Reflexii in Oglinda - Gara Fluviala sau Palatul Navigatiei din Galati

Clădirea a fost ridicată după planurile arhitectului Petru Antonescu, discipol al renumitului Ion Mincu, care se remarcase, alături de Ştefan Burcuş, la proiectarea Catedralei "Sfântul Nicolae" din Galaţi (1906-1917), la proiectarea Palatului Primăriei Bucureşti (1906-1910) şi a Facultăţii de Drept din Bucureşti (1934-1936).
Decoraţiuni geometrice specifice artei populare româneşti împodobesc clădirea. Din cauza terenului loessoid, sensibil la umezire, Palatul Navigaţiei este susţinut pe piloni. Acoperişul clădirii este realizat într-un mod special, având şarpantă din lemn, şi învelitoare din ardezie, cu streaşină pe console şi căpriori executaţi din lemn de stejar. Edificiul este dominat de un turn.
În anul 2004, clădirea a fost introdusă pe Lista monumentelor istorice din judeţul Galaţi, sub numele Gara Fluvială Galaţi.
Palatul Navigaţiei din Galaţi este prima construcţie din România, la care s-a folosit un schelet monolit din beton armat. Este compus din parter şi două etaje. Partul a fost proiectat cu scopul de a găzdui sala de aşteptare, birourile şi amenajările care folosesc la serviciile de îmbarcare şi debarcare din staţia de călători.
Din Galaţi se efectuau în timpul sezonului cu vaporul următoarele curse de pasageri: Galaţi-Brăila, Galaţi-Sulina, Galaţi-Vâlcov, Galaţi-Chilia, Galaţi-Silistra, Galaţi-Turnu-Severin. De asemenea, se efectuau şi curse regulate de mărfuri şi colete: Galaţi-Turnu-Severin, Galaţi-Tulcea-Ismail-Chilia Veche.
În ceea ce priveşte etajul clădirii, aici urmau să se găsească birourile Direcţiunii Centrale a Serviciului N.F.R. din Galaţi, Inspectoratul general al Porturilor, Diviziile Serviciului Hidraulic pe Dunăre, de jos de Brăila şi Prut şi Oficiul Telegrafiei fără fir.
În prezent, clădirea adăposteşte mai multe instituţii, precum "Administraţia Porturilor Dunării Maritime" sau "Compania de Navigaţie Fluvială Română Navrom".

sursa: www.cesavezi.ro

mai multe gasiti la  SorinN

Miercurea fara cuvinte - Brancoveanu - Vinars

mai multe si mai frumoase gasiti la CARMEN

Despre cognac

Afara iarna se pregateste sa-si faca simtita prezenta si, pe o astfel de vreme ce bautura ar fi mai potrivita?
Un ceai cald, o sa spuneti, si cu siguranta nu e o varianta deloc rea.
Dar despre un cognac ce parere aveti?
Aceasta licoare merita gustata intr-o seara friguroasa, nu doar ne va incalzi si relaxa, ne va da si acea stare de bine care decurge din savurarea unei bauturi fine, elegante, chiar sobre...

Dar stim oare sa degustam corect aceasta licoare?
Am cautat si am gasit cateva raspunsuri :)

Prestigiul cognac-ului impune un anumit protocol legat de momentul servirii, paharul in care se serveste si modul in care se savureaza. Unele dintre cele mai renumite restaurante servesc cognac-ul lor cel mai bun in pahare mari, asa numitele "balon".Aceste pahare au o baza foarte larga si apoi se ingusteaza spre gura paharului astfel aroma ajungand direct la nivelul nasului pentru a fi simtita la intensitate maxima.
Adevaratii cunoscatori aleg pentru a savura un cognac un pahar in forma de lalea. Acesta are un volum de 130 ml dar se vor turna numai 25 ml de cognac. Aceeasi cantitate este cea universal acceptata pentru "UN COGNAC". In paharele in forma de lalea aroma se concentreaza apoi se elibereaza constant lasandu-ti timp sa descoperi aroma si sa observi culoarea inainte de a-l savura in liniste. Cognacul se mai serveste in pahare de forma celor "balon" dar de dimensiuni mai mici.
Paharul se umple 1/5 astfel incat prin orizontalizarea paharului licoarea sa nu curga din acesta. Cognacul se serveste in pahar incalzit sau la temperatura camerei dar niciodata cu gheata. Este recomandat ca paharul sa se incalzeasca in palma, dar niciodata la flacara aceasta incalzire deteriorand aroma cognac-ului. 

Cognacul se poate servii la sfarsitul unei mese sau se poate savura si ca o entitate separata, singur sau alaturi de un prieten in prezenta unui trabuc de calitate.Cognacul satisface prin caliatatile sale toate simturile: vedere, miros, gust.
Vederea
Priviti prin transparenta paharului pentru a observa culoarea specifica si claritatea acestei licori.
Mirosul
Apropiati usor nasul de gura paharului si veti descoperi aroma initiala. Acum invartiti usor paharul in mana si astfel descoperiti al 2-lea parfum - buchetul. Aceasta miscare de invartire se numeste "umanizarea cognac-ului" .
Gustul
Un cognac bun lasa un gust placut pentru o perioada mai lunga. Acest gust persistent este determinat de stimularea senzorilor gustativi pentru dulce, acru, amar, sarat, toate aceste gusturi fiind continute in cognac, combinarea lor formand aroma caracteristica.
Depozitarea si pastrarea cognacului in sticle se face in pozitie verticala astfel incat lichidul sa nu vina in contact cu dopul de pluta.
Odata desfacuta sticla, aerul poate poate deteriora in timp calitatile cognac-ului. Din acest motiv se recomanda ca o sticla desfacuta sa fie bauta in cateva saptamani sau cognac-ul sa fie transferat intr-un recipient mai mic. Puneti dopul imediat dupa ce turnati din sticla de cognac. O sticla nedeschisa de cognac poate fi tinuta... Forever.  
 
sursa: www.cognac.ro 

10 trucuri din bucătărie pe care orice gospodină trebuie să le știe

Fiecare gospodină are trucurile ei când vine vorba de bucătărie, însă nu este niciodată rău să înveți altele noi :)

Legumele și verdețurile rezistă mai mult timp

Inamicul legumelor ținute la frigider este umezeala, care ajută și grăbește formarea mucegaiului. Nu le lăsa în pungi de plastic atunci când le pui la frigider, ci așază-le organiza, îmbrăcate în șervete de bucătărie. Șervetele de bucătărie vor atrage umezeala, iar legumele tale vor rămâne bune mai mult timp.

Scoate cojile de ouă cu alte coji de ouă

Sigur ți s-a mai întâmplat și ție să spargi un ou pentru omletă și să cadă o bucățică de coajă chiar în el. E greu să o scoți cu degetele, dar dacă folosești coaja de ou o vei scoate mult mai ușor.

Un pic de acid în mâncare?

