Poveste Parfumata - Parfumul masculinitatii,altfel

Parfumul Masculinitatii...aproape imposibil de definit…

Sa incerc totusi sa o fac…

Masculinitatea este o haina care ar trebui sa vina ca turnata fiecarui barbat si sunt multi norocosi care stiu sa poarte aceasta haina…

Pentru mine masculinitatea sta in atitudinea pe care un barbat o are…

O privire face cat o tona de muschi,o strangere de mana cat o mie de cuvinte…

Si totusi…

Pentru Petruta,Petrut este reprezentarea masculinitatii…

Petrut  este bucatar…

Slabut,cu parul tuns foarte scurt,blond,cu niste ochi caprui si calzi,Petrut domina bucataria restaurantului care ii apartine de la inaltimea lui de nici 1,70cm…

Impacheteaza sarmale si in jurul lui pluteste mirosul acela de varza murata,de cimbru…

Sarmalele sunt déjà la cuptor dar plita sfaraie pentru ca pe ea se perpelesc cateva felii de pastrama de oaie,mamaliguta este gata si mujdeiul de ustoroi pregatit alaturi de farfuria pe care curand se va odihni pastrama…

Dar déjà Petrut este in celalalt capat al bucatariei asezonand o salata in care somonul contrasteaza placut cu verdele salatei ai rosul ardeiului gras,alaturi de capere…

Ultimul client al restaurantului a plecat si Petrut priveste cu ochi critic ordinea pe care au facut-o ajutoarele lui in bucatarie…totul straluceste,acum e liniste…

Liniste este si atunci cand intra in casa inchizand ca cu grija usa pentru ca, la ora aceea copii dorm…

Dar nu si Petruta…ea este acolo,asteptandu-l…

Se lipeste calda de sotul ei care pastreaza inca un fel de aura parfumata in jurul lui…poate un iz de pastrama sau de varza acra, dar cui ii pasa?

Petrut este acolo,imbratisand-o,soptindu-i ca este obosit si ca miroase ca o carte de bucate si ca i-a fost dor de ea,frumoasa lui cu ochi la fel de calzi si de caprui ca ai lui…

Strangerea lui este blanda,mainile lui obosite se joaca cu parul ei ascultand ce s-a mai intamplat acasa cat el a pregatit tot felul de lucruri gustoase…

Petrut emana o masculinitate simpla,calda iar sotia lui asteapta de multe ori intrega zi pentru ca seara sa-l aduca langa ea pe Petrut…

Inainte ca el sa intre in casa ea ii simte parfumul…

Petrut miroase a om bun… 

 

Daca ar fisa aleg un parfum care sa se potriveasca masculinitatii,as alege Artisan de John Varvatos...

Este un parfum Citric Aromatic creat in 2009 de John Varvatos si Rodrigo Flores-Roux.

Notele de varf sunt clementina, mandarina, cimbru si maghiran; notele de mijloc sunt floare de portocal, ghimbir, lavanda si iasomie; Notele de baza sunt note lemnoase, ambra si mosc.  

Este un parfum care ar imbraca perfect orice barbat,accenduindu-i masculinitatea...

Daca ar fi sa aleg un parfum care sa se potriveasca masculinitatii apreciate de mine,acela ar fi parfumul bunatatii,blandetei si statorniciei...

Aceasta postare este inscrisa in cadrul Povestii parfumată între bloggeri,gazda fiindu-ne ca de fiecare data,Mirela...

Parfumul Sifonierului - Scurt mesaj din şifonier

Si aş vrea să nu mă mai grăbesc niciodată
Să pot savura fiecare clipă ca pe o mică infinitate
Tu să rămâi ascuns în liniştea ta
Ca într-un şifonier în care mama a pus frunze de lavandă
Eu să te tot caut
Să te caut un timp
Apoi să uit să mă iau cu alt joc

Aş mai vrea să prelungesc cuvintele
Atât de mult încât mesajul să fie o linişte
Orice ar fi
Aş vrea să ţin minte doar câteva lucruri
Pe care să le pot număra pe degetele de la o mână
Mi-ar ajunge universul brăzdat din palma ta
Mi-ar ajunge o respiraţie
Cât suspinul tău mi-ar ajunge până una alta.


de Ioana Negoescu
 
Sifonierul in sine nu reprezinta decat un obiect,si totusi....
Afland despre tema propusa de Mirela mi-am dat seama ca ceea ce se schimba in timp este perceptia noastra asupra sifonierului...
Daca in copilarie pentru cei mai multi dintre noi a reprezentat o alta lume, plina de parfum,obiecte si haine uimitoare pentru ca apartineau oamenilor mari,apartineau acelei lumi la care noi ca si copii inca nu aveam acces,maturitatea ne-a adus in postura folosirii acestui obiect de mobilier,ne-a facut sa-l transformam pentru a ne fi cat mai util,mai practic,mai incapator...si uite asa a aparut dressing-room-ul....
La batranete cu siguranta pentru mine sifonierul va insemna o intoarcere in timp...chiar daca poate voi pastra doar cateva obiecte vestimentare din tinerete,chiar daca voi pastra doar o esarfa sau o batista,voi pastra in primul rand amintirea timpului pe care l-am petrecut facand anumite lucruri,iubind,plangand,bucurandu-ma de vacante sau de primul premiu cu coronita...
Intr-un anume sens sifonierul reprezinta o lada de zestre a amintirilor sau mai corect spus,va reprezenta...

