vineri, 29 aprilie 2011

"Laila" - adaopost pentru suflete cu blanita 3


"Sambata 30 aprilie 2011 intre orele 10 si 16, la intrarea Ghe.Sincai a Parcului Tineretului din Bucuresti,se colecteaza mancare pentru catei.Ea va ajunge la cele cateva sute de suflete din adapostul „Laila”.Cu ajutorul vostru,vom reusi sa hranim si luna viitoare cele aproape 300 de suflete din adapost. Puteti dona orice: hrana pentru animale, medicamente,vitamine, paturi, accesorii, castroane,solutii de dezinfectare,cosulete sau custi de transport.Facem tot posibilul ca acesti catei sa supravietuiasca si speram ca veti fi si dvs. alaturi de noi pentru a le oferi impreuna sansa pe care o merita aceste suflete nevinovate."

„Animalele impart cu noi privilegiul de a avea suflet” - Pitagora

Persoane de contact: Adina - 0721430848 ; Olimpia - 0786738015


joi, 28 aprilie 2011

Statuie antică în ruină - George Magheru

Pe voluptatea care rotunji frumosul pântec,
încât e prins în piatra - vecinic cântec -
se reazimă acuma prăfuite tufe de urzici...
Din rănile frumoasei coapse ies furnici...
Iubirea a creat această mică şi subtilă gură
pe care dalta a sculptat-o în căldură...
Acum, în al iubirii cald şi dulce leagăn,
îşi face plasa "cap de mort", păros păiangăn.
A fost creată fruntea într-o lungă meditaţie
din care n-a lipsit o voluptuoasă graţie:
ideea fecundată de eterna frumuseţe...
Din acest gând cuprins în suprafeţe
şi ros de ploi, de geruri şi de gârle,
ies guşteri, scolopendre şi şopârle.

luni, 25 aprilie 2011

Iubiri in umbra istoriei - Mihai Viteazul si Velica


In spatele figurilor celebre din istorie se afla tot oameni...
Barbati sau femei cu slabiciuni,gelozii si trairi dadatoare de emotii sau doar de placere...
Ca pentru o clipa sau mai multe au uitat ca NU sunt la fel ca ceilalti....nu este treaba mea...timpul i-a asezat pe fiecare dintre ei acolo unde le este locul...

Desi insurat cu Doamna Stanca,Mihai nu-si ascundea aventurile.Blonda si frumoasa Velica a fost marea lui Pasiune...

A cunoscut-o în 1595, când, după victoria de la Călugăreni, a fost invitat la Alba-Iulia, unde Sigismund Báthory l-a primit cu onoruri regale. Velica era fiica logofătului Ion din Piteşti şi a Doamnei Stana (fiica voievodului Mircea Ciobanul şi a Domnei Chiajna).Pe linie maternă se înrudea cu Basarabii şi Muşatinii, dar şi cu Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş. Velica era stabilită în Transilvania, fiind măritată cu italianul Fabio Genga, favoritul lui Báthory.În 1600, Mihai a revenit la Alba-Iulia. De atunci, voievodul s-a afişat cu amanta în public, impunând tuturor să i se închine „ca unei domniţe ce era şi ca unei doamne care ar putea fi“. De altfel, încă din 1599, ea folosea titlul acordat doar soţiilor de voievozi: „Gospodja Velica“ (Doamna Velica). În acelaşi timp, pe sigiliul personal figura şi pajura valahă. Mihai a instalat-o pe Velica la Târgovişte împreună cu soţul acesteia, martor neputincios al aventurilor nevestei sale.
"Prezenţa lîngã Mihai Viteazul a Velicãi s-a impus şi prin faptul cã aceasta cunoştea multe limbi strãine şi avea foarte multe relaţii, prin prisma soţului sãu, adãugînd marea influenţã asupra lui Sigismund Bathory. Cei care cred cã istoria se scrie doar pe cîmpul de luptã, poate ar trebui sã reflecteze şi asupra rolului jucat din umbrã de unii ,,diplomaţi“, în special de sex feminin, în lupta pentru atingerea unor idealuri. Dincolo de aspectul imoral al relaţiei dintre Mihai Viteazul şi Velica, nu putem ignora însã aportul adus de ,,ţiitoare“ la unirea Transilvaniei cu Ţara Româneascã..."spune ziaristul Alin Bujor.