Știi ce poate îmbogăți gustul mâncării tale? Zeama de lămâie! Este foarte bună, e naturală, nu îi simți gustul, iar rezultatul este delicios. Pune în legume, în fripturi și chiar în ciorbe și supe.

Cum tai carnea mai ușor

Poți tăia carnea mult mai ușor dacă o bagi la congelator pentur 10-15 minute înainte. Oricât de ascuțit ar fi cuțitul tău, vei observa diferența când carnea este doar un pic mai tare și nu mai alunecă în toate direcțiile când o feliezi.

Gustă chiftelele înainte

Nu îți zic să mănânci carne crudă – în niciun caz nu este o idee bună – însă înainte să dai formă chiftelelor, micilor, cârnaților sau sărmăluțelor, coace rapid o linguriță de amestec ca să vezi dacă ai pus cantitatea de condimente necesară.

Paste fierte în doar 2 minute

Fiecare tip de paste au un anumit timp de fierbere, dar dacă te grăbești cu adevărat, poți face o cină delicioasă în mai puțin de 10 minute! Lasă pastele peste noapte în apă, iar când le vei fierbe nu vei avea nevoie de mai mult de 2 minute!

Cum păstrezi conopida albă

Ai văzut că atunci când gătești conopida, se închide la culoare. Dacă vrei să nu se mai întâmple acest lucru, atunci adaugă un pic de lapte în apa în care gătești conopida.

Congelează în caserole plate, puțin adânci

Pe lângă faptul că ai mai mult spațiu dacă ții mâncarea în caserole mai mari, dar plate și doar puțin adânci, și mâncarea va îngheța și se va dezgheța mai repede. Și e mai bine ca mâncarea să îngețe mai repede, pentru că dacă durează mai mult timp procesul, se distrug mai mulți nutrienți.

Cum faci oalele să strălucească

Orice gospodină ar trebui să se mândrească cu instrumentele sale de bucătărie. Ca să le cureți mai bine pe cele metalice, adaugă în lichidul de vase câteva picături de oțet. Pe lângă faptul că le degresează mai bine, le și face să strălucească.

Ca să nu se mai lipească orezul

Atunci când vrei să faci orezul să rămână pufos și boabele să nu se lipească între ele, adaugă o lingură de oțet la apa în care îl fierbi. Așa nu va mai deveni lipicios.

foto gospodină via Shutterstock

sursa: www.avantaje.ro 

e noi. Iată ce am pregătit pentru voi:

foto gospodină via Shutterstock
Legumele și verdețurile rezistă mai mult timp
Inamicul legumelor ținute la frigider este umezeala, care ajută și grăbește formarea mucegaiului. Nu le lăsa în pungi de plastic atunci când le pui la frigider, ci așază-le organiza, îmbrăcate în șervete de bucătărie. Șervetele de bucătărie vor atrage umezeala, iar legumele tale vor rămâne bune mai mult timp.
Scoate cojile de ouă cu alte coji de ouă
Sigur ți s-a mai întâmplat și ție să spargi un ou pentru omletă și să cadă o bucățică de coajă chiar în el. E greu să o scoți cu degetele, dar dacă folosești coaja de ou o vei scoate mult mai ușor.
Un pic de acid în mâncare?
Știi ce poate îmbogăți gustul mâncării tale? Zeama de lămâie! Este foarte bună, e naturală, nu îi simți gustul, iar rezultatul este delicios. Pune în legume, în fripturi și chiar în ciorbe și supe.
Cum tai carnea mai ușor
Poți tăia carnea mult mai ușor dacă o bagi la congelator pentur 10-15 minute înainte. Oricât de ascuțit ar fi cuțitul tău, vei observa diferența când carnea este doar un pic mai tare și nu mai alunecă în toate direcțiile când o feliezi.
Gustă chiftelele înainte
Nu îți zic să mănânci carne crudă – în niciun caz nu este o idee bună – însă înainte să dai formă chiftelelor, micilor, cârnaților sau sărmăluțelor, coace rapid o linguriță de amestec ca să vezi dacă ai pus cantitatea de condimente necesară.
Paste fierte în doar 2 minute
Fiecare tip de paste au un anumit timp de fierbere, dar dacă te grăbești cu adevărat, poți face o cină delicioasă în mai puțin de 10 minute! Lasă pastele peste noapte în apă, iar când le vei fierbe nu vei avea nevoie de mai mult de 2 minute!
Cum păstrezi conopida albă
Ai văzut că atunci când gătești conopida, se închide la culoare. Dacă vrei să nu se mai întâmple acest lucru, atunci adaugă un pic de lapte în apa în care gătești conopida.
Congelează în caserole plate, puțin adânci
Pe lângă faptul că ai mai mult spațiu dacă ții mâncarea în caserole mai mari, dar plate și doar puțin adânci, și mâncarea va îngheța și se va dezgheța mai repede. Și e mai bine ca mâncarea să îngețe mai repede, pentru că dacă durează mai mult timp procesul, se distrug mai mulți nutrienți.
Cum faci oalele să strălucească
Orice gospodină ar trebui să se mândrească cu instrumentele sale de bucătărie. Ca să le cureți mai bine pe cele metalice, adaugă în lichidul de vase câteva picături de oțet. Pe lângă faptul că le degresează mai bine, le și face să strălucească.
Ca să nu se mai lipească orezul
Atunci când vrei să faci orezul să rămână pufos și boabele să nu se lipească între ele, adaugă o lingură de oțet la apa în care îl fierbi. Așa nu va mai deveni lipicios.
- See more at: http://www.avantaje.ro/articol/10-trucuri-din-bucatarie-pe-care-orice-gospodina-trebuie-sa-le-stie?utm_source=Avantaje&utm_medium=FB&utm_campaign=FB-Post#sthash.o8VkwhUN.dpuf

De la Baba au Rhum la SAVARINA

Copilaria ne aduce de multe ori in amintire primele experiente culinare, cele mai pregnante fiind cele referitoare la dulciuri, prajituri. Cofetariile de altadata, acum aproape inexistente, aveau un numar limitat de prajituri insa savoarea si gustul erau inconfundabile. Sa ne amintim de exemplu de celebra Prajitura Savarina, bine insiropata, cu miros de rom si frisca, dulce si parfumata.

V-ati intrebat vreodata de unde ii vin numele si savoarea de rom ? Iata o poveste cu tenta istorica dar si gastronomica:
Daca, la inceput, Baba au Rhum era un simplu aluat dospit, garnisit cu fructe uscate, in zilele noastre, prajitura se serveste insiropata cu rom, alaturi de frisca sau inghetata de vanilie.
Povestea acestei prajituri incepe cu regele decazut si exilat al Poloniei, Stanislau Leszczynski, pentru care zilele se scurg melancolice, in compania fiicei sale Marie, intr-o modesta locuinta in Wissembourg,Franta, unde i-au urmat doar cativa servitori  fideli. Vechiul monarh nu are decat doua regrete: faptul ca isi va putea casatori foarte greu fiica, pe Marie si ca aici, in exil nu mai poate savura prajiturile cu care era obisnuit in Polonia, in special veritabila Baba poloneza, o prajitura mare, facuta din aluat dospit, asezonata cu stafide si fructe confiate, pe care ii placea sa o deguste cu un pahar de vin alaturi. Aceasta prajitura era inalta si avea o forma cilndrica, evocand oarecum forma rochiilor purtate de batranele poloneze iarna, cand din cauza frigului isi puneau pe ele mai multe straturi de haine.