Si ce parfum ar fi mai potrivit cu acaeasta poveste daca nu cel de lavanda,trandafir si iasomie?
Stefano Frecceri a creat in 1853 Acqua di Genova, Colonia Classica de Acqua di Genova...
Este un parfum unisex,atemporal din punctul meu de vedere, notele de varf fiind date de bergamot, lamaie de Amalfi, portocala, rozmarin, neroli si lavanda, notele de mijloc de iasomie, trandafir si floare de portocal iar notele de baza sunt date de paciuli, lemn de santal, ambra si mosc...
Un parfum care leaga timpurile vietii as zice si le pastreaza mereu proaspete,pentru ca amintirile reprezinta mesaje din trecut si ele trebuie,trebuie sa-si pastreze parfumul.... 

Postare inscrisa in cadrul Clubului Povestii Parfumate,gazduit ca de fiecare data de Mirela...

Poveste parfumata - Parfum de leagan - "Pentru copii fara mama, de la o mama fara copil"

 Cand Melly a propus aceasta tema m-am simtit pusa in incurcatura si asta pentru ca eu nu am copii si uneori resimt acesta lipsa ca pe un mare minus care nu poate fi transformata in plus...
Pe de alta parte gandul la acea perioada cand eu insami eram un bebe intr-un leagan imi aduce aproape dorul de mama mea care din pacate nu mai e...
Asa ca am ales sa postez un articol despre un alt tip de leagan care a fost si este inca o casa pentru multi copii - Leaganul Sfanta Ecaterina  "Pentru copii fara mama, de la o mama fara copil"..

In anul 1897 a luat fiinta o societate pe baza careia s-a realizat un "institut pentru cresterea copiilor sarmani nou nascuti". Fondat din initiativa privata, Leaganul "Sf.Ecaterina" primea "in crestere copii parintilor sarmani impovarati cu numerosi copii, copii ramasi fara mama, precum si tinere necasatorite, devenite mame, pentru a-si creste copii, cu scopul de a nu-si instraina pruncii".
Din Comitetul Fondator faceau parte: Ecaterina G.Cantacuzino, presedinta, Teodora Vacarescu, vicepresedinta, Irina Cantacuzino, casiera, doctorul Toma Ionescu, secretar; membre erau doamnele Moruzi, Olanescu, Lamotescu, Vlaso, Lascar, Gradisteanu, Costinescu, Monteoru, Crissoveloni, Marghiloman, Dumitrescu, Anghelescu. Presedinta de onoare a fost desemnata regina Elisabeta.
Doctorul asezamantului era medicul Mihail Mirinescu. Primaria Capitalei a donat terenul de langa Arcul de Triumf - 20.000 mp . Pe acest teren s-au cladit, in timp, sapte pavilioane, ultimul in anul 1985. Fondurile necesare constructiilor au provenit in parte din donatii particulare si in parte alocate de stat.
Valoarea activitatii de ingrijire si a modului superior de organizare a asezamantului a fost recunoscuta si premiata. In anul 1900 primeste medalia de aur a Expozitiei internationale de la Paris, expozitie la care asezamantul participa. Apoi in anul 1906 primeste diploma de onoare cu placheta a Expozitiei generale a Romaniei realizatä cu prilejul jubileului a 40 de ani de domnie a regelui Carol I.
Dupa 1948 Leaganul "Sfanta Ecaterina" devine asezamant public finantat din bugetul statului, pastrandu-si profilul, dar modifcandu-i-se numele. Planurile asezamantului sunt semnate de arhitectul I.D.Berindei. (sursa: crestinortodox.ro)

De cate ori trec pe langa acest leagan aflat in zona Arcul de Triumf in spatele Manastirii Casin,simt in aer parfum de tei chiar daca nu este timpul lor,poate pentru ca in curtea asezamantului sunt si niste tei cu adevarat batrani...
La L'Occitane am gasit un sapun cu parfum de tei,este foarte delicat si are asupra pielii un efect deosebit lasandu-ti senzatia dulce ca pentru o vreme poti avea puritatea catifelata a pielii unui bebelus...
E doar o senzatie pe care o pastram,cu siguranta in amintire, fiecare dintre noi...

Aceasta postare este o alta Poveste parfumată a carei gazda este ca de fiecare data Mirela.

