Voi continua cu raspunsurile pe care le-am gasit pe www.scribd.com
Bulevardul ION MIHALACHE (fost 1 MAI)
In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, pe locul care se intindea de la nord de spitalul Filantropia, dincolo de intersectia cu b-dul Banu Manta, se afla mahalaua Dracului, numita asa datorita faptului ca aici locuiau tot felul de raufacatori.In mijlocul mahalalei, la actuala intersectie a b-dului Mihalache cu b-dul Banu Manta si strada Dr. Felix, se afla Hanul Galben - al carui nume venea de la culoarea cu care erau vopsite partile exterioare ale peretilor.Hanul, ca si mahalaua, aveau o reputatie proasta, deoarece aici isi gasisera adapost hotii si trisorii atrasi de banii taranilor care se intorceau de la targ. Acest han, cu o arhitectura tipica hanurilor de campie, a fost demolat in 1985, pentru a face loc unui bloc de locuinte.Pictorul Stefan Luchian a locuit chiar peste drum de Hanul Galben, intre anii 1907 si1909. Unul dintre tablourile sale poarta numele de Mahalaua Dracului si ilustreaza constructiile mizere de aici.In perioada interbelica era vestita banda a lui Victor Talianu, poreclit 'regele mardeiashilor din Filantropia'. Reporterul Ioan Massoff de la ziarul Realitatea Ilustrata l-a descris in felul urmator: 'Inhaitat cu o ceata de haidamaci - toti imbracati cu pantaloni cu cretzuri, camasi cu arnici, brauri rosii, caciuli tzuguiate, veste cu gaitanesi cizme cu varfurile cat o bancutza - cutreierau mahalalele dupa
doctorului Constantin Caracas, cu bani dinpartea unor boieri si negustori caritabili. Initial, spitalul avea un singur pavilion cu 90de paturi si a fost reconstruit in 1890.
CALEA DOROBANTILOR
S-a numit Ulita Herastraului, pentru ca ducea spre acest loc, aflat in secolul al XIX-lea in afara Bucurestiului. Dupa Razboiul de Independenta, in 1878, primeste denumirea de Calea Dorobantilor, de la arma infanteristilor (sau dorobantilor).Dorobantii au existat si inainte de secolul al XIX-lea, fiind soldati de infanterie din armata teritoriala, soldati de garda sau ostasi cu serviciu militar redus. Ei au devenitun corp de oaste distinct in cadrul tinerei armate a Principatelor Unite din vremea lui Cuza. Dorobantii treceau pe aceasta ulita pentru a ajunge la campul de instructie de la Herastrau (de aici vechea denumire a strazii). La intersectia cu B-dul Stefan cel Mare, se afla o gradina de vara numita Roata Lumii, deoarece pe firma avea reprezentari grafice ale tuturor etapelor din viata unui om: copilaria, tineretea, perioada adulta si batranetzea. Pe locul acestei gradini de vara a fost construita cladirea care are la parter Studio Martin. De la aceasta intersectie pana la PiataAviatorilor, Calea Dorobantilor era, de fapt, o ulitza de tzara cu case mici acoperitecu stuf. Ulterior, zona s-a transformat pana in zilele noastre, intr-una dintre cele mai selecte zone din Bucuresti.
DECI IO stau in nahalaua dracului cind vin in buk, si ce de fitze e acum
RăspundețiȘtergeresi eu am stat in zona :))
Ștergereeee...uite cum se mai schimba locurile si oamenii din acele locuri :))
frumos nume de gradina...roata lumii!
RăspundețiȘtergereiar istorioarele sunt fascinante...:)
ma bucur ca ti-a placut plimbarea prin Bucurestiul de altadata :)
Ștergereinteresnt! lumea se schimba in permanenta...:)
RăspundețiȘtergereasa zic si eu :)
ȘtergereAh, mie imi plac ff mult povestile astea istorice cu caracter de legenda, desi multe chiar adevarate, despre denumiri de locuri geografice ! Am sa caut daca pot gasi ceva si despre cateva stradute de interes pt mine din sect 2 + 5 Bucuresti ! Nu stiu daca cunosti blogul lui Vlad Stroescu, Dulce Mahala, (dulce-mahala dot tapirul dot net), care mai de mult, inainte sa o dea in chestii mai filozofice, desi mai scrie si despre literatura, (si are talent beletristic), chiar descria cum ii placea lui sa colinde Bucurestiul pe bicicleta si chiar se vedea ca ii place sa viziteze si sa cunoasca diverse cartiere. Scrie, intr-o sectie, si in lb franceza despre un oras din Franta pe care l-a vizitat, Metz, (al carui nume, am aflat, vine de la numele unui trib de celti belgieni care locuiau pe acolo, Mediomatrici, ulterior prescurtat Mettis).
RăspundețiȘtergerenu cunosc blogul dar o sa-l caut...
Ștergereimi este drag Bucurestiul de altadata si imi place sa ma plimb pe stadute linistite cu toate ca acestea sunt din ce in ce mai putine...
str Toamnei si stadutele din zona de exemplu pentru ca tot vorbeai de sectorul 2 sau stradutele di spatele Bd Catargiu in sectorul 1...
De asemenea articole avem nevoie, pentru a nu uita cine am fost si ce am devenit, pentru a cunoaste povesti de demult. Ma intreb ce faceau cu ghetaria?
RăspundețiȘtergerecladirea exista inca si functioneaza ca magazin...
Ștergereghetaria alimenta restaurantele si terasele vremii care nu erau putine...