luni, 27 august 2018

Parfumul Gradinii Cismigiu - Poveste Parfumata

Indiferent de anotimp Gradina Cismigiu este locul in care revin fara sa-mi para rau…
Ma atrage sinuozitatea aleilor, umbra copacilor acum batrani dar si parfumul acelor vremi in care oamenii aveau mai mult timp ca sa se bucure de ceea inseamna o plimbare prin parc.
Revin, pentru ca in serile blande de vara, la ore tarzii se aseaza linistea si peste Cismigiu.Asa imi pot imagina o zi de vara, cum altfel decat torida, in Bucuresti…
Imi pot imagina o suava doamna plimbandu-se pe alei, ascunzandu-si chipul sub o palarie imensa si o umbrela din tul si lasand in urma ei adieri delicate de “Voilette de Madame”,un parfum in care stanjenelul, narcisa, ylang-ylang –ul se combina perfect cu lemnul de santal,o creatie a lui Jacques Guerlain de la 1901.

La vremea aceea doamnele nu ieseau neinsotite asa ca, fara sa fac un efort de imaginatie pot vedea cu ochii mintii pasind atent langa inmiresmata doamna un tanar domn in costum, pe cap purtand o palarie cu o dunga eleganta pe mijloc, asortata cu o pereche de manusi din piele fina .
Un astfel de domn cu siguranta degaja in jur, atingand si narile delicatei doamne, un parfum de lavanda, lamaita si bergamota care se combina discret dar patrunzator cu arome de stanjenel, ambra, vanilie si lichen.Un astfel de parfum a fost creat tot de Jacques Guerlain in anul 1904 si poarta numele de “Mouchoir de Monsieur”.
O sa-i las pe cei doi sa asculte plini de incantare romantica concertul sustinut de fanfara in foisor dupa care,cu siguranta domnul ii va oferi doamnei un pahar de braga rece ca gheata pe Teresa Restaurantului Monte Carlo.
Eu am sa va povestesc mai departe istoria acestei Gradini…
In 1779, domnitorul Tarii Romanesti, Alexandru Ipsilanti a poruncit construirea a doua cismele in Bucuresti. Prima cismea s-a facut pe locul unde este astazi gradina dinspre strada Stirbei Voda. Balta aparuta era un focar de infectie in mijlocul orasului. In vecinatatea acestei cismele si-a ridicat o resedinta Dumitru Siulgi-basa, seful lucrarilor peste cismelele orasului, numit si "marele cismigiu". El avea ca principala insarcinare supravegherea curgerii apelor. Treptat, in folclorul urban "lacul lui Dura Negutatorul" dispare din toponimie si apare acela al "Cismigiului". Orasul nu s-a extins foarte mult catre Vest din cauza inundatiilor aproape anuale care umflau lacul Cismigiu ( nivelul sau crestea pana la Cercul Militar de astazi ).In 1830, generalul Pavel Kiseleff a dispus secarea baltii si transformarea terenului intr-o gradina publica. Lucrul acesta se petrece abia in timpul domniei lui Gheorghe Bibescu, in 1847, cand a fost chemat gradinarul peisagist Wilhelm Mayer, fostul director al Gradinilor Imperiale din Viena, si insarcinat cu transformarea terenului insalubru intr-o frumoasa gradina. Mayer a fost ajutat de gradinarul Franz Harer. Dupa abdicarea lui Gh. Bibescu din 1848, noul domnitor, Barbu Stirbei, hotaraste sa se sape un helesteu si un canal de legatura cu Dambovita. Cel mai important an pentru transformarea gradinii a fost 1852. Pentru prima data s-a facut imprejmuirea cu uluci, s-au montat o suta de "canapele" (lavite) fara rezematoare, din lemn de stejar si lungi de un stanjen. Lucrarile de infrumusetare s-au incheiat in 1854, cand s-a facut si inaugurarea oficiala a gradinii Cismigiu. In 1856, o parte a lacului a secat datorita pantofarilor dimprejur ce aruncasera aici resturile de materiale specifice meseriei lor.(sursa wikipedia.org)


S-a inserat demult…domnul a condus-o pe doamna acasa,cu birja sau poate cu tramvaiul, eu am ramas sa mai ascult clipocitul apei si linistea care se lasa peste oras...mi s-a parut oare sau chiar am simtit o unda parfumata de “Voilette de Madame”?