Baba au Rhum

Acolo unde este exilat, in provincial Lorraine, acestor prajituri li se spunea  Briose, sau Kouglof si regele in lipsa de altceva le mananca si pe acestea . Dar nu uita niciodata sa isi ia  alaturi o sosiera cu vin de Malaga dulce, aromatizat cu sofran, in care inmuia bucati din  prajitura, deoarece le gasea prea uscate pentru gustul lui si pentru bietele sale gingii fara dinti!
In acest moment al povestii intervine Stohrer, patiser  ambitios, care isi propune sa imbunatateasca reteta prajiturii. Astfel plecand de la un aluat dospit, dar mai putin bogat in unt decat cel de briosa, el va adauga un mic detaliu care va schimba totul:va imbiba prajitura odata racita intr-un sirop cald cu  rom alcoolic, pana la saturatie.
Si uite asa, Stohrer avid de glorie, ajunge sa deschida la Paris o cofetarie(care mai exista si astazi) si “Baba au Rhum” va cuceri lumea mondena a capitalei. Prajitura este atat de apreciata incat numeroase copii apar pe piata: unii ii adauga stafide, altii o coc in forma de coroana, sau o garnisesc cu diferite creme, sau frisca prospat batuta.
Printre aceste imitatii se numara si ceea ce este cunoscut astazi sub denumirea de Savarina, creatie revendicata de fratii Julien, celebru trio de patiseri parizieni. Se pare ca ilustrul Brillat-Savarin -autorul celebrei „Psihologia gustului”- le-ar fi dezvaluit acestora secretul siropului in care trebuie scufundata prajitura si de acolo ea a fost botezata simplu: Savarina.
Aceasta este acum coapta intr-o forma circulara, cu partea din mijloc decupata, nu mai contine fructe uscate si, indata ce este scoasa din cuptor, este insiropata pana la saturare cu sirop de zahar si rom. Constructia este simpla si de mare rafinament: blat de briosa, sirop alcoolizat si frisca.

 sursa:www.papadulce.ro 

 
Parfumata si insiropata poveste, nu e asa? :)

Reflexii in Oglinda - Bucuresti Filaret, prima gara a Capitalei

M-am gandit sa continui o perioada de timp cu paralela garilor la Reflexii in Oglinda, adaugand acolo unde gasesc si informatii...

Am gasit pe Bucurestii Vechi Si Noi un articol deosebit, sper sa-l parcurgeti cu acelasi interes cu care l-am citit si eu :)
Vreau sa-l felicit pe autor cu aceasta ocazie pentru daruirea si sufletul pe care il pune in articolele pe care le posteaza.
Si acum, povestea...

Bucureșteanul, ori turistul străin, dornic de o plimbare pe micile străduțe ce urcă pe Dealul Filaretului va descoperi, pe o latură a pieței ce se întinde pe platoul din vârful colinei, o clădire pe-al cărei frontispiciu, litere de culoare maro, ce amintesc de firmele magazinelor din anii „Epocii de Aur”, compun două simple cuvinte: „Autogara Filaret”.
Cei mai în vârstă, sigur cunosc povestea acestor locuri. Însă cei din generațiile mai tinere… 
Mai știu ei oare astăzi că în această clădire, timp de aproape un secol, a funcționat prima gară a Capitalei, locul din care plecau, ori în care își debarcau pasagerii, trenurile ce circulau pe linia ferată București Filaret – Giurgiu?
Povestea clădirii în care, de multă vreme, nu mai sosește niciun tren şi de unde doar eternele sale rivale – autocarele – mai pleacă astăzi începe în a doua jumătate a secolului XIX, mai exact în ziua de 13 Septembrie 1865, când, după lungi şi interminabile discuții tratative, ori furtunoase dezbateri parlamentare, Companiei fondate de inginerii britanici John Trevor Barkley şi John Staniforth i s-a acordat dreptul de-a construi şi de-a exploata prima cale ferată din România acelor vremuri, ce urma să lege orașul București, cu portul dunărean Giurgiu.
În final, la începutul anului 1867, construcția viitorului traseu a demarat, de la ambele capete ale liniei, iar pe terenul situat între câmpurile cu vii ce se întindeau pe Colina Filaretului încep să se înalțe zidurile viitoarei gări.
Un an mai târziu, în luna Octombrie 1868, locuitorii orașului Giurgiu asistau, cu mare uimire, la sosirea unei încărcături nemaivăzute pe meleagurile românești: primele două locomotive cu abur, fabricate la uzinele engleze „Canada Works – Birkenhead” şi botezate 1 – SABARU şi 2 – GIURGIU. Așezați cu mare grijă pe șine, cei doi cai de foc au început, în scurt timp, să remorcheze trenurile de lucru ce transportau materialele folosite la construcția traseului.
În ziua 7 Septembrie 1869, din gara Filaret a plecat primul tren, ce l-a avut ca pasager pe însuși Principele Carol I, ce și-a putut astfel îndeplini astfel cuvântul dat în fața tuturor supușilor săi: acela de-a nu-și părăsi țara până când nu va putea utiliza „întâiul drum de fier românesc”.
Prima gară a Capitalei a fost deschisă oficial, în cadrul unei grandioase ceremonii, în ziua de 31 Octombrie 1869. În acea solemnă dimineață de toamnă, după slujba oficiată de Mitropolitul Primat Nifon, în sunete de corn (vechiul semnal de plecare al trenurilor) şi în uralele entuziaste ale privitorilor ce împânziseră peronul gării Filaret, „Trenul de Onore Michaiu Bravul”, remorcat de locomotiva cu același nume, ce era condusă de însuși concesionarul liniei, a plecat spre Giurgiu, la orele 10:45. Garnitura ce-i avea între pasagerii săi pe membrii Guvernului, pe reprezentanții corpului diplomatic şi pe cei ai autorităților din localitățile traversate de noua legătură feroviară, a parcurs cei 67 de kilometri ai traseului în numai o oră şi 30 de minute, circulând cu o „iuțeală mijlocie” de aproximativ 45 de km/h. şi a intrat în gara Giurgiu, ce-l aştepta împodobită cu nenumărate ghirlande şi drapele tricolore, „la ceasurile 12 ½”.
După numai trei ani de la inaugurarea sa, gara București Filaret a încetat să mai fie unica stație de cale ferată a Capitalei, în ziua de 13 Septembrie 1872 fiind inaugurată „Gara Târgoviștei”, mult mai bine cunoscută de locuitorii Bucureștiului sub numele pe care ea l-a primit începând cu anul 1888: „Gara de Nord”.

