Gatul incordat, parul intr-o avalansa de bucle se revarsa acoperind fata, ochii, doar plutirea nestapanita a voalurilor agita aerul si face sa vibreze intregul trup transformat intr-un arc intins in aer…
O ultima tusa de alb si lumina….tabloul e gata.
El a obosit, mana lui care se misca pe panza in ritmul dansului ei, in ritmul batailor inimii lui parca, a obosit si ea.
Lasa pensula sa cada.
O priveste.
Isadora Duncan a ramas prinsa in zborul voalurilor ei albe, aproape palpabile, aproape inmiresmate, ai putea crede ca simti o adiere de parfum de trandafir si iasomie si vanilie, ai putea crede ca plutirea ei a ramas suspendanta in timp dar, pentru fiecare privitor ea va atinge din nou pamantul.
Ca sa se avante din nou.
Asa a vazut-o el, pictorul.
Asa a iubit-o el, barbatul.
Pierre Dinand a creat sticle de parfum pentru marci celebre, asa ca amprenta sa se simte in forma delicata a sticlei parfumului Isadora al carui dop e reprezentat de conturul nud al trupului perfect al dansatoarei.Dintr-o sticla mata care pastreaza parca lumina in interiorul miniaturii, dopul , in unduirea lenesa a acelui trup care pare ca se intinde, ascunde in sticla simpla parfumul cu iz oriental care aduna note de menta, iasomie, trandafir, iris, piele, opoonax si vanilie.
Tema "Parfumul dansului" a fost aleasa de Irina Bek Silving si gazduita cu gratie de Mirela Pete
Următoare temă va fi „Parfumul seducţiei”, în 23 aprilie, aleasă de Ella.
Sa te lasi învaluit de "voalurile albe" ale unui parfum celebru, ar face din tine o dansatoare perfecta, sau un model nud pozand pentru un pictor celebru, ti-ar adduce celebritatea! De ce nu, poti fi chiar trupul "Mona Lisei"! Isadora, nu cunosc parfumul dar trebuie sa fie divin! Ai facut ca de obicei o poveste foarte frumos pafumata! Sa ai o duminica placuta!
RăspundețiȘtergerePupici "cutiuta", de cate or deschizi capacelul, descopar un nou parfum! ��
Iar tu ma rasfeti ca de obicei, cu drag❤️
ȘtergereMultumesc!
Multumesc si pentru felul magulitor in care ma vezi tu😘
Candva chiar am pozat unui pictor, a fost si aceea o poveste🙂
Cat despre Isadora, am admirat mereu faptul ca ea a dat dansului o senzualitate vibrante si originale...
Parfumul il stiu dar n am avut ocazia sa l intalnesc, la noi nu se comercialuzeaza...dar mi-l doresc...
Sticluta e deosebita
De curand m am hotarat sa colectionez sticlute de parfum cat mai deosebite
Momentan am doar trei dar se vor inmulti 🙂
Pup Ella, sa pastrezi mereu pantofii rosii...😘
Isadora e mai mult decât o dansatoare, ai făcut o alegere superbă, dragă Panhoraa! Se spune că Isadora e dansul însăși, mișcarea, arta pașilor în învolburările eșarfelor. A reinventat dansul, transformându-l în spectacol de mare ținută artistică, cu mișcări libere, curgătoare, încărcate emoțional, oglindind fascinația idealurilor antice cu privire la corpul omenesc în mijlocul elementelor naturii.
RăspundețiȘtergere”Focul vanat e gonit de vant,
Zarile-au uitat sa ma mai doara…
De iubire-ntaia oara cant,
La scandal renunt intaia oara.”(Serghei Esenin)
Iar parfumul dedicat ei, atât mireasma cât și flaconul, se potrivesc acestei minunății, acestei femei frumoase, cu trup statuar, cu un talent unic și un destin tulburător. Aplauze, Isadora Duncan!
O duminică minunată, dragă Pandhoraa! :)
O, da!
ȘtergereAi exprimat esenta, Isadora e dansul insusi!
Cat despre povestea lor de dragoste, iata, versurile lui au ars de iubire, personalitatea lui bizara a macinat ce i-a legat...
Ea a trait cum a dansat, ca un aer fierbinte, daruindu-se
Multumesc pentru aprecieri, Mirela, ma onoreaza!
O duminica minunata iti doresc la randul meu, sa ne bucuram de parfumul povestilor...😍
Ce frumoasa poveste! Chiar daca nu cunosc parfumul, ma simt atrasa de o astfel de geometrie deosebita, ce de multe ori exercita o atractie mai mare chiar decat parfumul in sine. Bineinteles, pana il simti daca ti se potriveste.
RăspundețiȘtergereO duminica excelenta, draga Pandhora si o saptamana pe placul tau!
Mi ar placea sa incerc si eu acest parfum, sunt sigura ca el emana forta delicata a Isadorei Duncan...
ȘtergereO duminica excelenta iti doresc la randul meu, Suzana, cu deag!🙂
,,pentru fiecare privitor ea va atinge din nou pamantul.", câți dintre noi ne putem oare lăuda cu nemurirea? Poate doar iubind, vibrând de-a lungul artei, ori simțirii, să ne înlăturăm nimicnicia și să râdem în lumină și-n întuneric, cumva cu inima ieșind în afară.
