Psaltirea si celularul.....

Saptamana trecuta am fost la Iasi...nu in vizita....sau...in vizita, dar de lucru :)
Revad intotdeauna cu placere Iasul....ma linisteste blandetea lui si chiar daca este departe de a fi Roma... are si el cele 7 coline ale lui...
Dar nu despre Iasi as fi vrut sa povestesc acum...

Acum 6 ani am stat o perioada mai lunga -o luna- in Moldova....intamplarea m-a adus, pe mine si pe cele 5 colege ale mele la manastirea Dobrovat....este situata cam la 30 km de Iasi....o gasesti trecand prin padure,prin satul cu acelasi nume.....la un moment dat iti apar in fata niste porti inalte din fier....in stanga lor un turn din piatra partial macinat de vreme si vremi.....si nici urma de manastire.....
Ocolind prin stanga turnul, apare brusc in fata biserica....este ultima ctitorie a lui Stefan cel Mare....are acel acoperis specific...fara turle....
In fata bisericii, urcand niste trepte abrupte si incomode se vede in sfarsit manastirea.....
La inceputuri cladirea a functionat ca puscarie apoi ca orfelinat pentru fete,a fost sediul unei scoli mestesugaresti si abia mult mai tarziu a gazduit chiliile calugarilor.....despre ei vreau sa vorbesc...

Erau 7 calugari.....fiecare avand camera lui(chilia)...camerele sunt f inalte...holurile largi si teribil de pustii....
Sunt niste oameni foarte simpli,traind din munca lor in gradina,in padure,primind danii de la vizitatori...crescand animale....asa am cunoscut-o pe vacuta Diana si pe calul Lica...si o gramada de motani buflei si cu blana frumoasa si lucioasa....si chiar ma intreb de ce....pentru ca fratii nu mananca carne-doar peste,atunci cand nu sunt in post...
Poarta doar sandale pana incepe iarna bine de tot si folosesc cu multa grija lemnele...
Noi am ajuns acolo in noiembrie...fulguia.....dar fratii au fost niste gazde perfecte....au facut mereu foc in camera de oaspeti (care are vreo 20 de paturi )pentru noi 5....fratele bucatar pregatea dimineata chiar si cafea pentru noi.....acolo am mancat un bors de hribi uimitor de bun si...teribil de acru :)
M-a uimit simplitatea credintei lor....pentru ei.....raiul e o gradina cu flori mereu proaspete la modul real si in iad...la fel de real arde acel foc care ii perpeleste pe necredinciosi....
Cat am stat acolo-9 zile-nici macar o data parintii nu au insistat sa mergem la slujbe-ei mergeau -cred ca erau 5 sau 7 pe parcursul zilei si noptii...
M-am aproiat mai mult de unul dintre frati-parintele Grigorie....tanar de altfel...avea 28 de ani atunci.....am vorbit despre tot felul de lucruri....
Despre credinat lui simpla...dar si depre faptul ca si el a trait''afara''......imi spunea-si asta m-a facut sa zambesc.....''am fumat,am cunoscut femei...am fost bodyguard''....
Prima data a fost frate(novice) timp de 3 ani....dar a renuntat inainte de a fi hirotonisit...dupa un an a revenit si dupa alti 5 a fost primit in tagma calugarilor.....avea un par f lung pe care se straduia sa=l tina curat si o barba la fel....
A fost ...linistitor pentu mine sa schimb cuvinte cu acest om....simplu fiind...simplifica lucrurile.....si asta il facea echilibrat si impacat....
Era necajit in schimb pentru ca avea un telefon mobil foarte vechi care nu avea incarcator.....si....de cate ori veneau oaspeti la manastire spera sa gaseasca un incarcator compatibil.....
Inainte sa plec....i-am lasat un mobil cu tot cu incarcator.....aveam oricum doua......si el simtea nevoia sa mai pastreze legatura cu lumea.....pleca rar de la manastire....
Cand ne-am luat la revedere ...mi-a strecurat in mana o Psaltire micuta....mi-a spus ca el citeste in fiecare seara din ea si e obiectul lui cel mai scump......mi l-a dat si m-a binecuvantat....
O pastrez si acum.....e mereu cu mine.....ca si gandul lui bun...