De la Baba au Rhum la SAVARINA

Copilaria ne aduce de multe ori in amintire primele experiente culinare, cele mai pregnante fiind cele referitoare la dulciuri, prajituri. Cofetariile de altadata, acum aproape inexistente, aveau un numar limitat de prajituri insa savoarea si gustul erau inconfundabile. Sa ne amintim de exemplu de celebra Prajitura Savarina, bine insiropata, cu miros de rom si frisca, dulce si parfumata.

V-ati intrebat vreodata de unde ii vin numele si savoarea de rom ? Iata o poveste cu tenta istorica dar si gastronomica:
Daca, la inceput, Baba au Rhum era un simplu aluat dospit, garnisit cu fructe uscate, in zilele noastre, prajitura se serveste insiropata cu rom, alaturi de frisca sau inghetata de vanilie.
Povestea acestei prajituri incepe cu regele decazut si exilat al Poloniei, Stanislau Leszczynski, pentru care zilele se scurg melancolice, in compania fiicei sale Marie, intr-o modesta locuinta in Wissembourg,Franta, unde i-au urmat doar cativa servitori  fideli. Vechiul monarh nu are decat doua regrete: faptul ca isi va putea casatori foarte greu fiica, pe Marie si ca aici, in exil nu mai poate savura prajiturile cu care era obisnuit in Polonia, in special veritabila Baba poloneza, o prajitura mare, facuta din aluat dospit, asezonata cu stafide si fructe confiate, pe care ii placea sa o deguste cu un pahar de vin alaturi. Aceasta prajitura era inalta si avea o forma cilndrica, evocand oarecum forma rochiilor purtate de batranele poloneze iarna, cand din cauza frigului isi puneau pe ele mai multe straturi de haine.

Baba au Rhum

Acolo unde este exilat, in provincial Lorraine, acestor prajituri li se spunea  Briose, sau Kouglof si regele in lipsa de altceva le mananca si pe acestea . Dar nu uita niciodata sa isi ia  alaturi o sosiera cu vin de Malaga dulce, aromatizat cu sofran, in care inmuia bucati din  prajitura, deoarece le gasea prea uscate pentru gustul lui si pentru bietele sale gingii fara dinti!
In acest moment al povestii intervine Stohrer, patiser  ambitios, care isi propune sa imbunatateasca reteta prajiturii. Astfel plecand de la un aluat dospit, dar mai putin bogat in unt decat cel de briosa, el va adauga un mic detaliu care va schimba totul:va imbiba prajitura odata racita intr-un sirop cald cu  rom alcoolic, pana la saturatie.
Si uite asa, Stohrer avid de glorie, ajunge sa deschida la Paris o cofetarie(care mai exista si astazi) si “Baba au Rhum” va cuceri lumea mondena a capitalei. Prajitura este atat de apreciata incat numeroase copii apar pe piata: unii ii adauga stafide, altii o coc in forma de coroana, sau o garnisesc cu diferite creme, sau frisca prospat batuta.
Printre aceste imitatii se numara si ceea ce este cunoscut astazi sub denumirea de Savarina, creatie revendicata de fratii Julien, celebru trio de patiseri parizieni. Se pare ca ilustrul Brillat-Savarin -autorul celebrei „Psihologia gustului”- le-ar fi dezvaluit acestora secretul siropului in care trebuie scufundata prajitura si de acolo ea a fost botezata simplu: Savarina.
Aceasta este acum coapta intr-o forma circulara, cu partea din mijloc decupata, nu mai contine fructe uscate si, indata ce este scoasa din cuptor, este insiropata pana la saturare cu sirop de zahar si rom. Constructia este simpla si de mare rafinament: blat de briosa, sirop alcoolizat si frisca.

 sursa:www.papadulce.ro 

 
Parfumata si insiropata poveste, nu e asa? :)