luni, 26 iunie 2017

Citate - 11 minute

Romanul incepe cu o fraza extrem de penetranta :
''A fost odată ca niciodată o prostituată pe nume Maria''.
Da, este povestea unei prostituate, nu o poveste romantata, e o poveste care trateaza-asa cum spune chiar Coelho-un subiect ''delicat, izbitor, șocant''.

Da, Maria, o tanara nu neaparat frumoasa, o fata simpla dintr-un sat brazilian care descoperind lumea si decoperindu-se pe sine ajunge la concluzia ca dragostea este un lucru cumplit.
Cele 11 minute, reprezinta in viziunea Mariei durata medie a actului sexual.
Si cu toate astea nu este un roman despre sex, este mai mult un roman despre auto-cunoastere, auto-descoperire chiar si prin intermediul sexului....
Merita sa cititi cele 11 Minute ale lui Paulo Coelho daca nu ati facut-o inca, merita pentru ca ele reprezinta o felie simpla de viata....


"În fiecare dintre noi este un ceasornic ascuns şi, ca să faci dragoste, arătătoarele ambilor inşi trebuie să indice aceeaşi oră la acelaşi timp. Două persoane care sunt împreună şi se iubesc mult trebuie să-şi potriveasca arătătoarele, cu răbdare şi perseverenţă, cu jocuri şi reprezentaţii "teatrale", până când înţeleg că a face dragoste e mult mai mult decât o întâlnire."

Nu pt spune ca ma topesc dupa Coelho si scrierile lui dar acest roman chiar mi-a placut... 


Mai multe gasiti pe blogul Zinei unde veti afla ca totul a pornit de la Ella  

joi, 22 iunie 2017

Vara cu parfum de visine...

Niciodata nu m-am dat in vant dupa compot, l-am asociat mereu cu bautura pe care o consumi cand esti bolnav sau pe care i-o duci unui bolnav cand este internat in spital.
Exista totusi un compot care pentru mine reprezinta "bijuteria coroanei" in materie de compoturi: compotul de visine!
Bine, compotul de visine pregatit de bunica mea, eu rar am incercat sa-l fac, rar mi-a si reusit
Cu siguranta si visinele aveau alt gust, inca le simt tari, carnoase, cu o coaja lucioasa
si o pulpa de o culoare intens, cum altfel decat visinie, dulci-crisoare, mirosind usor a migdale....
Compotul era mai mult un sirop mai subtire dar nu apos, dulce fara sa fie lesinator, acrisor fara sa ti se strepezeasca dintii, mereu rece si cu micutele fructe, plutind ca niste globuri purpurii in paharele pentru compot.
Tare imi mai placeau aceste pahare, n-am mai regasit acel model sau poate nu am stiut eu unde sa caut.
Ale bunicii mele erau din cristal, ca asa era moda pe care o apucase ea, din cristal simplu, fara nici un fel de taieturi, transparent.Paharele aveau forma unei umbrele larg deschise, asezate pe un picior gros si putin inalt din cristal masiv.
Imaginati-va compotul acela plin de culoare, imaginati-va visinele acelea parfumate, plutind in cupa aceea transparenta si racita de raceala bauturii aromate.
Da, pentru mine vara mirosea a compot de visine

miercuri, 14 iunie 2017

Despre Marrakech...

Strazile din Marrakech, nu seamna cu nimic din ceea ce credeam ca stiu...
Agitate, colorate, mirositoare, nu curate dar nu neaparat murdare, pline de o energie care te poate bulversa daca stai de-o parte si privesti. Daca alegi sa intri in vanzoleala aceea, totul se schimba.In bine.Zambesti, te uiti la o taraba, gusti, esti atent sa nu stai in calea oricarui vehicul pe doua roti pentru ca ei nu au aceasta grija,razi, mangai o pisica, te tocmesti (daca te pricepi), cumperi, nu cumperi, te opresti, intri intr-o cafenea, bei un fresh de portocale care e chiar fresh, mirosi niste condimente de care poate nu ai auzit dar te tenteaza, cumperi, nu cumperi, cineva te indeamna sa vezi obiectele din piele din dugheana lui, altcineva iti arata cercei, bratari, ceai, uleiuri parfumate, ulei de argan, dulciuri, admiri usa frumos sculptata in lemn a unui riad.Cineva sigur are ceva ce ti-ai dori. Si de-o data in fata iti apre ea, Djemaa el-Fna, marea, celebra piata din Marrakech.Se lasa seara si in aer pluteste mirosul gratrelor pe care sfaraie carnea de miel, pui, peste, legume, toate asezonate cu condimente.E greu sa nu te asezi la una dintre lungile mese si sa gusti cate putin din toate.Poate tu te simti obosit, ametit dar n-ai nicio sansa sa te opresti. Racoarea serii aduce lumea in piata, agitatia continua.Continui si tu.
Si cand trebuie sa pleci din Marrakech, iti promiti ca te vei intoarce.



vineri, 2 iunie 2017

Ohhh...inghetata...