Însă timpul necruțător şi expansiunea continuă a orașului și-au pus amprenta asupra primei gări a Capitalei, ce n-a mai apucat să-și aniverseze centenarul, fiind desființată în ziua de 19 Noiembrie 1960 şi transformată ulterior în punct de plecare şi de sosire pentru traficul auto.
Aflată astăzi la o vârstă venerabilă (clădirea și-a sărbătorit, aproape pe neobservate, cea de-a 140-a aniversare, în ziua de 31 Octombrie 2009), vechea gară continuă încă să domine platoul din vârful Colinei Filaretului, chiar dacă se găsește, din ce în mai des, sub asaltul necontenit al traficului rutier, ce tinde s-o cuprindă din aproape toate direcţiile.
Să fie oare definitiv condamnată la uitare această „bijuterie de arhitectură feroviară, sau într-un viitor nu foarte îndepărtat, acest veritabil monument al Bucureștiului de altă dată își va regăsi vreodată menirea ce-i fusese destinată încă din perioada interbelică – aceea de a deveni un muzeu în aer liber, un loc unde cei ce-şi spun simplu „pasionați feroviari” să poată rememora, redescoperi, ori să poată cunoaște, pentru prima oară, câte ceva din istoria oamenilor şi a mașinilor ce de peste 130 de ani, în fiecare clipă, păstrează vie „roata cu aripi”, binecunoscutul simbol al „Căilor Ferate Române”?  

sursa: www.bucurestiivechisinoi.ro 

mai multe gasiti la  SorinN

     

Cum sa iti faci prieteni noi la 30, 40 si 50 de ani

De multe ori, ni se pare greu sa ne mai facem prieteni noi odata ce am ajuns la o anumita varsta, corect? Ei bine, lucrurile nu stau chiar asa!

Perioadele vietii in care iti este cel mai usor sa iti faci noi prieteni sunt liceul, facultatea si perioada maternitatii. Atunci reusesti sa ai mult mai multe lucruri in comun cu cei de varsta ta. Insa, totul se schimba apoi.
Copiii tai cresc. Este randul lor sa mearga la facultatea, se muta de acasa si asa mai departe, iar tu si sotul sau partenerul tau ramaneti singuri. In prima faza, nu este deloc un lucru rau. Asa reusiti sa petreceti mai mult timp unul cu celalalt. Insa, in cele din urma, dupa luni sau ani, veti simti nevoia sa socializati, sa impartasiti cu cineva pasiunile si povestile voastre. In cazul acesta, ce este de facut, pentru ca sa-ti faci prieteni atunci cand esti matur? 

Sa iti faci prieteni la 30 de ani

Este varsta la care cele mai multe femei sunt mame. Diferitele activitati pe care le ai impreuna cu copiii tai te ajuta sa intalnesti multe alte femei la fel ca tine, iar lucrurile pe care le aveti in comun va apropie. Totusi, de multe ori, simti nevoia sa impartasesti mai mult decat ceva legat de copii. Programul incarcat poate fi unul dintre motivele care te impiedica sa iti faci noi prieteni.
Primul pas? Fii eficienta! Organizeaza-ti timpul astfel incat sa socializezi si in afara activitatilor pe care le are copilul tau. Poate in timpul antrenamentului sau de fotbal te intalnesti cu o amica pe care nu ai mai vazut-o din liceu si pe care ai intalnit-o de curand pe Facebook. Este un inceput!
Nu refuza nicio invitatie. Fie ca este vorba despre o simpla cafea, un eveniment glam sau o petrecere de zi de nastere unde a fost invitat fiul tau, nu stii niciodata ce persoane intalnesti si cum, in mod neasteptat, aceasta interactiune poate naste o prietenie. 

Sa iti faci prieteni la 40 de ani

Daca la 30 ti se pare greu, la 40 pare imposibil? Nu, nu este deloc asa! Inainte de toate, trebuie sa gandesti pozitiv si sa nu te multumesti cu simplul gand ca acum nu ai cum sa cunosti persoane noi doar pentru ca ai 40 de ani. Da, poate nu te incanta ideea de a-ti petrece timpul liber doar cu colegii de la serviciu, dar nu inseamna ca ei reprezinta singura ta optiune.
Fa ceva ce nu obisnuiesti! Inscrie-te la un curs de make-up sau unul de dans. Sigur vei intalni cel putin o persoana cu care esti pe aceeasi lungime de unda. Ai incercat degustarile de vinuri? Chiar daca nu esti pasionata de acest domeniu, este o ocazie excelenta pentru a cunoaste persoane noi. Si, de ce nu, poti lua in considerare si un curs de cooking. Poti face schimb de retete cu ceilalti participanti si totodata sa iti impresionezi familia cu noi preparate culinare. 

Sa iti faci prieteni la 50 de ani

Lucrurile nu sunt prea diferite fata de 40 de ani. Doar ca acum, avand 50, este probabil ca fiii tai sa numai locuiasca impreuna cu tine, lucru care te poate intrista si mai mult. Partea buna este ca nu trebuie sa mai strangi dupa copiii tai si ca ai mai mult timp pentru tine. Calatoreste, citeste carti, fa ceea ce ti- ai dorit dintotdeauna!
Acum totul se concentreaza doar asupra ta si a partenerului tau. Incearca sa inveti o noua limba. Cauta-ti fostii colegi de facultate sau liceu si organizeaza o iesire impreuna cu acestia. Nu astepta o reuniune oficiala! Ia atitudine! Va fi tare amuzant sa iti revezi vechii colegi si sa descoperi ce a facut fiecare dintre ei in ultimii ani.
Mergi la o piesa de teatru, , intereaseaza-te de un cerc de lectura sau chiar un curs de bricolaj. Vei fi surprinsa sa observi cat de multe persoane vei cunoaste. Fii deschisa catre orice fel de activitate! Acum ai mai mult timp decat iti doresti.

Indiferent de varsta, ceea ce functioneaza intotdeauna este ca tu sa nu te limitezi la ceea ce ai, sau nu, in momentul de fata. Ia atitudine si vei vedea ca, in timp, lucrurile se vor schimba. Have fun!

Foto si text: Arhiva Revistei ELLE
 sursa: www.elle.ro

Miercurea fara cuvinte - Cornel Pufan

foto: Cornel Pufan 

mai multe si mai frumoase gasiti la CARMEN

Nu cred in femeile singure, divortate si misto!....

Mi se pare corect sa vedem cum arata si cealalta parte a "monedei", asa ca ii voi da cuvantul lui Andrei Vulpescu...
El a publicat un articol care reprezinta chiar un raspuns la ceea ce a scris Petronela Rotar.