Poveste Parfumata - Parfumul Desertului

Imi place sa port parfumuri,imi place sa simt pulberea aceea de stropi irizati la radacina parului, umezindu-mi usor pielea din spatele urechii si alunecand incet pe gat…
Uneori,contrar vointei mele il asociez cu desertul…
Da….desertul,slabiciunea mea…
Mereu ma intreb,oare cum miroase desertul?Stiu,aerul este uscat,totul in jur arde,dar aerul…oare cum miroase el,aerul?
Un parfum care sa concentreze intr-o picatura...desertul…
Mi-l imaginez putin aspru de la vant, cu o delicata aroma de piper rosu si floare de curmal,poate si o adiere umeda, venita de la o oaza incerta,l-as simti ca pe o arsura pe piele,acel fel de arsura care te face sa gemi de placere...
Si apoi el…picurand cativa stropi de parfum in palme,imbracandu-mi pielea umerilor cu caldura mainilor lui mirosind a desert si a dune valurite de nisip…il simt in spatele meu…ard…
Eu ard?Arde soarele?
As putea sa-mi doresc o oaza de liniste,dar linistea e plata…
Nu,eu tot pe el il doresc….inca ii simt amintirea neintamplata in pielea mea...

grafica :Corina Chirila

Poveste inscrisa in Clubul Povestii Parfumate gazduit de Mirela

Poveste Parfumata - Parfumul fericirii in doi

Noi stim ca unu ori unu fac unu,
 dar un inorog ori o para
nu stim cât face.
Stim ca cinci fără patru fac unu,
dar un nor fără o corabie
nu stim cât face.
Stim, noi stim ca opt
impartit la opt fac unu,
dar un munte impartit la o capra
nu stim cât face.
Stim ca unu plus unu fac doi,
dar eu si cu tine,
nu stim, vai, nu stim cât facem.
 Ah, dar o plapuma
inmultita cu un iepure
face o roscovana, desigur,
o varza impartita la un steag
fac un porc,
un cal fără un tramvai
face un inger,
o conopida plus un ou,
face un astragal...
 Numai tu si cu mine
inmultiti si impartiti
adunati si scazuti
raminem aceiasi...

Pieri din mintea mea !
Revino-mi în inima ! 

Nichita Stanescu - Alta Matematica 
 
Parfumul fericirii in doi este parfumul dupa care tanjim si pe care speram sa-l gasim,sa ni se potriveasca si sa-l pastam mereu,dorindu-ne sa fie inepuizabil...
Secret Oud de Caron este un parfum Oriental Lemnos unisex. Acesta este un parfum nou, Secret Oud a fost lansat in 2011. Notele de varf sunt sofran si note verzi; notele de mijloc sunt trandafir, condimente, narda de Himalaya (Jatamansi) si iasomie; Notele de baza sunt lichen, Lemn de Agar(Oud), cedru si mosc.
Oudul are reputatia celui mai scump lemn din lume. Exista multe denumiri pentru lemnul de esenta tare, rasinos, produs in principal de arborii din genul botanic Aquilaria. Cel mai adesea, rasina este cunoscuta ca lemn de agar, lemn de aloe, lemnul vulturului, gaharu, aloeswood, eaglewood, gaharu, agalocha sau oudh (in diverse limbi arabe).Costurile ridicate ale uleiului de oud provin din rata scazuta de obtinere a materialului vegetal infectat, ca si din procesul laborios de extractie. De exemplu, pentru producerea a 12 ml de ulei, sunt necesare cel putin 20 kg de lemn rasinos de grad scazut.

Ce poate fi mai potrivit decat acelasi parfum invaluindu-i diferit atat pe el cat si pe ea?Un parfum atat de pretios,tot atat de pretios ca fericirea...

Tema de azi a fost propusa de Elly Weiss si gazduita ca de fiecare data de Mirela.

Poveste Parfumata - Parfumul Gradinii Cismigiu

Indiferent de anotimp Gradina Cismigiu este locul in care revin fara sa-mi para rau…
Ma atrage sinuozitatea aleilor,umbra copacilor acum batrani dar si parfumul acelor vremi in care oamenii aveau mai mult timp ca sa se bucure de ceea inseamna o plimbare prin parc…
Revin, pentru ca in serile blande de vara, la ore tarzii se aseaza linistea si peste Cismigiu.Asa imi pot imagina o zi de vara, cum altfel decat torida, in Bucuresti…
Imi pot imagina o suava doamna plimbandu-se pe alei,ascunzandu-si chipul sub o palarie imensa si o umbrela din tul si lasand in urma ei adieri delicate de “Voilette de Madame”,un parfum in care stanjenelul, narcisa, ylang-ylang –ul se combina perfect cu lemnul de santal,o creatie a lui Jacques Guerlain de la 1901.
La vremea aceea doamnele nu ieseau ninsotite asa ca,fara sa fac un efort de imaginatie pot vedea cu ochii mintii pasind atent langa inmiresmata doamna un tanar domn in costum,pe cap purtand o palarie cu o dunga eleganta pe mijloc, asortata cu o pereche de manusi din piele fina .
Un astfel de domn cu siguranta degaja in jur, atingand si narile delicatei doamne,un parfum de lavanda, lamaita si bergamota care se combina discret dar patrunzator cu arome de stanjenel, ambra, vanilie si lichen.Un astfel de parfum a fost creat tot de Jacques Guerlain in anul 1904 si poarta numele de “Mouchoir de Monsieur”.
O sa-i las pe cei doi sa asculte plini de incantare romantica concertul sustinut de fanfara in foisor dupa care,cu siguranta domnul ii va oferi doamnei un pahar de braga rece ca gheata pe Teresa Restaurantului Monte Carlo.