Tabloul ii apartine lui Firans Franken II, pictor de curte al lui Rudolf al II-lea, care a surprins un moment din vizita lui Mihai Viteazul la Palatul Hradcany, din Praga, în primãvara anului 1601....


Sursa:Historia.ro


sâmbătă, 23 aprilie 2011

Paştele Blajinilor


Intr-un episod al epopeii medievale „Alexandria” se povesteşte cum Alexandru cel Mare, în drumul său către est, în căutarea capătului lumii, a poposit şi într-o insulă situată la marginea paradisului. Acolo l-a cunoscut pe Evant, regele Blajinilor (cei înţelepţi şi fericiţi), care i-a dăruit o sticlă cu apa miraculoasă a vieţii veşnice. Se mai povesteşte că Blajinii trăiesc în rugăciune continuă, că au locuit pe Pământ la începuturile istoriei şi se vor întoarce aici după încheierea acestui ciclu istoric al umanităţii, în era înţelepciunii.

La o săptămână după Paşti, în ziua de luni care urmează după Duminica Sfântului Toma, în estul şi sudul Europei se sărbătoreşte Paştele Blajinilor, un amestec între mituri străvechi şi datini creştine. Această zi se mai numeşte şi Lunea Morţilor, Paştele Morţilor, Paştele Mic, Paştele Rohmanilor.
Blajinii, cărora li se mai spune şi Rohmani, Urici sau Oameni Roşii, sunt fiinţe mitice, reprezentări ale oamenilor primordiali sau ale strămoşilor. Se spune că ei au luat parte la facerea lumii şi că, de atunci, susţin stâlpii de sprijin ai Pământului. Consideraţi urmaşii lui Set (al treilea fiu al lui Adam şi al Evei), Blajinii trăiesc la hotarul dintre lumea văzută şi lumea nevăzută sau chiar sub pământ, pe Tărîmul Celălalt, dincolo de Apa Sâmbetei (râu imaginar, care izvorăşte de sub rădăcinile Bradului Lumii, înconjoară Pământul de trei, şapte sau nouă ori şi se varsă în lumea cealaltă prin Sorbul Pământului; acesta mărgineşte lumea văzută de lumea nevăzută)
..................................................................................................

Cele mai multe legende îi prezintă ca pe nişte fiinţe pline de compasiune, devotate lui Dumnezeu, ca pe nişte oameni de demult, cu o credinţă mai curată decât a actualilor pământeni, şi care, la sfârşitul lumii, se vor întoarce pe pământ. Numele de Rohmani le vine din limba tracă, fiind atestat într-un epitet al Cavalerului Trac, Zeind-Roymenos, cu sensul de "Sfântul Luminos". Blajinii sunt fiinţe paşnice, incapabile de a face rău. Se crede că sunt asemănători cu oamenii, blonzi, însă mai mici ca statură şi că au calităţi morale deosebite, precum bunătatea, blândeţea şi simplitatea, care-i fac adevărate modele pentru oameni. Ei sunt foarte buni la suflet, credincioşi, blînzi şi înţelepţi. Ducând o viaţă austeră, cu posturi severe, Blajinii se roagă permanent pentru lumea noastră, fără a cere nimic pentru ei.

articol de Melania Radu (fragment)
foto:Ursula  Abresch

joi, 21 aprilie 2011

Michele Zarrillo - L'elefante e la farfalla



In mine
Am o inima de fluture
Si tu nu vei putea vedea niciodata
Cat de mult ne asemanam...

Romani Frumosi - Horatiu Malaele

Ideea am preluat-o de la CARMEN care la randul ei a preluat-o de la Costin ....