Nu cred in femeile singure, divortate si misto! Nu cred si punct! Si o spun in calitate de barbat divortat!
Pana sa ajungi misto ai nevoie de muuuulta munca. Sa nu cumva sa crezi ca daca ai divortat … gata… peste noapte esti misto.
Pe dracu’! Nu esti! Te temi de te caci pe tine, nu vrei sa mai auzi de relatii, nu mai crezi in nimeni si nimic si te inchizi in tine… te transformi intr-o fortareata cu ziduri groase.
Am fost acolo si stiu perfect ce inseamna asta. Am devenit misto (sper) – si inca mai lucrez la asta – cu terapie de lunga durata.
Ce… credeti ca divortul e o joaca? Cmon… nu va mai mintiti singuri. Nu e!
Divortul lasa urme adanci care se vindeca in timp. Asta e motivul pentru care nu cred in femeile singure, divortate si misto.
Si mai ales in femeile singure, divortate si misto care se plang ca s-a epuizat stocul de barbati si au ajuns acasa cu mana goala.
Sa ma ierte Petronela Rotar, dar alea numai femei misto nu sunt.
Mai mult – ia priviti ce-si doreste o femeie “misto” dupa ce trece de pragul de 30 de ani – “barbati superbi, inteligenti, manierati, rezolvati psihic,
gladiatori in pat si liberi”.
What? De fapt ele isi doresc sa fie singure. De ce? Pentru ca este aproape imposibil sa gasesti toate lucrurile astea intr-o singura persoana.
Si uite asa ajungem la femeile depresive care-si plang de mila fara sa-si dea seama ca asteptarile lor sunt usor nerealiste.
Ca sa nu mai vorbim despre eternul cliseu cu - “toti barbatii misto sunt luati”. Toti… toti? Sunteti sigure?
Okay, am inteles, barbatii 30 + care sunt liberi au probleme, sunt naspa, sufera cu muci dupa fostele sau sunt niste curvari… sau stau cu parinti etc… dar va intreb – femeile alea misto, divortate si singure oare cum sunt?
Nu cumva fix la fel? Daca ar fi misto cu adevarat nu ar spune niciodata ca barbatii s-au terminat. Nu, nu ar spune niciodata asta. De ce? Pentru ca ar reusi sa-i vada pe barbatii care li se potrivesc. Pe aia liberi si imperfecti… exact ca ele.
Asa, fiind semi-depresive… nu vad decat ce e naspa – asa se intampla cand privesti viata de dupa ziduri.
Si aici apar barbatii “putin insurati”, aia care nu si-o mai trag cu nevestele lor de secole, aia care cauta cate o femeie “singura, divortata si misto” – adica o naiva crancena – dispusa sa puna botul la eterna vrajeala cu – “de fapt eu nu o mai iubesc pe sotia mea si ma gandesc sa o parasesc pentru tine”.

Draga mea Petronela, nu mi-o lua in nume de rau, dar daca prietenele tale “singure, divortate si misto” atrag doar acest gen de barbati si se mai si indragostesc de ei, atunci e clar ca nu sunt tocmai okay.
Nu te obliga nimeni sa primesti intre coapse un astfel de specimen. Tu alegi sa faci asta si ar fi bine sa intelegi de la bun inceput faptul ca daca te legi la cap cu un barbat “putin insurat”… s-ar putea sa existe consecinte deloc placute pentru tine.
Prostia si naivitatea se platesc intotdeauna. Iar daca ai ajuns la 30+ si nu ai invatat macar atat de la viata… atunci ti-o cam meriti.
Da, sunt de acord cu tine cand spui ca nu crezi in barbatii insurati. Ai dreptate. Nici eu nu cred in femeile singure, divortate si misto!
Tu esti sigura ca le cunosti?

sursa: www.vulpescu.eu

Nu cred în bărbații însurați...

Acum cateva zile am vazut pe blogul ILUZIEI o postare  care, chiar daca m-a amuzat, mi-a lasat totusi un gust amar...
Ce a scris ILUZIA mi-a amintit de un articol al Petronelei Rotar. 
Spusele Petronelei au o samanta de adevar...sau poate nu...
Sunt curioasa cum vedeti voi lucrurile :) 

Am cîteva prietene singure, divorţate şi mişto. O bucată babană din viaţă, eu însămi am făcut parte din această categorie. După ce treci de 30 de ani, şansele să găseşti bărbaţi superbi, inteligenţi, manieraţi, rezolvaţi psihic, gladiatori în pat şi liberi sunt zero. Zero. Toţi bărbaţii mişto sunt luaţi. Ăia care rămîn, de cele mai multe ori, au o problemă. Ori încă locuiesc cu mama, ori i-a lăsat de curînd nevasta/iubita şi suferă aprig şi cu muci după ea, ori sunt nişte pierde vară cu care mai bine nu te încurci. Şi mai sunt tipii foarte puţin însuraţi, ale căror neveste sunt nişte scorpii, cu care nu se mai culcă din paleoliticul superior, care trăiesc coşmaruri în loc de vieţi, să îţi vină să le plîngi de milă şi să-i strîngi la pieptul tău generos (şi gol, de preferinţă pentru ei).
Toate prietenele mele singure, divorţate şi mişto atrag stoluri de bărbaţi enervant de puţin însuraţi şi fooooarte nefericiţi în căznicie. Care nu au de gînd să divorţeze, dar au de gînd să mai iubească cel puţin o dată, mai ales că trec prin cumplita criză de patruzeci, care se ştie că este o boală necruţătoare, care a făcut nenumărate victime. Printre femei. Eu însămi am fost o astfel de victimă, nu mă dau neatinsă de molimă.
Aceşti domni deosebit de puţin căsătoriţi nu îşi doresc atît să se îndrăgostească ei, ci mai degrabă să se îndrăgostească cineva de ei. De preferinţă o femeie frumoasă, inteligentă şi sensibilă, care să le umfle egoul ca pe un balon cu aer cald. Imediat după, însă, îi apucă regretele, află soţia, (nu neapărat în ordinea asta), ea bate de două ori din picior şi ei se întorc spăşiţi la apartamentul conjugal, dar nu oricum, ci cu mulţumirea că au mai trăit o dată. În vreme ce „iubita” rămîne în ger, întrebîndu-se unde a greşit atunci cînd i-a crezut jurămintele fierbinţi şi lamentările că nevastă-sa e monstrul din Loch Ness iar viaţa lui o capcană ca-n Cubul. Şi de ce toată lumea o priveşte ca pe o curvă care a vrut să strice căminul liniştit, patriarhal, al domnului, cînd ea nu a făcut decît să iubească un tip sincer şi deprimat, cu care soţia nu s-a mai culcat de cînd era el mic. Şi, nu în ultimul rînd, de ce soţia e însărcinată în luna a cincea.