RăspundețiȘtergereDuminică edenică! :)
Nemurirea apartine celor alesi... noi putem sa aplaudam, sa nu uitam si sa transmitem mai departe dorinta de a pastra, de a onora...iubind cum bine zici ceea ce ne transpune in aceasta stare...
ȘtergereMinunata sa fie si duminica ta, multumesc!🙂
Cred că dopul nu rezistă la șocul căderii... :D
RăspundețiȘtergereEsti teribil! :)))
ȘtergereSalbaticia nu poate fi imblinzita .....cam asta era si crezul ei. Si mai credea extraordinar de mult in vointa si energia care intrec de cele mai multe ori geniul, talentul, temperamentul.
RăspundețiȘtergereSi facem cum facem si ne invirtim in jurul vaniliei !!! :)))))
Dansul era crezul ei, era conectata mereu la ritmurile pe care, imaginandu le, transformandu le in miscare ramaneau amprentate de ea...
RăspundețiȘtergereSi da, vanilia, un fir rosu care leaga si dezleaga, greu de pastrat, nu de oricine stiut de purtat🙂
Să fii atinsă de aripa nemuririi prin arta căreia i-ai dedicat o viaţă întregă, asta da împlinire. Pictura vorbeşte despre ea, parfuml de asemenea, novicii şi cunoscătorii deopoptrivă îi poartă numele pe buze, în gând, dorindu-şi un crţmpei din nemurirea ei. Dansul şi parfumul îngemănate, artă, plăcere, strop de divin, asta ne-ai adus tu prin povestea ta. O seară minunată! :)
RăspundețiȘtergereMultumesc ca ai simtit! 💕
ȘtergereMinunata sa fie si seara ta!
Prin Serghei Esenin a intrat in "atentia" mea numele Isadorei Duncan, dar abia azi aflu cine a fost si ce a facut. :) Ceva-ceva poate ca am stiut... dar nu m-am gandit prea mult. :)
RăspundețiȘtergereFrumoasa povestea dansatoarei, invaluita in parfum si voaluri... O viata plina, presarata si cu multa durere (din cate am inteles citind acum cateva randuri despre ea).
Zile fericite iti doresc, cu drag! <3
Chiar acum am revenit de la tine si sunt inca sub influenta furtunii si a negrelor plete 🙂
ȘtergereDa, povestea lor de deagoste a fost macinatoare, arta fiecaruia i a individividualizat, alunecarile lui, i au despartit...
Ea a trait prin arta ei, atat de aparte dar pana la urma a cedat incercarilor vietii.
Dar a ramas nemuritoare...
Pup si eu, Diana!😘
Tot ce este făcut cu iubire, dăinuiește.
RăspundețiȘtergerefrumos de adevarat spus...
Ștergerebanuiesc un parfum imbatator, nu il stiu dar acum parca simt mirosul :)
RăspundețiȘtergereeu il stiu dar nu-l cunosc, sunt sigura ca mi-ar placea :)
ȘtergereFoarte sugestivă sticluța, îmi place mult!
RăspundețiȘtergerePandhora,
”Miercurea fără cuvinte” a lui Călin are căsuță nouă, aici: https://miercureafaracuvinte.blogspot.ro/
Vino să te înscrii în tabel cu postarea ta, te așteptăm!
multumesc, Zina ca te-ai gandit la mine :)
Ștergereii doresc si lui Calin si voua, participantilor, multe intalniri interesante miercurea dar eu voi spune pas
imi pare rau, nu ma simt confortabil cu temele prestabilite pentru ca nu am timp sa caut, chiar daca tema e anuntata din timp
de aceea, cu parere de rau, m-am retras
pup, Zina si in amintirea vremurilor de altadata, happy ww!
Trandafiri, iasomie, voaluri albe si o poveste adevarata. Incerc sa imi inchipui parfumul ... Multumesc !
RăspundețiȘtergereintotdeauna cu drag! :)
Ștergeretu oricum esti privilegiata, ai o multitudine de parfumuri la dispozitie acolo, in minunata ta gradina :*
Am citit o carte despre Isadora Duncan, despre viata ei zbuciumata, cum scriam si la Mirela. Artistii care se nasc pentru a face un singur lucru parca nu mai sunt oameni, sunt expresii ale genialitatii. A fost o lectura inedita la cea varsta, vreo 13 sau 14 ani sa fi avut, dar o lectura care a ramas vie in memoria mea.
RăspundețiȘtergerecartile sunt o lume in care, odata intrat nu prea mai doresti sa iesi, mai ales cand e vorba de oameni atat de speciali, pe care ii numim, cum bine spui, genii :)
Ștergerecartea care pe mine m-a marcat cam la aceiasi varsta cu cea mentionata de tine a fost Enigma Otiliei
l-am rugat pe bunicul meu sa ma duca pe strada Antim acolo unde era (in roman) casa Otiliei
din fericire, la vremea aceea strada exista in intregime, nu fusese demolata...am fost incantata sa ma plimb chiar daca nu am identificat casa care, evident nici nu exista