Eu am sa va povestesc mai departe istoria acestei Gradini…

In 1779, domnitorul Tarii Romanesti, Alexandru Ipsilanti a poruncit construirea a doua cismele in Bucuresti. Prima cismea s-a facut pe locul unde este astazi gradina dinspre strada Stirbei Voda. Balta aparuta era un focar de infectie in mijlocul orasului. In vecinatatea acestei cismele si-a ridicat o resedinta Dumitru Siulgi-basa, seful lucrarilor peste cismelele orasului, numit si "marele cismigiu". El avea ca principala insarcinare supravegherea curgerii apelor. Treptat, in folclorul urban "lacul lui Dura Negutatorul" dispare din toponimie si apare acela al "Cismigiului". Orasul nu s-a extins foarte mult catre Vest din cauza inundatiilor aproape anuale care umflau lacul Cismigiu ( nivelul sau crestea pana la Cercul Militar de astazi ).
In 1830, generalul Pavel Kiseleff a dispus secarea baltii si transformarea terenului intr-o gradina publica. Lucrul acesta se petrece abia in timpul domniei lui Gheorghe Bibescu, in 1847, cand a fost chemat gradinarul peisagist Wilhelm Mayer, fostul director al Gradinilor Imperiale din Viena, si insarcinat cu transformarea terenului insalubru intr-o frumoasa gradina. Mayer a fost ajutat de gradinarul Franz Harer. Dupa abdicarea lui Gh. Bibescu din 1848, noul domnitor, Barbu Stirbei, hotaraste sa se sape un helesteu si un canal de legatura cu Dambovita. Cel mai important an pentru transformarea gradinii a fost 1852. Pentru prima data s-a facut imprejmuirea cu uluci, s-au montat o suta de "canapele" (lavite) fara rezematoare, din lemn de stejar si lungi de un stanjen. Lucrarile de infrumusetare s-au incheiat in 1854, cand s-a facut si inaugurarea oficiala a gradinii Cismigiu. In 1856, o parte a lacului a secat datorita pantofarilor dimprejur ce aruncasera aici resturile de materiale specifice meseriei lor. La 1857 parcul era vizitat de iubitorii de nou si de aventuri galante, realitate descrisa de N.T. Orasanu :
"aici fu o balta mare, un loc umed, mocirlos/salbatec din natura, necurat, nesanatos/insa arta poate multe si ea facu un paradisu/cum la multi din ipokimeni nici ca le trecea prin visu./..
Aici vine toata mana, si s'amestecara impreuna/eleganta, lux, mandrie, maniere si turnura,/vorbe dulci si complimente sbor din fiecare gura./Cate un june c'o grizeta, prin tufisuri ca se pierde..." (sursa wikipedia.org).

S-a inserat demult…domnul a condus-o pe doamna acasa,cu birja sau poate cu tramvaiul,eu am ramas sa mai ascult clipocitul apei si linistea care se lasa peste oras...mi s-a parut oare sau chiar am simtit o unda parfumata de “Voilette de Madame”?



Postare inscrisa in Clubul Povestii parfumate între bloggeri,gazda fiind ca de fiecare data de Mirela.

Tema acestei zile a fost aleasa de Samewhiteblue.