Am o slabiciune pentru el.....
Cu o mimica inconfundabila si o capacitate de a fi atat de actor incat jocul pare firesc si firescul pare o joaca...dar de copil...
Horatiu Malaele este un interpret consacrat de comedie, personajele sale sunt realizate in maniera imbinarii bufoneriei si a comicului absurd, cu intregul subtext tragic al acestuia....spune Wikipedia si tot de acolo aflam ca in afara de actorie Horatiu Malaele a regizat si piese de teatru,este un pasionat caricaturist si scriitor....
As putea enumera o serie de spectacole in care a jucat sau pe care le-a regizat,o serie de filme in care a fost protagonist dar...ce sens ar avea...daca nu il cunoastem cu totii putem spune ca il stim cu totii...
Asa ca am ales sa postez-pentru ca tot se apropie Pastele si ne pregatim sa facem prajituri-o reteta care nu este prea usor de preparat....daca nu ai umor si....va las pe voi sa aflati care este ingredientul surpriza....:)

luni, 18 aprilie 2011

Leapsa celor 6 motive care te fac sa zambesti....

Am primit de la Sophie o leapsa...6 lucruri/situatii care iti aduc zambetul pe buze.....
Nu stiu daca o sa gasesc chiar 6 dar voi incerca....

1. zambeam cand prietenul meu il hranea pe motanul nostru spunandu-i "hai la tata" el nefiind o fire prea mangaioasa, dar motanul se topea pur si simplu mieunand pe diferite voci si el la randul lui il alinta dupa cum spuneam cu emotie in glas :)
2. zambesc mereu unei amintiri...cred ca aveam in jur de 6-7 ani....de cate ori aveam un conflict cu fratele meu si el epuiza toate argumentele ca sa ma puna "la pamant" imi spunea : "cand ne facem mari nu te mai iau de nevasta"..... si eu invariabil incepeam sa urlu "si pe mine cine ma mai iaaaaaaaaaa" ....totusi....am fost luata asa ca am scapat de grija :))
3. o alta amintire care ma face sa zambesc este legata de bunica mea....cred ca era cam in perioada dinaintea Pastelui si bunica mea facuse curatenie mare,scuturase covoarele,spalase perdelele...eu aveam cam 10-11 ani cred....cum bunica plecase intr-o vizita si eu eram singura acasa m-am gandit....sa iau perdelele de la uscat (deja erau uscate) si sa-mi fac o rochie de printesa...de marchiza mai precis...aveam eu ceva cu marchizele....asa ca m-am urcat pe masa din sufragerie ca sa ma pot privi in oglinda mare de pe perete si am inceput sa ma infasor in perdea...iamaginand tot felul de toalete...evident ca nu am auzit cand s-a intors bunica...doar ca la un moment dat am vazut fata mai mult decat uluita a bunicii mele in oglinda....perdelele ei impecabil de albe erau...amintire...si acum urmeaza punctul...
4. pedeapsa pentru parada modei cu perdele...si aici chiar ma apuca rasul...
drept pedeapsa bunica mea a dus perdelele in cada si a zis...."le-ai murdarit acum le speli ca sa le faci din nou albe"...
zis si facut...am dat drumul la apa,am pus dero si am inceput sa spal cu nadejde....doar ca pe masura ce apa curgea si eu frecam....spuma de la detergentul pus din belsug crestea si crestea si crestea...asa ca....biata mea bunica a avut o zi lunga si grea atunci :))
5. o alta amintire care ma face sa zambesc este reactia pe care am avut-o vis-a-vis de purtarea unei "zane" care ii arunca ochiade prietenului meu de la vremea respectiva....eram la mare,la piscina hotelului unde locuiam...eu eram pe sezlong,prietenul meu inota in piscina iar "zana",purtatoarea unui costum de baie minuscul,a unor papuci cu tocuri kilometrice si a unor gene formate doar din rimel isi plimba cu talent accesoriile pe marginea piscinei privindu-l pe el....nu stiu cum, m-am ridicat brusc mergand incet totusi...cand am ajuns langa ea am atins-o "delicat" cu soldul...restul au facut tocurile ei cui...a aterizat cu tot cu ele in apa....evident ca toata lumea radea....totusi am asteptat-o cand a iesit,mi-am cerut scuze pentru incident dar pe acel ton din care sa inteleaga ca NU a fost o intamplare...mentionez ca sunt o fire extrem de blanda :)
6. ultima amintire care ma face sa zambesc a rade are legatura cu acea perioada din viata mea cand realizam telefonic sondaje de opinie...in momentul cand apelam pe cineva trebuia sa spun un speeach in care ii explicam omului ce vreau de la el...si cum eu citeam acolo clar si rar ca sa inteleaga persoana aud la capatul firului "cu cine vorbesti acolo?" intreaba sotia omului...."taci tu" zice el "vorbesc cu robotul" :))