Da stiu, exista si un risc, se depune, dar imi asum riscul
Se pare ca cei care au descoperit deliciosul desert au fost europenii, adica italienii (de aceea se spune ca cea mai buna inghetata, faimoasa gelata, se gaseste pe taramul cizmulitei). Nero Claudius Caesar, Imparatul Romei obisnuia sa manance fulgi de gheata cu pulpa de fructe si miere, insa tinea reteta sub strict secret, asadar dupa prabusirea Imperiului Roman, reteta s-a pierdut, ea reaparand dupa cateva secole.Acestia au fabricat-o la inceput din gheata adusa din munti, pisata si suc de fructe.
Marco Polo a preluat ideea chinezilor de a folosi lapte ininghet si a dus-o italienilor, care au stiut imediat cum sa combine ingredientele in asa fel incat sa rezulte minunatia cremoasa si racoritoare de astazi.
Devine cel mai iubit desert al tuturor.
Mai apoi inghetata devine celebra si in Franta, acolo unde un bucatar francez experimenteaza si adauga laptelui inghetat ciocolata sau capsune, largind astfel gama de arome.

sursa: (www.cere.ro)

In concluzie,ce spuneti de o inghetata?
Ce preferinte aveti?
Sper ca am reusit sa va ispitesc, nu de alta dar nu vreau sa cred ca sunt singura pofticioasa

marți, 30 mai 2017

King Arthur: Legend of the Sword

Ca sa ma exprim pleonatisc, am vizionat aseara la cinema legendara Legenda a Regelui Arthur.O legenda americanizata in constructia ei, pastrand ideea dar impodobind-o atat cu expresii apartinand zilelor noastre (ma refer la injuraturile tipc americane) cat si la perechea de pantaloni din piele fina care imbraca picioarele maxim de sexi ale legendarul rege intruchipat de Charlie Hunnam si la frizura lui bine geluita si lipita de cap, in rare ocazii si pentru scurta durata doar in momentele de apriga lupta ea fiind discret, dar discret deranjata :) Remarcabile sunt efectele speciale pe care de altfel este si construit filmul. Remarcabila lumea fantastica pe care tehnica o face de un realism aproape tangibil tinand cont si de efectul 3D.Un film in care acele creaturi bizare iti penetreaza mintea. Un film fantastic in care nu exista timpi morti, un film in care totul se misca dar nimic nu te misca (pe mine cel putin), eu una nu am simtit fiorul legendei...
Pentru iubitorii genului fantastic, cu siguranta filmul va fi apreciat, pentru mine, neiubitoare a acestui gen, mai putin. Raman totusi cu multumirea de a fi vazut aceasta poveste din alt unghi decat cel clasic si, chiar daca nu a fost genul meu, am apreciat nivelul la care a ajuns tehnologia in arta, in detrimentul artei, parerea mea.Parerea celor cu care am urmarit filmul aseara, difera de a mea si cred ca in asta si consta farmecul unei seri reusite, nimic sa nu fie asa cum te asteptai sa fie :)
Va invit sa mergeti, King Arthur: Legend of the Sword merita vazut macar pentru fantastica lume creata pe ecran si in care te simti inclus daca te lasi furat de poveste  :) 








luni, 29 mai 2017

Citate - Miss Romania...

...este titlul unui roman care apartine lui Cezar Petrescu.
Am ales sa scriu cateva cuvinte despre acest roman mai putin cunoscut al lui Cezar Petrescu, pentru ca ideea cartii e interesanta in sensul in care e o poveste putin atipica pentru o Miss.
Din pacate nu mai am cartea si nici nu am gasit citate pe net dar eu sper ca si asa, curiozitatea voastra sa fie starnita :)
Primul concurs Miss Romania a fost organizat- se pare- in 1928 si castigatoare a fost cea din fotografie, considerata fiind ca „la plus belle femme d’Europe"de catre un juriu care reunea toate „grands journaux d’Europe"....
Participantele la concurs trebuiau sa indeplineasca anumite conditii, si nu….nu 90-60-90….nu….
Ele trebuiau sa exercite o”profesie cinstita” adica sa nu fie prostituate sau femei intretinute si sa aiba “mijloace de trai onorabile”…..
Personajul din cartea lui Cezar Petrescu are la baza caracteristicele acestei Miss doar ca el, personajul din roman era foarte sarac cu duhul…
Frumoasa…si atat!
Folosita de cei din jur pentru frumusetea ei, reclame la tot felul de produse de infrumusetare, aparatii in reviste, bani castigati – mai putini pentru ea - mai multi pentru cei care o promovau….va suna cunoscut?
Sunt sigura ca da pentru ca, nimic nu e nou sub soare... 