Poveste Parfumata - Parfumul Serilor

Aplauzele s-au stins si cortina a cazut, sala incepuse sa se goleasca.
Ea a mai ramas putin in loja pe care o impartise cu o familie, un el si o ea care veneau pentru prima data la Opera.
Pentru ca nu isi cumparasera libretul si nici nu aveau habar despre subiect, s-au amuzat pe tot parcursul spectacolului intrebandu-se cine moare la sfarsit.
E si asta un fel de amuzament se pare…
Muzica reprezinta incantarea cuvintelor isi spuse ea zambind si coborand cu grija scarile Operei, indreptandu-se spre statia de taxiuri.
Tot dintr-o loja a urmarit primul ei spectacol la Opera alaturi de bunicul ei…
Cum ar putea uita acea seara?
Pentru prima data s-a simtit invaluita de parfumul inconfundabil al salii de spectacol, parfum de lemn lacuit, de catifea si de caramele cu lapte, caramele cumparate de bunicul ei…
Isi aminteste cum caramele i s-au topit in palma de emotie ascultand ” Corul Robilor” din” Il Nabucco” de Giuseppe Verdi.
Taximetristul a franat brusc, semaforul trecuse pe rosu si il prinsese nepregatit…mereu in goana lumea asta…spre ce, spre unde?
Isi continua sirul gandurilor, acum ii rasuna in urehi “Habanera” din opera “Carmen” a lui George Bizet si odata cu ea simte atingerea parfumului lui, 4711 Original…
Il are alaturi in loja, ii zambeste zambetului ei pierdut in ochii lui, inspira aroma discreta dar persistenta de rozmarin, lavanda si citrice.
Cate toamne ploioase dar invaluite in parfumul lui nu au petrecut mergand pe jos pana acasa, unde diminetile aveau parfum de cafea proaspat rasnita?Au fost mai mult de 30 de toamne, da, cu siguranta mai mult de 30…
Zambeste amintindu-si felul in care el ii incalzea mainile dupa ce intrau in casa si caldura le aducea furnicaturi in obraji si pe varful nasului…
Acum a intrat singura in casa, singura dar cu amintirea atingerilor altor seri friguroase.
Apa fierbe, lamaia este taiata deja feliute, mai trebuie adaugat ceaiul…
“Addio del passato” din “Traviata” lui Giuseppe Verdi rasuna in camera iar din ceasca subtire de portelan alb, aproape translucid se ridica parfumul ceaiului pe care il prefera batrana doamna, o combinatie de ceai negru, ceai verde si scortisoara…
La varsta ei acesta e parfumul singuratatii, parfumul serilor in care isi intalneste amintirile, il intalneste pe el.
Ceasca odihneste acum pe masuta, muzica a tacut, au tacut si amintirile…
A fost parfumul ultimei seri, parfumul unei vieti frumoase…



Postare inscrisa in Clubul Povestii Parfumate,gazduit ca de fiecare data de Mirela.



Au mai scris :Silving,Vienela,
Nina,Diana
,Mala,SARA,Elly,Poclid Roxana Simona,
Lili3d,CARMEN

Poveste Parfumata - Parfum de cinema

Mi-e foarte greu sa ma opresc doar asupra unei singure amintiri legate de fantastica lume a filmului, mai ales ca acesta a fost domeniul in care am activat multi ani...
Pentru mine,in copilarie, fascinant era sa vad de unde apar imaginile pe ecran si mereu intorceam capul in spate...acolo, undeva sus, se vedeau doua fascicole de lumina care imi starneau grozav de mult curiozitatea...
La un moment dat nu am mai rezistat si l-am rugat pe bunicul meu sa ma duca acolo sus sa vad ce se intampla...
A fost putin nedumerit de cererea mea, dar a mers pana la urma si uite asa am calcat pentru prima data intr-o cabina de proiectie...
Totul mi s-a parut a fi nemaipomenit...cele doua aparate de proiectie uriase,masa unde se derula filmul,filmul in sine care avea o forma,alta decat cea de pe ecran,multele luminite de la aparatele de proiectie,zgomotul facut de filmul care rula si mai ales sunetul care se auzea atat de clar in cabina...
Evident ca am privit si sala de cinematograf prin vizeta aparatului de proiectie si atunci mi s-a parut ca sunt stapana lumii...
Nu pot uita nici mirosul din micuta cabina de proiectie...mirosea a lemn dar si a metal,a vaselina si acetona...nimic feminin in aceste mirosuri dar mie mi-au placut,mi se pareau potrivite cu acea incapere...
Cei doi operatori purtau manusi (aproape) albe cand manipulau filmul si faptul ca erau imbracati in halat si purtau manusi m-a facut sa-i privesc cu un soi de invidie...
Tot cu acea vizita asociez si parfumul bunicului meu...imi amintesc ca se armoniza perfect cu acele mirosuri masculine,parfumul bunicului meu fiind un amestec de bergamota,lavanda si tutun dar si de vanilie si muschi de stejar...
De altfel si numele sugereaza tutunul din compozitia lui...
"Tabac" a fost creat in 1959 de MAURER & WIRTZ,este un parfum taios dar foarte potrivit unui barbat dupa o anumita varsta,asa cum de altfel era si bunicul meu...
Lumea filmului nu poate fi decat minunata, atat din punct de vedere artistic cat si din punct de vedere tehnic,motiv pentru care ne intoarcem mereu cu acelasi drag in sala de cinematograf...
Luc Besson spunea :
"Cinematografia nu a salvat viaţa nimănui; nu e un medicament care să salveze viaţa cuiva. E doar o aspirină..."
Mi se pare a fi o definitie perfecta a celei de a 7 a arte...

Postare inscrisa in cadrul Povestii parfumate între bloggeri gazduita cu drag in fiecare w-end de catre Mirela.
Au mai scris :Vania,Vienela,CARMEN,Nina,Lili3d,Daurel,Elly

Poveste Parfumata - Parfumul diminetii de Craciun

Cândva, la marginea unui oraș, trăia un meșter bătrân care făcea jucării. Tot anul meșterea la ele cu dragoste și răbdare. Erau minunate și nu semănau una cu alta. În Ajunul Crăciunului, bătrânul meșter pleca din oraș să-și vândă jucăriile. Oamenii din acel oraș nu erau prea bogați, așa că meșterul le vindea jucăriile pe mai nimic.
Dar asta nu-i scădea cu nimic bucuria de a face jucării de care copiii să se bucure, după datină, în dimineața de Crăciun. Până într-un an în care… Meșterul vânduse toate jucăriile și se întorcea spre casă. La marginea orașului s-a oprit să privească o fereastră. Știa că acolo locuiește o familie tare săracă și se întreba ce jucării or fi primit copiii.
Trei copii visau cu voce tare:
Dacă am avea un soldățel de plumb, numai unul, ne-ar fi de ajuns…
Bătrânul știa că nu mai avea nicio jucărie și tare ar fi vrut să le dăruiască măcar una. Dar ce minune! Tocmai un soldățel de plumb răsărise, nu se știe de unde, în fundului sacului. Și astfel, dorința celor trei frați sărmani s-a împlinit.
În drum spre casă, bătrânul se gândea: „Aș vrea să fac atât de multe jucării, încât să dăruiesc câte una fiecăruri copil din lume, dar mai ales celor sărmani, cărora n-are cine să le cumpere”. Și cum mergea așa, văzu în zăpadă un pui de căprioară care-l privea cu ochi triști.
Sărmană făptură, ce te doare?
Se pare că puiul se rănise la un picior. Cum a știut și cu ce a avut la îndemână, bătrânul i-a legat rana și l-a ajutat să se ridice. Atunci făptura aceea gingașă i-a vorbit cu glas limpede ca și de copil:
Acum văd că ai o inimă bună. Dorința ți se va îndeplini!
Ca din pământ a apărut o sanie fermecată, purtată în zbor de niște reni minunați. Și bătrânul s-a înălțat cu ei în slava cerului înstelat, spre o lume de basme. Chiar și hainele lui sărăcăcioase se preschimbaseră în niște haine neobișnuite, de culoare roșie.
N-ar fi putut spune cât și pe unde l-a purtat sania fermecată. Într-un târziu a simțit cum coboară lin într-un ținut înzăpezit, unde îl aștepta o căsuță cu ferestre luminate. O mulțime de pitici ca și cei din povești l-au întâmpinat bucuroși. Piticii erau harnici și îndemânatici, gata să se apuce de treabă. Materialele se găseau din belșug, căci, nu se știe cum, se înmulțeau mereu și nu se terminau niciodată. Iar bătrânul meșter priceput îi îndruma pe pitici și împreună făceau jucării, mereu mai multe și mai frumoase. Pentru fiecare copil din lume exista jucăria pe care și-o dorea.
În seara de Ajun sosesc colindătorii. La fiecare casă ei aduc vestea minunată a nașterii Domnului și urează un an bun și îmbelșugat. Este noaptea în care visele copiilor se împlinesc. A doua zi, în dimineața de Crăciun, în jurul bradului împodobit, bucuria nu mai are margini. Niciunul dintre ei n-a fost uitat. După numele sărbătorii, copiii i-au pus numele Moș Crăciun acelui meșter și așa a rămas până astăzi.

Dimineata de Craciun are un parfum aparte,parfumul bucuriei de a fi langa familie,parfumul surprizelor facute celor dragi,parfumul amintirilor din copilarie...
Sa nu poti imparti cu nimeni toate acestea e trist,ingrozitor de trist si nimeni nu merita o astfel de tristete dar Dumnezeu,iata, o ingaduie...
De ce? Doar El stie...
De aceea pentru multi dintre noi dimineata de Craciun mai are un parfum,parfumul bunatatii...

Aceasta postare este inscrisa in clubul Poveștii parfumate unde o veti gasi de fiecare data pe Mirela...
In aceasta saptamana subiectul a fost propus de OchiiVerzi ai Ioanei :)

Poveste Parfumata - Parfumul ingerilor

Palidă umbră, care mister
Unul spre altul mereu ne-atrage?
Vrem de sub farmec a ne sustrage
Şi dăm de-aceeaşi forţă de fier.
Palidă umbră, care mister?

Fost-am vreodată îngeri frumoşi
Uniţi pe-albastrul largului spaţiu?
O voluptate fără nesaţiu
Ne face ochii mai luminoşi.
Fost-am vreodată îngeri frumoşi?

Sau împreună ars-am în iad?
Coboară-n suflet de-ţi aminteşte...
Al meu ce-mi spune e că iubeşte,
Şi dacă suntem îngeri ce cad,
De ce n-am arde ş-aici ca-n iad?

Palidă umbră, reflex bizar
În care s-află iadul şi raiul,
Cu unul arde-mi repede traiul,
Cu altul aripi urzeşte-mi iar,
Palidă umbră, reflex bizar.

poezie de Alexandru Macedonski

desen: Alexandru Mirea

Un parfum usor decadent,care imbina masculinul cu femininul,dulcele cu amaruiul intr-o impletire aproape ingereasca este Angel Liqueur Du Parfum...iata ce se spune despre acest parfum:
Parfumul Angel Le Gout Du Parfum de Thierry Mugler este primul gurmand oriental si unul dintre primele parfumuri care a folosit o nota de ciocolata. Pentru Angel Le guta du Parfum, Mugler a folosit un gust potentator de pudra de cacao pura, pentru a sublinia notele de ciocolata. Angel Le Gout Du Parfum este un plus demn de linia Angel si in acelasi timp, nu inlocuieste versiunea originala. 
Deschiderea lui Angel Le Gout Du Parfum este compusa din fructe de padure, flori albe si ciocolata, ajunge in exact acelasi mod ca Angel original. Diferenta apare dupa doua sau trei minute, cand de nicaieri ciocolata devine o hiper-ciocolata, mai completa, mai bogata, mai amara.
Apoi, dupa un timp, ciocolata dispare usor in fundal, dar este inca acolo, si Angel continua sa faca ceea ce face el cel mai bine - se amesteca cu masculinul feminin. Exista inca unele diferente subtile in inima, se pare ca a fost un grad de 'fine tuning', pentru a lucra perfect cu cacao pulbere.Cazuti sau nu ingerii ne sunt alaturi...

Postare inscrisa in Poveste parfumată între bloggeri gazduita de Mirela dupa o idee a lui Karmapolice.

Poveste Parfumata - Parfum de cozonac

Si pentru mine ca si pentru marea majoritate dintre voi cozonacii au aroma amintirilor din copilarie.
Nu o sa va povestesc acum despre cozonacii pe care ii facea bunica mea la pregatirea carora,cum altfel,o ajutam si eu…
O sa va spun ca de la ea am auzit pentru prima data de reteta de cozonac a lui Pastorel,celebra reteta cu 50 de oua la kg de faina…
La vremea aceea chiar nu mi s-a parut nimic impresionant dar mai tarziu am inteles uimirea bunicii mele…

Am gasit reteta lui Pastorel si pentru ca am gasit-o as vrea sa o impart cu voi nu pentru ca mi-as imagina ca cineva ar putea-o incerca ad litteram ci pentru limbajul deosebit de savuros pe care il foloseste Pastorel …

Iata ce spune el despre cozonaci :

Cozonacul, când e bine crescut, e dreptcredincios, conservator și tradiționalist. Cei care au trecut la inamic, pactizând cu cofetarii, sunt niște răi și niște ticăloși. Toți sunt anemici, plini de stafide și piperniciți.
Voi sunteți din neamul nostru? Prăjitură de cârpaci!
I-e rușine gospodinei să vă zică cozonaci!
Cozonacii, De Re Culinaria, 1977, p35

Citatul de mai sus este extras dintr-un text care a declanșat o vie polemică la data publicării sale (23 aprilie 1933) și l-a determinat pe Păstorel ca, în mai puțin de-o lună, să publice prima sa rețetă în cadrul cronicii pe care o deținea la Adevărul Literar și Artistic. Nu știu dacă nu cumva o fi fost și prima publicată vreodată; oricum, cozonacii l-au impus pe Al. O. Teodoreanu (Pastorel) ca gastronom unui public larg, drept pentru care putem considera textul care acum urmează drept un veritabil act de naștere.

Rețeta cozonacilor

Material

150 ouă
3-4 (maximum) kg făină extra (recomand Herdan)
1 pahar mare (de apa) cu rom alb
1 baton vanilie
1 litru lapte
jumătate de pachet drojdie (recomand Bragadiru)
3-4 lingurițe rase cu sare
3-4 păhăruțe de vin cu unt topit și cald
1 păhăruț untdelemn fin (recomand Nègre)
zahar tos circa 1,200 kg.

Explicație

Când aplici aceasta rețetă, nu poți spune: am să fac trei sau cinci kilograme de cozonaci, ci am să întrebuințez atâtea ouă. Ouăle nu sunt toate la fel și făina nu-i toată deopotriva de uscată. Cu cât e mai uscata, cu atât înghite mai mult lichid (cetește: ouă și rom).

Observație

Pentru fabricarea cozonacilor trebuie socotite 12 (douăsprezece) ore. De aceea, e bine să fie pregătite toate de cu seara și să te apuci de treabă cu noaptea în cap.