Inteleg ca trebuie sa nominalizez la randul meu 6 bloguri asa ca....leapsa merge la: Sophie (Povesti cu si despre Sophie),fly2sky,Carpe Diem,DoarEu,Brandusa,tu26dor....si oricarui alt doritor ...

Poveste din deşert


Nu imi plac cactusii dar imi plac florile lor... Intamplator am dat peste aceasta poveste scrisa de Elena Albu...
Are atat de multa seninatate in simplitatea ei, incat mi-am zis ca nu poate fi nimic mai potrivit pentru un inceput de saptamana, mai ales ca aceasta saptamana este premergatoare Pastelui...sper ca veti avea rabdarea sa o cititi....


În mijlocul deşertului trăia un cactus singuratic.De când se ştia nu facuse decât umbre mititele în lumina puternică a soarelui. Într-o dimineaţă zări un norişor rătăcit deasupra sa. Nici nu se dezmetici bine şi caţiva fulgi de nea îl şi atinseră. Asta era ceva cu adevărat foarte rar în deşert! Norişorul clipea vesel: ştia că i-a făcut o surpriză. - De unde ai apărut?! se miră cactusul. - De nicăieri. Din neant- răspunse norişorul. - Pe aici nu sunt decât umbre sau năluciri de umbre. Rar vezi pe cineva. Tu încotro mergi? - Îmi plac umbrele pe care le faci tu, zâmbi norisorul, parând ca n-a auzit întrebarea. Cactusul se intimidă.Umbrele erau un secret de-al lui. Nu erau niciodată la fel una cu alta. Încerca să exprime ce simte şi modela fiecare umbră altfel, zi după zi, deşi ştia că nu e nimeni să-l vadă şi mai ales să-i descifreze umbrele! Spre surprinderea cactusului, a doua zi trecatorul era tot acolo, deasupra lui.Şi în următoarea zi, la fel. Se obişnuise în cele din urmă şi cu fulgii de zăpadă ( 6-7 nu mai mulţi) pe care acesta îi trimitea zilnic asupra sa. Norisorul ştia multe poveşti, iar cactusul îl asculta mut de admiraţie. El cunostea doar poveşti despre desert, noriorul insa stia povestea fiecarei picturi de apa care îl formase. Într-o zi, cactusul isi dadu seama ca nu-şi mai poate controla umbrele ca înainte. Şi parcă simţea nişte furnicături în câteva locuri, ca um gâdilat.În plus, avea o dispoziţie de zile mari! Ce mai, era fericit fără să stie de ce. - Ce-ai păţit? râse norişorul privindu-l.Ţi-ai schimbat nuanţa de verde şi ai 7 umflături mici si caraghoase.Nu cumva...tu îmboboceşti? Cactusul spuse că e imposibil aşa ceva. De când se ştia nu făcuse flori. ,,Probabil ca sunt bolnav!" îi zise el norişorului, dar nu se simtea trist nici macar putin. Duhurile deşertului prinseră iute de veste.,,Un norişor, in desert?!" Asta, de bună seama, nu le era pe plac.,,Să fie gonit!" hotărâră. Chiar de a doua zi soarele începu sa dogoreasca cu si mai multă putere. Un vânt aspru răscoli nisipurile întunecând cerul. Curând se dezlanţui un haos ca de sfârşit de lume. - Unde eşti? îşi strigă cactusul neliniştit prietenul. - Aici, abia se mai auzi vocea norişorului.N-am să mai rezist mult...O să dispar! - Nu, stigă cactusul.Cred că am să înfloresc! Ai avut dreptate! Nu pleca tocmai acum!Cu cine am sa-mi împart florile când am sa rămân singur?!Cine îmi va mai descifra umbrele?! - O...să...încerc...se mai auzi norişorul, stins de tot. Deodata, cactusul simţi că bucuria care pusese stapanire pe el de ceva timp, i se risipise.Mai mult, il napadea o tristeţe vecină cu moartea.Şi o senzaţie de uscaciune care venea chiar din... - O, nu! tresări cactusul.Îmi pierd mugurii! Florile mele!- stigă el. - Ce... e...? se auzi şoapta norişorului. - Mi se usuca florile, răspunse cu disperare cactusul. - Nu-ti fie teama, n-am sa te las singur ! se auzi vocea norişorului,incredibil de aproape si de duioasa. Şi înainte ca sa mai poata spune ceva cactusul, norisorul se risipi într-o ploaie usoara scaldandu-si prietenul si patrunzandu-i pana la radacinile insetate. De îndată, cactusul simţi cum o putere vie îl umple ca pe un ulcior, revărsându-se prin muguri, care pocnira in clipa urmatoare cu un sunet ca o ciupitura pe coarda unei chitari. Şi pe dată, cactusul se împodobi cu 7 flori mari, roşii, nespus de frumoase. Lumea întreagă se închină în faţa minunii abia petrecute.Soarele se domoli, vântul dispăru ca prin farmec. Iar duhurile deşertului înţelesera că n-au putut distruge nici norişorul, nici cactusul; ba- mai mult- ca ei vor continua să trăiască mai departe unul în celalalt, până la sfâşitul zilelor lor sau al deşertului...

