.cere.ro)

In concluzie,ce spuneti de o inghetata?
Ce preferinte aveti?
Sper ca am reusit sa va ispitesc, nu de alta dar nu vreau sa cred ca sunt singura pofticioasa