Nu cred în bărbații însurați...

Acum cateva zile am vazut pe blogul ILUZIEI o postare  care, chiar daca m-a amuzat, mi-a lasat totusi un gust amar...
Ce a scris ILUZIA mi-a amintit de un articol al Petronelei Rotar. 
Spusele Petronelei au o samanta de adevar...sau poate nu...
Sunt curioasa cum vedeti voi lucrurile :) 

Am cîteva prietene singure, divorţate şi mişto. O bucată babană din viaţă, eu însămi am făcut parte din această categorie. După ce treci de 30 de ani, şansele să găseşti bărbaţi superbi, inteligenţi, manieraţi, rezolvaţi psihic, gladiatori în pat şi liberi sunt zero. Zero. Toţi bărbaţii mişto sunt luaţi. Ăia care rămîn, de cele mai multe ori, au o problemă. Ori încă locuiesc cu mama, ori i-a lăsat de curînd nevasta/iubita şi suferă aprig şi cu muci după ea, ori sunt nişte pierde vară cu care mai bine nu te încurci. Şi mai sunt tipii foarte puţin însuraţi, ale căror neveste sunt nişte scorpii, cu care nu se mai culcă din paleoliticul superior, care trăiesc coşmaruri în loc de vieţi, să îţi vină să le plîngi de milă şi să-i strîngi la pieptul tău generos (şi gol, de preferinţă pentru ei).
Toate prietenele mele singure, divorţate şi mişto atrag stoluri de bărbaţi enervant de puţin însuraţi şi fooooarte nefericiţi în căznicie. Care nu au de gînd să divorţeze, dar au de gînd să mai iubească cel puţin o dată, mai ales că trec prin cumplita criză de patruzeci, care se ştie că este o boală necruţătoare, care a făcut nenumărate victime. Printre femei. Eu însămi am fost o astfel de victimă, nu mă dau neatinsă de molimă.
Aceşti domni deosebit de puţin căsătoriţi nu îşi doresc atît să se îndrăgostească ei, ci mai degrabă să se îndrăgostească cineva de ei. De preferinţă o femeie frumoasă, inteligentă şi sensibilă, care să le umfle egoul ca pe un balon cu aer cald. Imediat după, însă, îi apucă regretele, află soţia, (nu neapărat în ordinea asta), ea bate de două ori din picior şi ei se întorc spăşiţi la apartamentul conjugal, dar nu oricum, ci cu mulţumirea că au mai trăit o dată. În vreme ce „iubita” rămîne în ger, întrebîndu-se unde a greşit atunci cînd i-a crezut jurămintele fierbinţi şi lamentările că nevastă-sa e monstrul din Loch Ness iar viaţa lui o capcană ca-n Cubul. Şi de ce toată lumea o priveşte ca pe o curvă care a vrut să strice căminul liniştit, patriarhal, al domnului, cînd ea nu a făcut decît să iubească un tip sincer şi deprimat, cu care soţia nu s-a mai culcat de cînd era el mic. Şi, nu în ultimul rînd, de ce soţia e însărcinată în luna a cincea.



Eu nu cred în bărbaţi însuraţi, cu copii, nefericiţi şi sinceri, care te iubesc nespus dar nu îşi pot părăsi nevasta. Dacă sunt sinceri, să se ducă la scara lor de bloc, să îşi rezolve situaţia şi să te caute după şi dacă vor fi liberi. Iar dacă familia este atît de importantă pentru ei, să rămînă în braţele soţiei sau să plătească escorte, ca să folosesc un eufemism, care să îi mintă cît sunt de mişto. Sau să meargă să alerge la semimaratoane, maratoane şi Iron Man, să facă ceva cu toată energia aia neconsumată. Ah, stai, asta fac deja!


sursa: www.catchy.ro