foto:Turcu Paul Florin

duminică, 17 aprilie 2011

Taurasul Ferdinand si...florile....

Mi-am amintit de un suav personaj din lumea lui Disney, mare admirator al florilor...si cum azi sunt Floriile il las pe el...pe Ferdinand sa daruiasca in felul lui specific cate o floare tuturor celor care poarta un astfel de nume...si nu numai...enjoy !

vineri, 15 aprilie 2011

Tarot - Indragostitii


A ramas un mister pana in ziua de azi originea Tarotului, de altfel cuvantul tarot provine din latinescul "rota" si semnifica roata ceea ce ne duce cu gandul la roata destinului....  
Cartile de Tarot mai sunt numite si Cartile Sortii.
Daca soarta a facut ca Tarotul sa apara pe vremea Babilonului sau a faraonilor egipteni, cine poate sti?In Europa se vorbeste pentru prima data de tarot prin sec XIV cand un calugar german spune despre aceste carti ca "arata perfect infatisarea actuala a lumii".
 Se povesteste ca Nostradamus a studiat toata viata lui semnificatiile cartilor de tarot si ca avea pictat pe peretele din camera lui de dormit Arcana XXI - Lumea si care, in opinia lui, semnifica perfectiunea.
Am ales azi sa va fac cunoscut cate ceva despre Arcana VI - Indragostii si asta pentru ca dragostea si indragosteala este o constanta, atunci cand nu reprezinta un deziderat al vietii noastre, indiferent de varsta,educatie,sex,credinta...