Postare inscrisa in Clubul Povestii parfumate ,gazda fiind ca de fiecare data ,Mirela.

26 de comentarii:

  1. Draga mea Padhora!
    Poveștile tale despre vechiul București mă fascinează și încerc să-mi imaginez, combinând și cu spusele tatălui meu, cele citite, auzite, văzute, pentru a-mi face o imagine despre ”micul Paris”!
    Parfumurile “Voilette de Madame” și ”Mouchoir de Monsieur”, ambele purtând semnătura casei Guerlain, ambele vintage, nici nu știu dacă se mai fabrică azi, completează fericit tabloul romantic al unei plimbări însorite și fericite.
    Prețioase și informațiile despre Grădina Cișmigiu, un parc pe care l-am vizitat în copilărie. Ca prin farmec, îmi amintesc niște biscuiți buni, pe care scria...Cișmigiu! Erau cu cremă!
    Mulțumesc, drag condeier parfumat, niciodată absent și mereu plin de surprize! Cât de minunate sunt întâlnirile noastre, să le prețuim!
    O săptămână de vis îți doresc, dragă Elina! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Mirela pentru ca te-ai alaturat plimbarii personajelor noastre prin cismigiul altor vremi, si ca te-ai bucurat de farmecul acelor parfumuri cu adevarat inegalabile in viziunea mea.
      Cu siguranta acele versiuni nu se mai fabrica dar ce minunat e ca ele au existat, atat d esubtil elegante :)
      Biscuitii nu-i stiu dar nici nu ma indoiesc, erau fara doar si poate, deliciosi :)

      Multumesc eu ca ai creat si ai pastrat cu multa munca acest spatiu fermecator in care, fara a fi sriitori, ne dai sansa de a ne simti astfel :)

      Te imbratisez cu mult drag!

      Ștergere
  2. Am tras cu coada ochiului la cei doi! Domnul a oferit doamnei si o floricica, rupta de undeva din parc. :) Ea a dus-o, delicat, aproape de nas si i-a zambit pe sub gene.
    Ce faina poveste ai tesut! :)
    Dupa atatia si atatia ani aflu si eu ca numele parcului vine de la cismea. :)
    Zile senine iti doresc! Pupici!
    P.S. M-am bucurat sa te regasesc pe aici. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. te imbratisez Diana si tare ma bucur ca ai tras cu ochiul la domnul si la doamna :)
      si da, de aceea am si povestit, nu multi sunt cei care stiu ca in spatele numelui multor locuri se afla o poveste :)

      si eu ma bucur sa te regasesc chiar daca ajung rar pe blog <3
      acum merg la tine sa-ti citesc povestea, te pupacesc :)

      Ștergere
  3. Cișmigiu nu a fost un lac, ci o balta.
    Pantofarii aruncau mizerii în balta înainte de amenajarea parcului.
    A naibii Dâmbovița! N-a reușit ea sa ajungă la Cercul Militar (atunci exista doar zona Sarindar; Palatul a fost fondat în 1911), când a inundat Bucureștii în timpul lui Cuza, dar a reușită balta Cișmigiu sa o facă :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. sa stii ca asteptam cu nerbadare un comentariu-completare de la tine Catalin, pentru ca, daca nici tu nu cunosti povestile din spatele povestilor, atunci cine?! :)
      multumesc pentru ce ne-ai povestit si da, Cismigiul a fost, asa cum se spune si in articol, o balta, chiar o mlastina, am citit intr-un alt articol
      este parcul meu preferat, inca :)

      Ștergere
    2. A fost locul în care patinau
      Regele Ferdinand și Regina Maria;
      a fost locul unde a dormit sub cerul liber, în prima noapte la București, Eugenia Canada, primul guvernator la BNR; iar arhitectul parcului, ca să nu plece din București, a fost plimbat de funcționari pe la un bordel, unde s-a îndrăgostit de o fata, murind din cauza unei boli contactarea;