Eu nu cred în bărbaţi însuraţi, cu copii, nefericiţi şi sinceri, care te iubesc nespus dar nu îşi pot părăsi nevasta. Dacă sunt sinceri, să se ducă la scara lor de bloc, să îşi rezolve situaţia şi să te caute după şi dacă vor fi liberi. Iar dacă familia este atît de importantă pentru ei, să rămînă în braţele soţiei sau să plătească escorte, ca să folosesc un eufemism, care să îi mintă cît sunt de mişto. Sau să meargă să alerge la semimaratoane, maratoane şi Iron Man, să facă ceva cu toată energia aia neconsumată. Ah, stai, asta fac deja!


sursa: www.catchy.ro

Reflexii in Oglinda - Sinaia Gara

mai multe gasiti la  SorinN

7 reguli pentru o cafea perfecta

Ti s-a intamplat vreodata ca inainte sa adormi sa te gandesti cu pofta la cafeaua pe care o vei savura dimineata? Ei bine, noua ni se intampla asta tot timpul, mai ales de cand am aflat cateva trucuri ce iti garanteaza cea mai buna si cea mai aromata cafea!
 

Regula numarul 1: Cumpara cafea proaspata

 

Toata lumea stie: cea mai buna cafea se face din boabele proaspete macinate. Asadar, indiferent daca le macini acasa sau le cumperi macinate deja, trebuie sa tii cont ca prospetimea boabelor va fi direct proportionala cu aroma si calitatea cafelei tale. 

 

Regula numarul 2: Pastreaza boabele de cafea proaspete mai mult timp
 

Depoziteaza boabele de cafea intr-un recipient inchis ermetic. Recipientele din sticla sau ceramica sunt alegeri foarte bune pentru depozitarea cafelei. Specialistii ne recomanda sa nu pastram cafeaua la frigider deoarece boabele de cafea sunt poroase si absorb cu usurinta umiditatea si mirosul din frigider.

 

Regula numarul 3:  Macina chiar tu cafeaua
 

Iubitorii de cafea stiu ca aproape imediat dupa macinare cafeaua incepe sa isi piarda din proprietati. Tocmai de aceea, cea mai buna cafea este cea facuta imediat dupa macinarea boabelor.

Regula numarul 4: Foloseste apa de calitate
 

Nimic nu strica mai tare o cafea buna decat apa plina de clor de la robinet. Incearca sa folosesti apa imbuteliata pentru a face cafeaua si vei observa diferenta.
 

Regula numarul 5: Nu te zgarci la cafea
 

Reteta standard pentru a prepara cafeaua este urmatoarea: se adauga in ibric tot atatea cesti de cafea cate vreti sa obtineti, plus inca o jumatate de cana. Se adauga 2 lingurite cu varf de cafea la o ceasca, iar zahar in functie de preferinte.

 

Regula numarul 6: Nu fierbe cafeaua la foc mare
 

Apa prea fierbinte accentua amaraciunea din cafea. Asadar, unul dintre secretele unei cafele perfecte este fierberea la foc mic; astfel, cafeaua isi lasa intreaga aroma in apa.
 

Regula numarul 7: Foloseste ibricul de cafea doar pentru a face cafea
 

Pentru o cafea perfecta, ibricul trebuie sa fie intotdeauna acelasi. Si nu este indicat sa il folositi si pentru a face ceaiuri sau a incalzi lapte, de exemplu.
 

Voi cunoasteti si alte secrete pentru o cafea perfecta?

 

sursa: www.gustos.ro

 

Miercurea fara cuvinte - Va place pastrama? :)

mai multe si mai frumoase gasiti la CARMEN

Leonard Cohen - Dance Me to the End Of Love

Locurile BÂNTUITE din București

Casa sângelui negru

Una dintre cele mai cunoscute legende este cea a fantomei lui Mircea Eliade din „Casa sângelui negru”. Pe strada Mântuleasa se află casa unde scriitorul a locuit, dar începând cu anul 1948, aceasta nu a mai avut proprietari. Se spune că fantoma lui Eliade a rămas aici, fiind și astăzi prezentă. Sunt și zvonuri care spun că locuința este bântuită și de alte fantome, iar scriitorul a folosit acest lucru ca sursă de inspirație pentru operele sale fantastice. Chiar și vecinii povestesc despre sunetele ciudate ce se aud în fiecare dimineață, acestea aparținând unei fantome numite „Bocănitoarea”. După ce o prostituată a fost ucisă în secolul al 19-lea, sufletul ei a rămas să bântuie locul.

Fantoma de la Casa Poporului

Paznicii de la Palatul Parlamentului au povestit întâmplările misterioase ce se petrec noaptea pe coridoare. Se pare că aici ar fi mai multe fantome ce bântuie la ore târzii, fluierând și declanșând sistemele de alarmă. Anca este cea mai cunoscută dintre ele și a băgat groaza în paznici. Aceasta, îmbrăcată într-o rochie albă, apare des și cere ajutorul paznicilor.

Facultatea de teatru și fantoma actorului Octavian Cotescu

Clădirea UNATC s-a făcut cunoscută și datorită unui mit potrivit căruia fantoma celebrului actor ar bântui aici. Spiritul stă ascuns într-un lift vechi ce nu mai funcționează, iar uneori deschide sau închide ferestre. Tot aici mai este spiritul unei femei în alb, care apare misterios în baia de la etajul femeilor.

Orfelinatul bântuit de pe Strada Franceză

În Centrul Vechi există un loc unde, potrivit cunoscătorilor din domeniu, ar fi 203 fantome ale unor copii ce bântuie în casa de pe Strada Franceză, numărul 13-14. În trecut, aici ar fi fost un orfelinat condus de Stavrache Hagi-Orman, vestit pentru răutatea sa. Acesta chinuia copiii și îi ținea fără apă și fără hrană. Sunt și mărturii ale unor persoane care spun că după miezul nopții, trecătorii pot auzi voci de copii care cer apă.

Muzeul Foișorul de Foc

Cei care au vizitat locul povestesc despre fenomenele stranii la care au luat parte. În mod subit, oamenii simt o puternică apăsare în piept și o durere inexplicabilă însoșită de senzația de teamă. Aici se spune că există fantoma unei femei care a căzut pe scările turnului. Sufletul acesteia a rămas aici să bântuie. Sunt și martori care povestesc cum uneori, în timpul nopții, de la ferestrele Foișorului ies flăcări. Mai mult decât atât, în data de 9 a fiecărei luni, undeva pe la ora 23:30, niște lumini misterioase apar ca din senin.

Școala Centrală

Există numeroase legende potrivit cărora aici se petrec fenomene bizare. Ușile se mișcă singure, diferite sunete și mirosuri inexplicabile. Mai mult decât atât, sunt și voci care spun că obiectele sunt văzute plutind în mod miraculos. Școala Centrală este cunoscută și pentru numeroasele încăperi secrete, iar subsolul este locul de unde se aud adesea zgomote bizare.

Teatrul de Vară din Parcul Bazilescu

Se spune despre acest loc părăsit că noaptea devine gazda unor fenomene stranii. Din clădire încep să se audă zgomote ciudate, cel mai probabil aparținând juristului Bazilescu, căruia i-a aparținut terenul.