În tarot, arcana a 6-a Indragostitii, ne dezvăluie forţa iubirii, care - prin refacerea cuplului primordial - ne readuce în Paradisul pământesc. Aripile larg desfăcute ale unui arhanghel protejează bărbatul şi femeia legaţi de puterea dragostei. Prin uniunea lor, Indragostitii refac cuplul primordial care a cunoscut fericirea în Paradisul Terestru. În spatele Evei se află Pomul Cunoaşterii Binelui şi Răului, pe care deja este încolăcit şarpele ispitei. În spatele lui Adam vedem Pomul vieţii, purtând 12 fructe. Indragostitii se află într-o stare identică cu cea a cuplului primordial dinainte de căderea în păcat. Astfel, se explică prezenţa îngerului. Practic, prin efortul de până acum, au ajuns în starea propovăduită de părţile exoterice ale creştinismului, anulând păcatul strămoşesc. Au atins paradisul, sunt fericiţi şi îngerii Domnului îşi revarsă binecuvântarea asupra lor, în plină lumină. Adevăratul paradis este în ceruri, iar pentru atingerea acestuia este nevoie de continuarea drumului. Este nevoie de fructele ambilor pomi, iar iubirea este singura forţă care poate să realizeze această contopire în fiinţa umană. Iar dacă drumul evoluţiei va fi străbătut mai departe, poate că fiinţa va ajunge – dacă nu se va rătăci – în punctul în care va cunoaşte graţia divină direct, şi nu prin intermediul mesagerilor divini, fie aceştia şi arhangheli. Şi astfel, se vor fi împlinit spusele Sfinţilor Părinţi, care afirmă că Dumnezeu îi preţuieşte pe oameni mai mult decât pe îngeri. Arcana 6 este lupta dintre Spirit şi Bestia Animalică. Numărul Şase reprezintă lupta dintre Dumnezeu şi Diavol, îi corespunde a 6-a Constelaţie, Fecioara,planeta este Venus iar nota muzicală este LA... Numărul 6 are 72 de Porţi pe fiecare parte şi 72 de Intervale. Iniţiatul care traversează aceste 72 de Porţi poate intra în Lumea Crudei Realităţi a Vieţii şi în Lumea Siderală. Lumea Crudei Realităţi este a Noua Sferă pentru că 72 de Porţi = 7 + 2 = 9. Dacă înţelegem ce sunt cele 72 de Porţi, dacă cunoaştem ce este Marele Arcan, putem intra în Lumea Crudei Realităţi a Vieţii şi în Lumea Siderală, care este Lumea Astrală.....

Privind aceasta arcana, putem intelege sau intui ce vrea ea sa ne transmita sau putem privi pur si simplu, observand forma, culoarea si...sa trecem mai departe la ceea ce reprezinta mai mult sau mai putin cenusiul cotidian pentru fiecare dintre noi....

sursa: clubmistic
extras din "Tarot si Kabala"

Buddha bar-Love secret

luni, 11 aprilie 2011

Ion Minulescu - Celei care minte



Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine... Dar fiindcă azi mi te dai toată, Am să te iert - E vechi păcatul Şi nu eşti prima vinovată!... În cinstea ta, Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint, Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint, În pat ţi-am presărat garoafe Şi maci - Tot flori însângerate - Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate, Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt Trei ramuri verzi de lămâiţă Şi-un ram uscat de-Eucalipt. Dar iată, Bate miezul nopţii... E ora când amanţii,-alt'dată, Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată... Deci vino, Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul, Înfinge-ţi în priviri Minciuna Şi-n caldul buzei Adevărul Şi spune-mi: Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa Câţi au murit Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?... Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine... Dar fiindcă azi mi te dai toată. Am să te iert - E vechi păcatul Şi nu eşti prima vinovată!... Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări, Nu-ţi cer să-mi spui Nimic din tot ce-ai spus la alţii, Ci tot ce n-ai spus nimănui. Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit, Nu-ţi cer Nimic din ce poetul palid Cerşeşte-n veci de veci, stingher, Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă Din şirul clipelor la fel, Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel, În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde Şi în priviri Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri. Şi-aşa tăcuţi - Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori - Să-ncepem slujba-n miez de noapte Şi mâine s-o sfârşim în zori! Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine... Dar fiindcă azi mi te dai toată, Am să te iert - E vechi păcatul Şi nu eşti prima vinovată!... În cinstea ta, Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint, Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint, În pat ţi-am presărat garoafe Şi maci - Tot flori însângerate - Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate, Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt Trei ramuri verzi de lămâiţă Şi-un ram uscat de-Eucalipt. Dar iată, Bate miezul nopţii... E ora când amanţii,-alt'dată, Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată... Deci vino, Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul, Înfinge-ţi în priviri Minciuna Şi-n caldul buzei Adevărul Şi spune-mi: Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa Câţi au murit Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?... Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine... Dar fiindcă azi mi te dai toată. Am să te iert - E vechi păcatul Şi nu eşti prima vinovată!... Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări, Nu-ţi cer să-mi spui Nimic din tot ce-ai spus la alţii, Ci tot ce n-ai spus nimănui. Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit, Nu-ţi cer Nimic din ce poetul palid Cerşeşte-n veci de veci, stingher, Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă Din şirul clipelor la fel, Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel, În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde Şi în priviri Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri. Şi-aşa tăcuţi - Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori - Să-ncepem slujba-n miez de noapte Şi mâine s-o sfârşim în zori!

sâmbătă, 9 aprilie 2011

Sarutul - Constantin Brancusi


"Ideea principala din Sarut este simpla: iubirea ca fuziune intre doua entitati separate reface unitatea originala a vietii", spune Constantin Brancusi...