Doar ca protagonista acestui roman avea un vis: sa se casatoreasca cu un sef de gara si de la fereastra apartamentului de deasupara garii sa priveasca cum vin si pleaca trenurile fara a-si dori sa se gaseasca intr-unul dintre ele.
Si visul ei a avut sorti de izbanda, pentru ca si l-a implinit.
Si iata ca, instinctual, ea ales sa NU fie un accesoriu, a ales sa fie partenera de viata – cu drepturi egale a unui om obisnuit…. 


In viata chiar conteaza ce alegem sa fim, parteneri sau accesorii…


Mai multe gasiti pe blogul Zinei unde veti afla ca totul a pornit de la Ella  

vineri, 26 mai 2017

Povestea palatului blestemat al lui Cuza

Prietena-japoneza amintea in comentariul ei la postarea mea despre Elena Doamna de Palatul Ruginoasa, mi-am amintit la randul meu de acest articol pe care l-am pus pe blog in 2014 si mi-am zis ca poate ar fi interesant sa-l republic....

Reşedinţa domnitorului de la Ruginoasa, Iaşi, ascunde drame care i-au avut în prim-plan pe mari boieri şi oameni politici din secolul al XIX-lea. Conacul este restaurat şi poate fi vizitat. Ascuns de ochii curioşilor după perdeaua de arbori de la marginea drumului dintre Iaşi şi Paşcani, castelul în stil neogotic apare somptuos la capătul aleii care se desfăşoară lin după poarta uriaşă de lemn masiv. Istoria reşedinţei de vară a domnitorului Alexandru Ioan Cuza din localitatea ieşeană Ruginoasa este, pe cât de frumoasă, pe atât de umbrită de drame, secrete şi poveşti de dragoste tragice. Toate cumulate i-au adus un supranume mai puţin demn. 

 „Casa domnitorului de la Ruginoasa era cunoscută ca «Ruşinoasa», din cauza amorurilor secrete, ţinute departe de ochii lumii şi de urechile familiei. În plus, se zice că palatul este blestemat pentru că noaptea ar fi bântuit de fantoma unui prinţ care a locuit aici, a lui Dimitri", a spus muzeograful Simona Ionescu, cea care îngrijeşte acum clădirea de patrimoniu.
Soarta spectaculoasă a palatului începe în urmă cu mai bine de două secole. În 1804, logofătul Costache Sturdza, urmaş al celebrei familii boiereşti, a construit conacul după normele de lux ale vremii şi la indicaţiile unor arhitecţi celebri. Mare dregător, membru al Sfatului Domnesc, Costache s-a căsătorit cu Marghioliţa Ghika-Comăneşti, o femeie a cărei frumuseţe răpitoare i-a făcut pe contemporani s-o asemene cu Ileana Cosânzeana. Numai că Marghioliţei i-au fugit ochii după Nicolae Roznovanu, un alt boier influent în epocă, al cărui palat este în prezent sediu al Primăriei Iaşi. Marghioliţa, care locuia în Capitala Moldovei împreună cu Costache, i-a cerut soţului s-o ascundă la Ruginoasa, spunând că este hărţuită de Roznovanu. Logofătul s-a conformat, a trimis-o la conacul de la ţară, unde a dat-o în grija fiului lui, Săndulache Sturdza. Roznovanu, însă, adună un grup de arnăuţi şi pleacă s-o răpească pe frumoasa soţie a lui Costache. „Urcând scările palatului, arnăuţii au dat peste fiul lui Costache Sturdza, care, cu ultimul pistol, a vrut să apere onoarea domniţei Marghioliţa, mama lui vitregă.