Hotel Cișmigiu

În urma unui accident, o femeie a murit în această clădire, iar spiritul ei a continuat să bântuie împrejurimile. De atunci, în acest loc se aud sunete misterioase și martorii vorbesc despre prezențe bizare ce apar din când în când.

sursa:www.a1.ro

Reflexii in Oglinda - Tom Hussey

“Tragedia vârstei nu e de a fi bătrân, ci de a rămâne cu sufletul tânăr“.
 Oscar Wilde 
 
Fotograful Tom Hussey a realizat o serie numită “Reflections ” în care portretizează schimbările care îşi pun amprenta asupra chipului uman odată cu trecerea anilor.
Fotograful îi înfăţişează pe bătrânii care se privesc în oglindă şi revăd versiunea lor din tinereţe. Mesajul transmis de acestea este unul unic care leagă tinerețea de bătrînețe.
Seria de imagini face parte din campania de promovarea a unui medicament recomandat în tratamentul maladiei Alzheimer. Însă adevărata magie o veți regăsi în imaginile de mai jos:














 sursa: www.yupi.md
mai multe gasiti la  SorinN

"Vreau să-mi găsesc un soţ cu mulţi bani. Ce sfaturi îmi daţi?"

Răspunsul ABSOLUT GENIAL primit de la un bancher a făcut înconjurul lumii :)

O tânără a apelat la un forum de dating pentru a le cere bărbaţilor un sfat legat de cum îşi poate găsi un soţ cu mulţi bani.
Înante de a le cere sfatul, tânăra şi-a prezentat calităţile şi şi-a stabilit standardele financiare pe care le caută la partenerul ideal. Aceasta a vrut să afle locurile unde merg oamenii bogaţi şi modul prin care ar putea să le atragă atenţia.
"Am aproape 25 de ani, sunt foarte frumoasă, stilată şi am gusturi alese. Vreau să mă căsătoresc cu un bărbat care câştigă cel puţin 500.000 de dolari pe an. Aţi putea crede că sunt lacomă, dar cu un venit de un milion de dolari anual te încadreazi doar în clasa de mijloc în New York. Cel mai bogat bărbat cu care am avut o relaţie câştiga doar 250.000 de dolari pe an. Nu cred ca cer mult. Cunosc o femeie cu care fac yoga, care este căsătorită cu un bancher bogat şi trăieşte în Tribeca, însă nu este la fel de frumoasă ca mine şi nici nu este un mare geniu. Deci ce face ea aşa special? Este cineva pe acest forum care câştigă peste 500.000 de dolari? Sunteţi cu toţii însuraţi? Voiam să vă pun o întrebare: ce ar trebui să fac să mă căsătoresc cu un bărbat atât de bogat? De altfel, mai am câteva întrebări: În ce locuri ies în oraş bărbaţii cu mulţi bani? Ce grupă de vârstă ar trebui să mă intereseze? De ce majoritatea nevestelor de bogaţi nu arată foarte bine? Am cunoscut câteva fete care nici nu arătau bine, nici nu erau interesante şi m-am întrebat cum au reuşit să pună mâna pe un bărbat cu bani. Cum decide un bărbat cu cine să se însoare?", scrie aceasta pe forumul snopes.com.
Fata a primit un răspuns chiar din partea directorului general al bancii J.P Morgan, însă, cel mai probabil, nu era ceea ce s-ar fi aşteptat să auda:

"Dragă domnişoară drăguţă,

Ţi-am citit postarea cu mare interes şi o să-ţi răspund ca un investitor profesionist care câştigă peste 500.000 de dolari anual.
Din punctul de vedere al unui om de afaceri, ar fi o decizie proastă să te iau de nevastă. Răspunsul e foarte simplu: tu oferi frumuseţe în schimbul banilor. Cu toate acestea, există aici o mare problemă. Frumuseţea ta e trecătoare, dar banii mei nu. Probabilitatea ca venitul meu să crească în timp este chiar foarte mare, însă tu nu te vei face mai frumoasă pe măsură ce trec anii. Economic vorbind, eu sunt un bun care se apreciază, tu unul care se depreciază, iar dacă frumuseţea este singurul tău atu, atunci valoarea ta peste zece ani va fi aproape zero.
Oricine câştigă atât de mulţi bani nu e prost. Poate o să avem o relaţie cu tine, dar nu ne-am însura niciodată cu o fată ca tine. Te sfătuiesc să renunţi la căutare sau, mai bine, să găseşti o cale prin care să câştigi tu însăţi atât de mulţi bani. Aşa nu ai mai fi nevoită să găseşti un fraier cu bani. Sper că ţi-am fost de ajutor".

sursa:www.jurnalul.ro 

Un raspuns bine "cantarit", nu credeti? :D 

Miercurea fara cuvinte - Iohana NICHITA

artist: Iohana NICHITA

mai multe si mai frumoase gasiti la CARMEN

Christina Aguilera - Candyman

Berea "Cismea" - Povestea

O marcă de bere din Botoşani a reuşit însă să devină un brand de lux al târgului. Este vorba despre berea de lux numită simplu ”Cişmea”. Produsă în fabrica de bere cu acelaşi nume, situată la începutul secolului XX pe Calea Naţională a Botoşaniului, berea ”Cişmea” devenise o delicatesă. Cel care îi crease reţeta era un bogat negustor evreu, Leon Spodheim.
Umblase mult prin Germania, acolo unde îşi făcuse numeroase legături economice. În patria berii, a studiat mai multe reţete. Acelaşi lucru l-a făcut şi în Austria. A venit înapoi la Botoşani şi împreună cu reţetele locale a făcut o bere de senzaţie. ”Leon Spodheim, a fost un reprezentat de elită al comunităţii evreieşti. Avea multe contacte în străinătate. A reuşit o reţetă deosebită. Bineînţeles i-a păstrat secretul. Se putea spune că era o combinaţie între berea germană, puţin din cea englezească şi care avea bineînţeles şi ceva balcanic. Gustul era atât de deosebit, din câte spun contemporanii, că Spodheim nici nu s-a chinuit să îi găsească un nume pompos. I-a spus simplu, cum se numea şi fabrica ”Cişmea”, povestea într-un interviu din anul 2006, regretatul specialist în istoria Botoşaniului, istoricul Ionel Bejenaru.