Cand iubesti, cuvintele isi pierd din greutate pentru ca simtirea este cea care vibreaza mai puternic decat orice sunet... 

De ce ar mai ramane ochii deschisi?
Ce ar putea vedea ei mai bine decat simt cele doua epiderme - carcase pentru suflet?
Sarutul este tandretea extrema...


Adrian Enescu - In Vis


miercuri, 6 aprilie 2011

George Toparceanu - In jurul unui divort

Postarea de azi de pe blogul lui andreiraduM m-a dus cu gandul la George Toparceanu....
Am ales IN JURUL UNUI DIVORT, pentru savoarea cu care, Corina Chiriac contureaza personajele acestei poezii, dar si pentru diferenta intre barfa delicios - suculenta a acelor vremi in preajma unui posibil divort si cea de un mahalagism definitiv a vremurilor noastre, in care divorturile sunt atat de mediatizate...

Miercurea Fara Cuvinte - Ea & El, Ea & Ea, El & El



foto:Spigana
foto:Vincent&Byrne

Ideea Wordless Wednesday apartine intre vis si realitate

luni, 4 aprilie 2011

Balada adevărurilor false - Francois Villon




Nu-i ca flămândul om voios, 
Nici ajutor ca duşmănitul, 
Nu-i prânz ca fânul de gustos, 
Nici paznic bun ca adormitul, 
Nu-i om milos ca necinstitul, 
Nici sprijin ca de la-ngrozit, 
Nu-i mai smerit ca afurisitul, 
Nici minte ca la-ndrăgostit. 
Nu-s naşteri multe ca în baie, 
Nu-i mai fălos ca surghiunitul, 
Nu-s râsete ca la bătaie, 
Nici laudă ca neplătitul, 
Nu-i dragoste ca linguşitul, 
Noroc cât la nenorocit, 
Nu-i adevăr cum e scornitul, 
Nici minte ca la-ndrăgostit. 
Nu-i mai tihnit ca sărăcitul, 
Nici cinste ca-n obrazul gros, 
Nu-i laudă ca măsluitul, 
Nici ca puhavul sănătos, 
Nu-i cutezanţă ca-n fricos, 
Nici sfat bun ca de la ţicnit, 
Nu-i ca năuca om duios, 
Nici minte ca la-ndrăgostit. 
Vreţi să zic adevărul? fie: 
In boală joaca te îmbie, 
Litera-i viaţa cea mai vie, 
Laş e doar cine a-ndrăznit, 
Oroare nu-i ca-n melodie, 
Nici minte ca la-ndrăgostit
 
.
traducerea:Dan Danila
desen: Corina Chirila

duminică, 3 aprilie 2011

sâmbătă, 2 aprilie 2011

Pastorel - Epigrame si alte rime vesele



Sfrijita ca o Sfanta Vineri,
Mi-a spus o baba: la romani,
Babeasca place mult la tineri,
Pe cand, Feteasca la batrani.
Cu pardalnica ei fire,
Grasa-i ca un cal arab:
Duce-n carca om subtire,
Dar pravale pe cel slab.

Sa cred nu stiu in care Dumnezeu
Si cui sa ma inchin nu am habar,
Dar am crezut si crede-voi mereu
In Arta, in Moldova si-n Cotnar.
Cand injosesti si sucul ei, si via,
Si cu sifon spurci vinul pe care vrei sa-l bei,
Nu te gandesti tu, oare, misel intre misei,
Ca pangaresti natura si compromiti betia ?

bun ii vinul de jdvei