Visul unei umbrele

Usa s-a inchis incetisor

Aproape am simtit alunecarea aceea metalica finalizata cu un clic

Acum respira calm langa ea mirosind a aer umed...

Fata in fata pe terasa de la malul lacului....

Da,a spus ea ridicandu-se si apropiindu-se usor de marginea terasei care inainta putin in lac.Parul de un roscat auriu ii lumina spatele delimitand conturul trupului ei.
Da,te-am inselat,nu am putut altfel….
Te-am mintit.
Suna,este atat de crud sa-ti spun asta….Perfectiunea ta ma face constienta de imperfectiunea mea si nu vreau sa sune ca o scuza,e doar o constatare realista.

Neindeminatica cum sunt,stii doar,la coborarea din tren am scapat din mana umbrela si in incercarea de a o prinde,ochelarii de soare-nu renunt la ei indiferent de vreme si asta te-a nemultumit intotdeauna…

A prins umbrella,a ridicat ochelarii si mi-a intins mana .
Ai nevoie de un insotitor permanent a spus el,si nici macar nu zambea.Multumesc am spus,ma descurc si singura chiar daca nu pare.
Nu ma indoiesc,aproape a soptit el….
A continuat sa ma priveasca,s-a rasucit brusc si a plecat…
Am ramas asa uitandu-ma in urma lui.
Ce-a fost asta?
Si s-a facut toamna,s-a facut noiembrie...
Ploua teribil in ziua aia,taxiul a trecut fara sa observe semnul meu.
Asa imi trebuie daca nu fac comanda de acasa….
O umbrela?
Era in spatele meu.
Si…in mod cu totul neobisnuit am realizat ca nu il uitasem…
Am intrat sub umbrela lui…in viata lui…

Apartamentul mirosea a mere,nu verzi,mere rosii,coapte in gradinile,in livezile noastre si a crizanteme udate ploaie...L-am simtit in spatele meu respirandu-ma.
Am facut un pas inapoi lipita de el acum…
Taci,mi-a spus el…
Vorbesti mult uneori…
Eu?De unde poti sti tu asta?Dar deja buzele lui imi inghitisera cuvintele…
De ce m-am adancit in acel sarut…in carnea,in sufletul lui?
De ce mi-a ramas in piele mirosul merelor rosii,al crizantemelor udate de ploaie?
Sau era doar urma atingerilor lui?

Am revenit acolo,la putinele lui vorbe,la atingerile lui prelingandu-mi emotia si placerea pe fiecare bucatica din el si din mine…
Am nevoie de tine,imi spunea de fiecare data jucandu-se cu parul meu,cu respiratia, cu dorinta si asteptarea mea…..

Tu?Tu,in ce fel ai tu nevoie de mine,tu…atat de controlat?
S-a intors cu fata spre masa…
Nu mai era nimeni acolo….
Iarta-ma a mai spus ea lacului,dar te parsesc…
Clic….alunecarea metalului pe metal,si usa s-a inchis incetisor…
A trecut un an de atunci…
Acum este singura…..

-Buna dimineata visatoarea mea,tot cu povestile tale de pe blog?
Hai sa bem cafeaua si sa vedem ce ai mai inventat,a zis el zambind si mirosind a aer umed de toamna,a frunze si...nu...a crizanteme si a mere rosii,nu...
Ha,ha…a ras cu pofta sorbind din cafeaua fierbinte.
Dar tu,tu urasti ochelarii de soare,sunt o fita,mereu spui asta…

Umbrela odihnea linistita in suportul ei de pe hol,langa usa care avea un clic metalic atunci cand era inchisa….