duminică, 1 august 2010

O...gara....


Nu-mi plac trenurile…nu…chiar nu-mi plac…in schimb iubesc garile… M-au fascinat intotdeauna…si mereu am incercat sa-mi imaginez cum erau garile si cum erau vietile calatorilor inainte de aparitia aeroporturilor…. Da…imi place sa privesc in urma… Chiar daca am trait toata viata mea in Bucuresti,de nascut m-am nascut la Ploiesti…imi este oricum drag acest oras…dar…gara…gara din Ploiesti si mica ei istorie imi este si mai draga…

O sa-l citez aici pe profesorul Ion Bulei ,care face o calda si vie descriere a garii din Ploiesti de pe la 1900 dar mai ales-si asta e mai putin obisnuit-a restaurantului garii….

‘’ La 1900, garile erau mai mult functionale..... Unele gari au o nota distinctiva. La Ploiesti , de pilda, aceasta e data de un restaurant cu trei sali, corespunzatoare claselor de calatori (pâna in anii 70 ai secolului XX, erau trei clase in trenurile din România), cu o gradina de vara, un chiosc de fructe si racoritoare si un debit de tutun.

Restaurantul acesta din Ploiesti dobândeste o notorietate nationala. Evocând nostalgic Vechea Românie, Tudor Arghezi scria ca in doua locuri se mânca bine: in restaurantele garilor din Ploiesti si Iasi. La Ploiesti, intre 1882 si primul razboi mondial, restaurantul i-a fost concesionat lui Constantin Dobrogeanu-Gherea.

Era dificil, dar reputatul critic se descurca. El a introdus room-service pe peronul garii sau direct in vagoane pentru calatorii care nu voiau sa coboare, a diversificat meniul.

Se serveau produse de patiserie, fripturi, sandwich-uri, toate de buna calitate, apreciate si de calatori, si de elita ploiesteana care umplea seara de seara prima clasa a restaurantului. Chiar si Carol I, in 1897, cu prilejul dezvelirii statuii Vânatorilor, viziteaza restaurantul si gusta din produse. "Da, spune el, aici se manânca bine".

B.P. Hasdeu, si el client uneori al restaurantului, aprecia ca mâncarea de aici era "deasupra oricarei critici", aluzie la profesia de baza a patronului.

Pentru ca, desigur, faima restaurantului era data inainte de toate de notorietatea lui Gherea, dar si a prietenilor sai literari: I.L. Caragiale, Al. Vlahuta, Barbu Delavrancea, George Cosbuc, C. Bacalbasa, D. Anghel, St. O. Iosif, C. Stere, V.G. Mortun, clienti frecventi ai restaurantului ploiestean.

Era ceva pentru oricine sa ia cina lânga scriitorul a carui carte tocmai o lasase pe masa de acasa. ’’


Si fara sa vreau,gandul imi fuge la ‘’CFR’’-ul lui I.L.Caragiale…. Si parca ii vad pe cei doi amici Nita si Ghita band cate o halba de bere in restaurantul lui Gherea si amuzandu-se pe seama sotului’’de zahar’’al coanei Mita, sotia dumnealui…calatoare cu trenul de noapte insotita de seful….dumnealui …sfarsitul sunt sigura ca il stiti si voi…:) Cred ca trenul a intrat in gara…o sa plec si eu….

10 comentarii:

  1. Ahaaa,cum ar fi de ce iti place "gara pentru doi"Iata cum ai o dragoste impartita intre Ploiesti si Bucuresti.Foarte interesant mi s-a parut,special legatura cu scriitorii.Stiam ceva de Caragiale dar restul..Inainte de placerea pentru gari se simte o oarecare mandrie...Si mie imi plac garile si candva imi placeau locomotivele cu aburi.Sa-ti fie cat mai bine acum si in viitor

    RăspundețiȘtergere
  2. multumesc
    si...calatorii cat mai multe si cat mai placute :)

    RăspundețiȘtergere
  3. draga mea, (citind printre randuri:):) in "pasiunea"ta pentru gari se regaste pasiunea pentru restaurantul garii mai mult:):)........oare se serveau gogosi cu branza?:)....imi si inchipui ca mijloc de recreere in Ploiesti iesitul pe "terasa" garii la un suc si o gogoasa...trenuri venind/plecind pe melodia "glasul rotilor dr tren".....

    RăspundețiȘtergere
  4. dragele de voi :)
    intotdeauna - in gara sau nu - o gogoasa cu branza va fi pentru voi...3...cate una de fiecare - evident :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Mai sunt şi Tanţa şi Costel ce mâncau mici şi beau bere în gara din Lehliu...

    RăspundețiȘtergere
  6. ...da...alta gara...alta poveste :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Gara e un loc ce trezeste nostalgii. Pe peronul feicareia au avut loc nenumarate regasiri dar si despartiri. Mie gara imi readuce in minte anii de liceu cand plecam la munte cu trenul galagios si totusi atat de tacut. El isi face drum prin locurile dorite de fiecare calator dar nimeni nu stie macar ce povesti ascunde cuseta cea mica.

    RăspundețiȘtergere
  8. da...fiecare gara...o amintire,o intamplare,o poveste sau...doar un loc unde opresc trenurile....noi ii dam sens sau valoare ;)

    RăspundețiȘtergere
  9. E vorba despre vânătorii care au murit în 1877-1878...

    RăspundețiȘtergere
  10. da...in razboiul pentru Independenta....

    RăspundețiȘtergere