Botosaniul la inceputul secolului XX cu magazinele si restaurantele sale

Se spune că berea ”Cişmea” era atât de bună, încât a făcut înconjurul ţării. Doar numele...nu şi berea. Şi asta fiindcă Leon Spodheim o pregătise doar pentru degustătorii locali şi pentru export. Berea de lux din Botoşani ajungea în cantităţi mari, culmea în patria berii, Germania, Austria şi Ungaria. ”Era o delicatesă pentru nemţi. Culmea, noi am învăţat reţeta berii de la ei. Am făcut-o mai bună şi apoi Spodheim o vindea în Germania. Plecau şi în Austria şi în Ungaria canistre mari. Era vorba de sute de litri de bere Cişmea. Era o cerere uriaşă, iar fabrica prospera”, adăuga Ionel Bejenariu.
Totodată ziaristul botoşănean Florentin Florescu, după o amplă documentare în arhivele botoşănene, spune într-un articol că secretul berii era defapt în resursele naturale ale Botoşaniului, adică malţul de o calitate superioară şi o apă unică din puţul berăriei. ” Berea asta era preparată cu o apă specială dintr-un puţ din satul Cişmea, berea avea un gust deosebit, mai ales că era preparată după reţete nemţeşti în vogă la acea vreme. Şi apa respectivă avea proprietăţile ei deosebite. Puţul de la Cişmea mai există şi azi. S-au mai făcut în câteva rânduri încercări de a reimpune pe piaţă această bere, însă rezultatele au fost dezamăgitoare”, scrie Florentin Florescu.
Reţeta berii a rămas însă necunoscută până astăzi. Nimeni nu ştia cum regla proporţiile şi ce ingrediente folosea propriu-zis Spodheim, pentru a face berea atât de cerută în străinătate. Se spune că lunar se exportau aproximativ trei cisterne de 10 tone cu bere Cişmea numai în Ungaria şi Austria.
Berea ”Cişmea” putea fi degustată pe plan local, doar în restaurantul ”Calul Bălan”. Numele luat de la mai celebrul birt bucureştean, a dat însă roade. Era localul preferat al botoşănenilor şi atâta timp cât era furnizată celebra bere ”Cişmea”, clienţii nu lipseau. Se spune că avea compartimente separate pentru protipendandă şi pentru cei mai săraci. În orice caz în sezonul cald, primitoarea terasă, cu butoiul de bere ”Cişmea” alături era ca un magnet pentru muşterii. ” Foarte mulţi turişti din ţară veneau la Botoşani simţind parcă efluviul berii "Cismea"”, spune contemplativ Florentin Florescu. Şi într-adevăr documentele vremii arată că la ”Calul Bălan” cel al Botoşaniului, trăgeau turişti din toată ţara dar şi din străinătate.
” Pare greu de crezut dar veneau şi pentru berea asta ”Cişmea”. Aici se găsea si aici veneau să o bea. Oraşul la vremea respectivă avea multe atracţii: grădină publică,teatre, fanfară, case frumoase, plimbări cu şareta. Dar deliciul era masa luată la ”Calul Bălan”, chiar în centrul urbei şi o halbă sau mai multe de bere Cişmea. Veneau şi străini, fie cu afaceri, fie doar pentru a se destinde mânaţi de reclama făcută berii şi oraşului”, preciza Ionel Bejenaru.
La ”Calul Balan” din spusele contemporanilor, se pare ar fi poposit la o bere ”Cişmea” şi celebrul istoric Nicolae Iorga, matematicianul Onicescu dar şi ziariştii, profesorii celebrului Liceu Laurian, anagajaţii de la Primărie sau mari negustori. Se pare că restaurantul beneficia şi de personal calificat feminin şi pentru alte tipuri de plăceri, după ce se adunau halbele băute de bere ”Cişmea”. Aici de altfel lucra şi celebra prostituată a Botoşaniului, Jeni ”Jucărie”. După anii ’30, bera ”Cişmea” a putut fi servită şi în alte resturante renumite ale Botoşaniului. Şi era vorba de ”Bursa” lui Aron Stengel sau berăria ”Luther” situată lângă Hotelul Rareş de astăzi din centrul istoric al Botoşaniului.


Ce a mai ramas in 2014 din fosta locatie a Restaurantului Calul Balan

Odată cu pregătirile de război ale României şi odată cu activitatea ferventă a Gărzii de Fier în Botoşani, marii afacerişti evrei s-au pregătit de plecare. Aşa s-a întâmplat şi în cazul lui Leon Spodheim. ”Erau vremuri tulburi. Vremurile tulburi nu fac bine afacerilor. Proprietarul era foarte bătrân şi de afacere se ocupau deja rudele. Oricum de comerţ cu Germani, Austria sau Ungaria nu mai putea fi vorba de mult. Naziştii nu suportau comerţul evreiesc. Afacerea decăzuse. Au luat ce mai avea din capital şi au plecat”, explica Bejenaru. Acesta a vândut berăria şi a plecat în Israel. Odată cu el a plecat şi secretul berii ”Cişmea”.
Imediat în perioada comunistă, fabrica a fost naţionalizată şi a dispărut de pe faţa pământului, pentru a face loc blocurilor. Din celebra bere, care fără reţeta originală nu a mai putut fi realizată, nu a mai rămas decât numele. Astăzi Cişmea, se numeşte un cartier din marginea Botoşaniului, unde statul pe terenul viran a ridicat blocuri ANL.


Cartierul ANL din afara oraşului poartă numele berii ”Cişmea” FOTO Botoşăneanul

Cât despre izvor, mai există dar îngropat în pământ odată cu tainele proprietăţilor sale deosebite în fabricarea berii. Istoria a fost mai blândă cu ”Calul Bălan”. Rămas fără renumita bere, fără damele de companie şi muşterii din protipendă, localul a fost închis. Comuniştii i-au mutat pe romi în camerele restaurantului. Aceştia locuiesc şi astăzi acolo, într-o casă proprietate a unei fundaţii evreieşti care a primit imobilele după legea retrocedărilor. Din renumita bere „Cişmea” nu a rămas decât numele, despre licoarea magică care desfăta boema din trei ţări nu mai ştie aproape nimeni nimic.

Sursa: adevarul.ro

 

O marcă de bere din Botoşani a reuşit însă să devină un brand de lux al târgului. Este vorba despre berea de lux numită simplu ”Cişmea”. Produsă în fabrica de bere cu acelaşi nume, situată la începutul secolului XX pe Calea Naţională a Botoşaniului, berea ”Cişmea” devenise o delicatesă. Cel care îi crease reţeta era un bogat negustor evreu, Leon Spodheim. Umblase mult prin Germania, acolo unde îşi făcuse numeroase legături economice. În patria berii, a studiat mai multe reţete. Acelaşi lucru l-a făcut şi în Austria. A venit înapoi la Botoşani şi împreună cu reţetele locale a făcut o bere de senzaţie. ”Leon Spodheim, a fost un reprezentat de elită al comunităţii evreieşti. Avea multe contacte în străinătate. A reuşit o reţetă deosebită. Bineînţeles i-a păstrat secretul. Se putea spune că era o combinaţie între berea germană, puţin din cea englezească şi care avea bineînţeles şi ceva balcanic. Gustul era atât de deosebit, din câte spun contemporanii, că Spodheim nici nu s-a chinuit să îi găsească un nume pompos. I-a spus simplu, cum se numea şi fabrica ”Cişmea”, povestea într-un interviu din anul 2006, regretatul specialist în istoria Botoşaniului, istoricul Ionel Bejenaru.

Citeste mai mult: adev.ro/ndszx9