„De va porunci : danţul! /El îi cântă şi ia sfanţul"

Ştiţi că primele manele erau doar cântece pe versuri de dragoste iar lăutarii făceau „nopţi albe" pentru a-i distra pe bucureşteni şi acum 200 de ani?
În momentul în care folclorul de la sat a ajuns pe mâna lăutarilor profesionişti de la oraş, cântecele s-au transformat pentru că „mahalaua le-a impus anumite dorinţe, aspiraţii, sentimente. Au apărut jelerile, oftaturile, ahurile care au adus microintervalurile, sunetele netemperate, de esenţă orientală", ne explică muzicologul profesor universitar doctor Viorel Cosma.
Aşa apare în cultura lăutărească a Bucureştiului de altădată cântecul de lume, de mahala, cântecul orăşenesc, cântecul ţigănesc.
În secolele XVIII- XIX, flăcăii de curte le făceau declaraţii de amor iubitelor prin intermediul lăutarilor. Acestor confesiuni de dragoste li se alăturau desigur „un ah! şi un oh!" iar dacă versurile erau frumos unduite pe ritmul molcom, lăutarul era bine plătit şi înstărit cu „pungi de bani".
Anton Pann, exponentul cel mai strălucit al cântecelor de lume din perioada 1750-1850, scrie despre soarta „musicului" pentru care vorbele boierului care îl plătea erau literă de lege : „Nu mă defăimaţi pe mine,/Pân nu veţi critica bine,/Căci un Music lui nu-i cântă,/Ci celui ce îl descântă,/De-i zice : cântă de jale,/Face pe voile sale./De-i zice : de veselie,/El şi aceasta o ştie./De va porunci : danţul!/El îi cântă şi ia sfanţul".
Lăutarul trebuia să fie convingător în recitalurile sale, numai aşa boierul era împlinit, numai aşa iubita cădea pradă amorului!
Manelele conţineau texte de dragoste de multe ori imorale, care se bucurau de popularitate extraordinară prin mahalalele bucureştene. Aşadar, lăutarii cântau din suflet şi la cererea „fără perdea" acele cântece de lume deocheate răsunau în tot salonul.
„Produs muzical hibrid, maneaua a coexistat în repertoriul lăutăresc alături de folclorul mahalalei (cântecul de lume), de cântecul popular autohton, de melodiile de muzică de dans naţional (hora, sârba, bătuta etc.) şi universal (valsul, mazurca, polca, landlerul, cotilionul, galopul etc.)"
Ce este maneaua :
• Subspecie a cântecului popular de dragoste
• Piesă vocală de sorginte turco-persano-indiană
• A fost promovată în Ţările Române prin intermediul lăutarilor ţigani şi lăutarilor turci de serai (Palat al sultanului sau al marilor demnitari turci) din perioada domniilor fanariote (sec. XVIII)
• Ulterior maneaua este preluată de către lăutarii autohtoni orăşeneşti din pragul sec. XIX, prelucrată şi adaptată textelor româneşti.

autor: Ionuţ Ungureanu

sursa: www.adevarul.ro