sophie : timbrul vocii lui este de neuitat...avea forta emotiei nu interpretate, ci traite cu adevarat...nu a fost niciodata doar actor...a fost un ARTIST...si a ramas...
Florian Pitis...Un Om Extraordinar care aici se contopeste cu microfonul si recita atat de bine cateva versuri care in gura multor altor ricitatori, ar fi ramas doar niste rime albe...Superb :)
Carpe Diem : adevarat...si "pentru ca toate acestea trebuiau sa poarte un nume" li s-a spus...TALENT... ma bucur ca ti-a placut sa-l revezi pe Pittis :)
Mi-a fost câţiva ani şef, dar mai presus de toate mi-a fost un Prieten între prieteni. Pornirea mea năbădăioasă către îmbrăţişările cele pârâitoare de oscioare:) de la el mi se trage: când se întâlnea cu cineva care-i era aproape de suflet era BUCURIA însăşi. Şi şi-o manifesta întâi şi-ntâi printr-o îmbrăţişare de asta, de-ţi tăia răsuflarea :) Uite, am mai vorbit despre el şi pe aici...
alessia : sunt fericita pentru tine alessia...intalnim oamenii pe care ii meritam... nici nu-mi pot imagina cum ar fi in preajma lui...cum a fi fost sa-i avut vocea aia cu timbrul ala atat de clar...ma infioara vocea lui... imi place ca nu ai pastrat doar pentru tine meteahna imbartisarilor lui :) om bun ce esti tu... >:D<
Şi în privinţa lui am spus, aşa cum o mai spun şi pe aici, prin virtual: "Doamne, ce-oi fi făcut eu să te/vă merit!" :)
Mi-a povestit odată, preţ de-o noapte întreagă, lângă un foc de tabără, despre viaţa lui. De care auzeam cu uimire că este, de fapt, povestea nesfârşitei lui singurătăţi! Muţisem. Mi-l imaginasem mereu în mijlocul un grup de oameni care-l iubeau şi pe care îi iubea!...
A avut însă ceva mai târziu (la 2-3 ani după discuţia aceea a noastră) imensa fericire să o recapete pe cea care-i fusese marea iubire din tinereţe şi cu care s-a şi căsătorit. Aşa şi numai aşa s-a volatilizat pur şi simplu tot ce fusese suferinţă ori singurătate în viaţa lui. Am fost şi eu atunci tare, tare fericită pentru el!
Iar de voce sa se mira şi el că o mai are după câte "Carpaţi" fuma într-o zi. Cred că aproape trei pachete!
alessia: chiar daca au fost putini ani de fericire sunt sigura ca au facut cat o viata intreaga traita impreuna...nu intotdeauna fericirea este o iluzie... si daca el te-a lasat sa-i vezi durerea...inseamna ca a simtit cunoscandu-te ce om frumos esti...si uite cum ma repet spunand asta :) si uite ca am raspuns si la intrebarea ta chiar si asa retorica cum era ea :)
Si cand recita 'Inscriptie pe o toba', reuseste sa transmita mai mult decat chiar versurile. Este unic. Nu voi spune 'a fost' , pentru ca este.
RăspundețiȘtergeresophie : timbrul vocii lui este de neuitat...avea forta emotiei nu interpretate, ci traite cu adevarat...nu a fost niciodata doar actor...a fost un ARTIST...si a ramas...
RăspundețiȘtergereFlorian Pitis...Un Om Extraordinar care aici se contopeste cu microfonul si recita atat de bine cateva versuri care in gura multor altor ricitatori, ar fi ramas doar niste rime albe...Superb :)
RăspundețiȘtergerePandhora, ai dreptate. Un timbru unic.
RăspundețiȘtergereCarpe Diem : adevarat...si "pentru ca toate acestea trebuiau sa poarte un nume" li s-a spus...TALENT...
RăspundețiȘtergerema bucur ca ti-a placut sa-l revezi pe Pittis :)
minoki : ca si emotia pe care el o degaja :)
RăspundețiȘtergerefoarte frumos; ma bucur ca ne oferi portii de cultura :)
RăspundețiȘtergerePitis, in vocea lui si apele tremura si muntii sunt mai inalti...si limba romana , limba unei natii ce traieste inca.
RăspundețiȘtergereSophie: eee...nici chiar asa...e prea mult spus...
RăspundețiȘtergereimi place Pittis in mod deosebit si mi-am zis sa-l impart cu voi :)
Brandusa : ne reaminteste ca suntem mai mult decat credem noi ca suntem...
RăspundețiȘtergereBianca : un om cu suflet mare...da :)
RăspundețiȘtergereCe dor ne e de el...
RăspundețiȘtergereOana : da...dor si un nod in gat din cauza emotiei...
RăspundețiȘtergereMi-a fost câţiva ani şef, dar mai presus de toate mi-a fost un Prieten între prieteni.
RăspundețiȘtergerePornirea mea năbădăioasă către îmbrăţişările cele pârâitoare de oscioare:) de la el mi se trage: când se întâlnea cu cineva care-i era aproape de suflet era BUCURIA însăşi. Şi şi-o manifesta întâi şi-ntâi printr-o îmbrăţişare de asta, de-ţi tăia răsuflarea :)
Uite, am mai vorbit despre el şi pe aici...
http://iubesc-deci-exist.blogspot.com/2010/02/mi-e-dor-de-el.html
alessia : sunt fericita pentru tine alessia...intalnim oamenii pe care ii meritam...
RăspundețiȘtergerenici nu-mi pot imagina cum ar fi in preajma lui...cum a fi fost sa-i avut vocea aia cu timbrul ala atat de clar...ma infioara vocea lui...
imi place ca nu ai pastrat doar pentru tine meteahna imbartisarilor lui :)
om bun ce esti tu...
>:D<
Şi în privinţa lui am spus, aşa cum o mai spun şi pe aici, prin virtual: "Doamne, ce-oi fi făcut eu să te/vă merit!" :)
RăspundețiȘtergereMi-a povestit odată, preţ de-o noapte întreagă, lângă un foc de tabără, despre viaţa lui. De care auzeam cu uimire că este, de fapt, povestea nesfârşitei lui singurătăţi!
Muţisem. Mi-l imaginasem mereu în mijlocul un grup de oameni care-l iubeau şi pe care îi iubea!...
A avut însă ceva mai târziu (la 2-3 ani după discuţia aceea a noastră) imensa fericire să o recapete pe cea care-i fusese marea iubire din tinereţe şi cu care s-a şi căsătorit. Aşa şi numai aşa s-a volatilizat pur şi simplu tot ce fusese suferinţă ori singurătate în viaţa lui. Am fost şi eu atunci tare, tare fericită pentru el!
Iar de voce sa se mira şi el că o mai are după câte "Carpaţi" fuma într-o zi. Cred că aproape trei pachete!
:)
alessia: chiar daca au fost putini ani de fericire sunt sigura ca au facut cat o viata intreaga traita impreuna...nu intotdeauna fericirea este o iluzie...
RăspundețiȘtergeresi daca el te-a lasat sa-i vezi durerea...inseamna ca a simtit cunoscandu-te ce om frumos esti...si uite cum ma repet spunand asta :)
si uite ca am raspuns si la intrebarea ta chiar si asa retorica cum era ea :)