      Ștergere
    3. Regina Maria, "Doamna sufletului tau" despre care atat de frumos ai scris...
      ma gandesc ca sunt putine locuri in acest oras despre care sa nu fi cautat si sa nu fi aflat o poveste care sa merite sa fie cunoscuta
      o sa ma gandesc la ce ai scris mai sus cand o sa ma plimb prin Cismigiu dar sunt sigura ca stii o mie de alte mici/mari intamplari cu oameni mari care au trecut pe aici

      Ștergere
    4. ...femeia care fuma ca un turc și injura ca un balcanic. :)

      Ștergere
  4. Bine te-am regasit Pandhora pe aleile acestui parc al copilariei. Oricum, zilele acestea am vazut niste anunturi, se deruleaza festivalul 'Bucurestii lui Caragiale' si chiar am vazut domni si doamne in costume mai de epoca. Erau mai departe de mine, dar aratau ca dintr-o poveste!

    O saptamana excelenta sa ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine te regasesc, Suzana!
      Da, festivalul este in fiecare an :)

      Multumesc, la fel sa fie si a ta!

      Ștergere
  5. Interesantă povestea Cișmigiului pe care, datorită ție, am aflat-o acum. Parfumurile de altă dat' cele bărbătești sau de damă, deopotrivă, ne atrag prin magia pe care par să o exercite asupra noastră.
    Să ai o seară înmiresmată, Pandhora! 😊

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, Cismigiul si al lui trecut mereu m a atras si da, parfumurile, cuma r putea fi ele altfel decat magice? :)

      O zi excelenta iti doresc, Dana!

      Ștergere
  6. Povestea celor doi s-a suprapus usor peste o fotografie cu bunicii mei mana in mana, pasind pe aleile Cismigiului :). Parfumul lor a fost mereu ceva suav si fin - n-as stii sa spun ce. Dar daca ar fi sa ii dau un nume e fericire.
    Imi amintesc insa de parfumul de galbenele - atat de delicat din crema pentru maini....

    Povestea parcului am savurat-o pur si simplu. Nu stiu de ce ma fascinneaza intr-atat istoria Bucurestilor si mai ales a diferitelor locuri din el :))). E un mic mister. Dar ma fascineaza pur si simplu :).

    Cu drag
    rux

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. te inteleg perfect penntru ca si eu simt aceiasi fascinatie doar a eu am incetat sa-mi mai pun intrebari, ma las doar cuprinsa de reverie :)

      Ștergere
  7. Am locuit in Bucuresti, copil fiind, fata tanara, in anii 1983-1987. Nu a fost rau dar nici bine, pentru mine. Cu povestile tale, insa, mie mi se intregesc bucati din mine. Pun acolo, unde doar lectura pasagera o mai facea, nuante peste ceea ce stiam eu. Cismigiul tau e o splendoare și parfumul acelor vremuri de necuprins cu mintea noastra grabita. M-am plimbat prin Cismigiu, chiar si eu, cu un baiat care avea Carul mare pe chip. Stateam in internat de fete si a venit in vizita cu frunze uscate in par. Imi spunea ca a dormit in Cismigiu, intr-o anexa a ingrijitoarelor de la spatii verzi. Cine poate sti, insa? Era un vrajitor, fara urma de palarie cu dunga si nici banuti de o braga macar! Dar ce poveste! Ce parfum! Ce Cismigiu intregit am eu! Multumesc, draga mea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ce frumos!!
      ce norocoasa tu Adriana sa ai povestea ta din Cismigiu!
      eu iti multumesc ca ai impartasit-o cu noi :)

      Ștergere
    2. ..da, draga mea, am scris candva despre asta, ca dintr-un timp care mă mai viziteaza din cand in cand, caci tare putine momente placute a avut. Multumesc si eu. Povestea ta a ramas in inima, la capitolul istorii vii!

      Ștergere
  8. Când am inceput sa mi sxriu povestea si am cautat un parfum potrivit, acesta era unul dintre ele:). Frumoasă poveste ai scris si multa nostalgie ai pus in ea. