joi, 26 martie 2020

Povesti pentru cand suntem mari

Unghiul nu era bun.
Lumina nu era cea potrivita.
- Reluam, spuse el pentru a nu stiu cata oara, azi.
Schimba blitzul, si ideea unei a treia lumini il facu sa zambeasca incantat.
Da, aceasta a treia lumina va ilumina interesant fundalul, va scoate in evidenta rotunjimea ei perfecta si mai ales culoarea auriu, aramie.
Exact lumina asta ii trebuie, lumina de contur, asta lipsea.
In sfarsit reusise sa o puna in valoare, sa o faca apetisanta.
Ti-ai fi dorit sa o atingi doar privind fotografia.
Se declara multumit.
- Gata pe ziua de azi, am terminat.
Va puteti lua frumoasa, ne vedem maine cu cele doua, cea neagra, si cea alba.
Painea este slabiciunea lui.
Este fotograf culinar si placerea lui este aceea de a transmite prin imagini dorinta de a gusta, de a te bucura de o paine buna, de a o dori pe masa ta.
Gata, echipamentul era strans, obiectivele frumos asezate in cutiutele lor protectoare, gandurile lui erau deja indreptate spre fotografia de maine.
Vedea perfect combinatia dintre painea alba din grau si cea neagra din cereale integrale, asezate pe o masa rustica din lemn sau nu, nu. 
Mai bine o fata de masa alb-galbuie dintr-un material fin, bumbac cald.
Da, asta o sa vrea sa i se pregateasca pentru maine.
Si, in mod evident va avea nevoie de lumina naturala.
Stie exact ce obiective va folosi.
Ziua de maine va fi perfecta!
Si asa a si fost pana la sosirea painilor.
Care nu au mai sosit.
Cel care pregatea painile in brutaria lui, in mare parte artizanala, a anuntat ca nu ajunge la timp.
Si atat.
Asta l-a enervat la culme.
S-a hotarat sa se duca la brutarie, o sa aduca el painile, pentru ca nu vrea sa piarda lumina blanda a diminetii.
Inca a diminetii.
Cartierul linistit, strada in panta cu casute cuminti si imediat dupa colt, un magazin de suveniruri si langa el, brutaria.
Hmm, se astepta sa simta miros de paine coapta ca doar de aia e brutarie, nu?
Nu simtea nimic si mai ales, nu auzea nimic.
Nicio miscare.
Intra in magazin, usa se deschise cu un clinchet usor datorat unui clopotel prins deasupra usii, asa cum existau in magazinele de altadata.
Ramase asa, nemiscat.
Rafturile brutariei erau goale dar pe fereastra se strecura o lumina care ar fi putut coace orice, incet, transformand aluatul intr-o paine bine coapta cu coaja crocanta si aurie.
Asta e lumina, de asta avea nevoie fara ca macar sa stie!
Dar unde e brutarul?
Nu e nimeni in magazin?!
Un fâșâit usor ii atrase atentia.
Intoarse capul.
Abia acum observa pe peretele opus rafturilor o usa in pragul careia statea un baietel, sa fi avut 5 sau 6 ani, care il privea tacut.
- Cine esti tu, il intreba pe baietel?
Nu primi nici un raspuns. 
Dar primi o felie de paine unsa cu unt
Nu stia ce sa faca cand langa baiat aparu brusc o micuta doamna in varsta.
- Buna ziua, ingaima el, nestiind cum sa reactioneze la acest sir de aparitii mute
Il caut pe brutar.
- Buna ziua, raspunse micuta doamna
Si eu il caut.
L-am gasit doar pe fiul lui
- Unde e tatal tau?
- La cimitir, raspunde baiatul incet
Amandoi raman ca trasniti, neintelegand nimic.
A murit brutarul, se intreba el?
Asta e scenariu de film sau ce e?
Din fericire usa de la intrare se deschise energic, clopotelul se zbatu frenetic lasand sa intre in incapere un barbat inalt, solid, blond si zambitor.
Azi nu coacem paine, zise el
- Sa inteleg ca sunteti brutarul?
Nu, croitorul, zise el cu un zambet malitios dar trist.
Azi se implinesc niste ani de cand mi-am ingropat sotia.
Nu coc, nu framant.
Decat ganduri.
Imi pare rau.
Pentru a doua oara in interval de cateva minute se auzi clopotelul care vestea deschidera usii.
De data asta isi facu aparitia o faptura blonda, supla, imbracata in niste blugi mulati peste care flutura un tricou alb, pudrat cu faina.
- Imi cer scuze, ziua de azi nu este usoara pentru fratele meu, spuse faptura.
Azi o sa coc eu painea.
Simti ca brusc ia foc.
- Am un contract cu brutaria dvs. pentru painile care apar in publicatia pentru care lucrez.
Si azi nu am ce fotografia. 
Si maine nu mai e cazul sa fotografiez pentru ca azi e ultima zi a acestui proiect!
Si lumina pe care o vreau, dispare!
De ce nu ati anuntat ca nu va puteti respecta contractul?!
Nu ridicase tonul dar enervarea lui se facea simtita din felul in care accentua fiecare silaba.
- O sa va primiti painea in doua ore
Una alba si una neagra.
Aluatul e framantat, l-am lasat la dospit.
Acum intra in cuptor.
Intra si ea pe usa din spatele baietelului.
Asa ceva nu mai intalnise!
El era omul cel mai organizat cu putinta, totul trebuia sa se intample la timp.
Nu-i placeau surprizele, nu-i placeau oamenii care nu-si respectau cuvantul.
Baietelul il privea cu ochii mari.
- Iti place mult painea, il intreba el
Surprinzatoare intrebare
- Imi place sa fotografiez painea
- Tu nu manaci paine?
Chiar daca parea o intrebare simpla, raspunsul nu era asa.
Ii placea painea dar avea intoleranta la gluten, asa ca nu manca paine.
Fotografiind-o se simtea rasfatat si in contact direct cu ea, cu painea.
Care paine isi facea simtita aroma.
Era clar ca intrase la cuptor unde se cocea.
- Imi pare rau pentru pierdera pe care ati suferit-o
Nu aveam de unde sa stiu
Ma bucur ca lucrurile se vor rezolva, aduga barbatul, luandu-si baietelul de maina.
- Mie imi place painea, aduga micutul muscand cu pofta din felia lui de paine unsa cu unt.

Fotografia lui Paine alba, Paine neagra a fost nominalizata pentru Sony World Photography Awards, zambea acum, amintindu-si cat de surprins a fost de aceasta nominalizare. 
Privea fotografia de parca nu ar fi facut-o el.
Cele doua paini cu coaja crocanta odihneau pe o fata de masa simpla de bumbac alb-galbui, in fata unei ferestre, pe o masa de lemn, scaldate in razele unui soare bland.Din painea neagra era rupta o bucata pe care era intins din belsug, unt. Cutitul sprijinit pe untiera, parea ca asteapta sa acopere cu unt inca o bucata de paine calda, scoasa din cuptor.Privind fotografia simteai parca mirosul de paine coapta si vedeai aievea aburul care plutea in jurul painii rupte.
Brutaria aceea, oare ce se mai intamplase cu brutarul si fiul sau?
Oare sora lui mai cocea paine?!
Blonda pudrata cu faina, mereu regretase ca nu o fotografiase, dar el nu fotografia oameni.Fata degaja un aer cald si bland si bun, exact ca o paine calda.Acum realiza ca in toti acesti ani imaginea ei ii revenise periodic in minte.Trebuia sa o fotografieze!
Gandurile si pasii s-au sincronizat si acum regasea, cu o emotie de neinteles cartierul linistit, strada in panta cu casute cuminti si imediat dupa colt, magazinul de suveniruri si langa el, brutaria....
De data asta miroasea de departe a paine coapta, mirosul ala bun de "ce bine e acasa".
Usa se deschise dar fara acel clinchet pe care il avea in minte pentru ca nu mai exista niciun clopotel.
Deschizand usa simti nevoia sa o inchida, crezand ca a gresit locul.
Pentru ca, odata deschisa usa, patrunse intr-o camera vopsita in alb care avea incastrat in perete un cuptor mare, nichelat, de unde se imprastia miroul painii coapte.Prin usa pe care intrase acum patru ani un baietel, razbateau sunetele infundate ale unui motor care probabil framanta painea.In rafturi stateau cuminti franzele albe si intr-un cos impletit, alb si el, isi semeteau prospetimea cateva baghete.
Facu un pas in spate, ii venea sa o ia la fuga.
Prea tarziu, in pragul usii de altadata isi facu aparitia un pustiulica de cativa anisori care, cum altfel, tinea in mana o felie de paine unsa cu unt. Ramase asa, usor blocat incercand sa se dezmeticeasca cand, pe aceeasi usa isi facu aparitia un tip grizonat cu ochi albastri de portelan si o barba tunsa scurt, grizonata si ea.
Ii zambi, stragandu-si bine sortul la spate:
- Buna ziua, cu ce va servesc?
Se aduna rapid, incercand sa-si revina.
- Acum cativa ani aici era o brutarie.
- Inca este, raspunse omul zambind.
- Dar unde este brutarul?
- Eu sunt brutarul.
- Acum patru ani locul asta arata altfel, brutarul era altul, de asta sunt asa, putin incurcat.
- Tati, spuse pustiul incepand sa planga pentru ca felia lui de paine ajunsese pe podea, fix cu partea unsa cu unt in jos.
Si ca intr-un film prost, se auzi usa din spate deschizandu-se, in cadrul ei facandu-si aparitia o faptura blonda, tunsa scurt, imbracata intr-o rochie de un alb prafuit, din in probabil, care ii aluneca de pe umeri.
Ea.
Ramase ca traznit privind-o, in minte facand imediat legatura intre brutar si micutul care statea acum cuminte in bratele brutarului.
Un tata, o mama, un copil, o familie.
- Tu, spuse ea...
Ii zambea asa fastacit, se pregatea sa-i spuna ca era intamplator prin zona, cand...
- L-ai cunoscut pe celalalt frate al meu, vad
In ultimii ani ne-am gandit ca a venit timpul sa ne modernizam.
Painea, exista oare un miros mai gustos pe lumea asta?
Acum era hotarat sa afle raspunsul de la cea mai de neuitat brutarita.


6 comentarii:

  1. Ce frumoasa, frumoasa poveste... de dragoste! :)
    Felicitari! Multumesc pentru incantare!
    Zile senine iti doresc, cu drag! Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Diana!
      Da, m-am gandit ca dragostea e cea mai potrivita indferent de timp si timpuri. Si povestile la fel :)
      Multumesc ca ai avut rabdarea de a o parcurge, te imbratisez cu drag, zile linistite iti doresc la randul meu! :*

      Ștergere
  2. Cu adevarat o poveste frumoasa cu o derulare surprinzatoare.
    Multa imaginatie ai, draga Pandhora! Plina de auriu si miresme!
    Sa-ti fie bine si senin! Imbratisari!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Te imbratisez, Suzana
      Ma bucur ca povestea te-a"prins" si ca te-ai bucurat de culori si miresme :)
      Senina si linistita sa-ti fie si tie ziua, multumesc! >:D<

      Ștergere
  3. O poveste cu iz de paine, delicioasa, dar sensibila. Multa sanatate!

    RăspundețiȘtergere
  4. Imi plac povestile, multumesc ca ai avut rabdarea de a o parcurge pe aceasta :)

    RăspundețiȘtergere