Un arnăut a reuşit să-l ucidă cu un cuţit pe Săndulache. Roznovanu a intrat, a luat-o în braţe pe Marghioliţa şi a plecat cu ea", povesteşte învăţătorul Mihai Lupu. Este prima moarte tragică de la Ruginoasa. Atât de tragică, încât logofătul Costache abandonează palatul. Mulţi ani mai târziu, în 1862, construcţia somptuoasă ajunge, în proprietatea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Doamna Elena este cea care l-a locuit aproape permanent, în timp ce soţul era ocupat, la Iaşi sau la Bucureşti, cu treburile statului. De altfel, „Elena Doamna", aşa cum a fost supranumită în epocă, fiind foarte iubită de supuşi, s-a ocupat de mobilarea şi îngrijirea domeniului aferent palatului. Istoricii povestesc însă că Elena Cuza n-a fost fericită la Ruginoasa. Ştia de sfârşitul tragic al Sturdzeştilor şi a luat totul ca o fatalitate, mai ales că în prima noapte de când s-a mutat a auzit cântând cucuveaua. În singurată, doamna se ocupă de educaţia celor doi fii ai domnitorului, Dimitri şi Alexandru, pe care Cuza i-a avut din relaţia nelegitimă cu Maria Obrenovici, descendentă a familie Balş. Alexandru Ioan Cuza trecea rar pe la reşedinţa sa din Ruginoasa. Domnitorul revine la Ruginoasa în septembrie 1864, atunci când promulgă şi pune în practică Reforma Agrară. Plecat în exil în 1866, după a fost nevoit să abdice, Cuza moare în mai 1873 la Heidelberg, în Germania. După două săptămâni, Elena Doamna aduce rămăşiţele soţului la Ruginoasa, fiind înmormântate în curtea bisericii din spatele palatului. Legenda spune că de la moartea domnitorului şi până să fie îngropat, clopotul bisericii a bătut încontinuu, un semn al respectului şi iubirii de care se bucura printre supuşi.Blestemul castelului a persistat şi după moartea domnitorului. Fiul cel mic al lui Cuza, Dimitri, se îndrăgosteşte de una dintre servitoare şi se sinucide în camera sa, după ce Elena Cuza o alungă pe tânără. A doua moarte tragică de la Ruginoasa. Tânărul este înmormântat tot în curtea bisericii, în stânga tatălui său. Celălalt fiu, Alexandru, moare în 1890 în timpul lunii de miere pe care şi-a petrecut-o în Spania cu Maria Moruzzi, proaspăta sa soţie. Răpus de miocardidă severă la doar 23 de ani, fiul cel mare îi lasă toată averea prin testament soţiei sale. În relaţii reci cu nora sa şi lăsată fără niciun drept asupra proprietăţilor, doamna Elena Cuza se retrage la Iaşi, apoi la Piatra Neamţ, unde moare într-o sărăcie lucie.
Zidurile Palatului Ruginoasa ascund şi o altă idilă ruşinoasă. Văduva Maria Moruzzi se îndrăgosteşte de tânărul inginer Ionel I.C. Brătianu, venit în zonă să muncească la construcţia căii ferate Iaşi-Paşcani şi luat chiriaş la conac. Nora domnitorului se căsătoreşte, astfel, cu fiul celui care-l determinase pe Cuza să abdice. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Ruginoasa s-a situat chiar pe linia frontului, iar palatul a fost afectat. După 1945, conacul a fost trecut în proprietatea CFR. A servit în comunism ca sanatoriu de tuberculoşi, sediu de primărie, CAP sau bibliotecă. Inaugurat în 1982, Muzeul Memorial „A.I. Cuza" de la Ruginoasa a intrat în proces de restaurare acum trei ani, printr-un proiect finanţat de Ministerul Culturii cu 2,5 milioane de euro. Palatul de la Ruginoasa este singurul monument istoric din Moldova reamenajat întocmai ca pe vremea domnitorului, datorită documentelor lăsate de Elena Cuza şi descoperite în arhivă.Inaugurat în 1982, Muzeul Memorial „A.I. Cuza" de la Ruginoasa a intrat în proces de restaurare acum trei ani, printr-un proiect finanţat de Ministerul Culturii cu 2,5 milioane de euro. Chiar dacă lucrările s-au finalizat în toamna anului 2011, muzeul stă cu uşile închise. Palatul de la Ruginoasa este singurul monument istoric din Moldova care poate fi reamenajat întocmai ca pe vremea domnitorului, datorită documentelor lăsate de Elena Cuza şi descoperite în arhivă. Muzeul stă încă închis din cauza lipsei fondurilor pentru achiziţia de noi piese de mobilier şi pentru schimbarea conceptului muzeistic. „Va fi un nou concept muzeistic. La parter vo avea o singură cameră, cu info-touch, cu istoria familiilor care s-au perindat în Palat, iar restul camerelor vor fi mobilate, două camere de oaspeţi, dormitorul copiilor şi camerele servitorilor. Etajul va rămâne la fel, elementul de noutate va fi o cameră cu masă de biliard", a spus muzeograful Simona Ionescu.

 preluat de pe www.historia.ro