Tehnică

Se strică de cu seara ouăle, punând gălbenușurile deoparte. Albușurile le pui unde vrai, căci ori pui prea puțin (ca o linguriță de omăt), ori deloc — cam totuna e. În gălbenușuri pui sarea, mesteci, pui la rece și te culci A doua zi.

Într-un vas foarte curat, pui doi pumni de făină (circa 500 gr) pe care o opărești cu lapte clocotit.
Se mestecă cu o lopată anume, de lemn (sau cu un linguroi) și se bate strașnic până se face ca o pomadă, fără nici un gogoloș.
Când s-a răcorit (să poți suferi degetul cel mic), adaugi drojdia, pregătită astfel: fărâmițată într-o farfurie adâncă și frecată cu două-trei linguri zahăr, până se face ca o cafea cu lapte. Mesteci bine drojdia cu pomada, acoperi cu un șervet și pui la loc călduț (nu fierbinte), ca să crească.În timp ce crește plămădeala (așa se cheamă amestecul de mai sus), strecori prin sită gălbenușurile în covată (albie de lemn, foarte curată, uscată și călduță), clătești cu două-trei linguri de apă călduță vasul în care au stat și torni totul în albie.
Dacă vrai, pui și o ceașcă de albuș spumă, dacă nu, nu pui. Bați gălbinușurile cu strășnicie, adaugi romul și bați, și bați, bați mereu și te bucuri că miroase bine; adaugi apoi vanilia tăiată mărunt și bați înainte până ce plămădeala a crescut frumos. Când e gata plămădeala, o răstorni pre ea în albie și mesteci până se face una cu gălbenușurile Pe urma, începi a pune făina, câte puțin, și a tot mesteca și bate cu lopata, până ce nu mai poți. Atunci, frămânți cu pumnii închiși, până ce obții un aluat potrivit de moale.
Când crezi că nu mai încape făină, cântărești câtă a rămas, ca să știi câtă ai întrebuințat, și pui zaharul și untul după proporția: 300 gr zahar la kilogramul de făină și un pahar de unt, plus unul, așa, pe deasupra. După ce a intrat făina, frămânți înainte, punând zahărul, puțin câte puțin, până ce-l pui tot. După ce ai isprăvit zahărul, pui untul (câte un păhăruț) și untdelemnul, întorcând aluatul mereu în aceeași parte (ca să iasă felii).
Frământatul durează două ceasuri.
Pui la crescut la loc călduț, nu fierbinte, acoperit bine, ca să nu se răcească, și lași două-trei ore, până ce a crescut frumos. Ajuns aici, pui în formele unse perfect cu unt sleit (o treime din formă), și iarăși acoperit, la loc călduț, aproximativ o oră. Cât timp cresc în forme, se pregătește cuptorul (detaliu foarte important). Când e gata și cuptorul, ungi cozonacii cu ou bătut și presori cu migdale tăiate sau zahar granulat și, cu “Doamne-ajută”, pui la cuptor, unde stau o oră, o oră și un sfert, cel mult. La cuptor trebuie om priceput, ca să-l cerce, cu făină de păpușoi (porumb), să nu puie cozonacii prea deși, să-i acopere la nevoie ca să nu se pâlească, să le puie “zăgneață” etc.
La scosul din cuptor, alt meremet. Scoți cozonacul, îl scuturi puțintel cu urechea aplecata, să-l auzi dacă joacă. Îl culci apoi cu formă cu tot pe-o coastă, sprijinit de-un lemn. După două-trei minute îl mai scuturi și-l răstorni încetișor, cu binișorul, pe ceva moale și-l legini cătinel și cu mare băgare de seamă, ca să nu se cumva turtească și încruzească!
Abia un ceas după ce i-ai scos din cuptor ii duci în casă și, după două-trei, când sunt bine răciți, ii transporți în cămară. Ca să-i păstrezi bine și multa vreme proaspeți, îi învelești (pe fiecare în parte, se înțelege) în hârtie impermeabilă și în șervet gros. Cozonacul făcut după aceasta rețetă trebuie să nu se usuce trei și chiar patru săptămâni.
P.S. 
Rețeta de mai sus n-am luat-o nici din cărți, nici n-am inventat-o. O transmit întocmai cum mi-a fost comunicată din casa părintească, unde e aplicată de când țin minte E o veche rețetă rusească, cunoscută de la bunica mea maternă, care, la rându-i, a primit-o așa de la bătrâni. S-a menținut până în prezent, numai prin tradiție orală și mai ales prin practică. 

Pastorel aminteste de traditie...
Cred ca este ingredientul cel mai important.
Traditia este cea care face ca, an de an, cozonacul si amintirile sa ne intregeasca frumos Sarbatorile...

Sursa : www.costachel.ro

Un alt fel de parfum de cozonac gasiti la  Mirela.
Tema aleasa de Vienela.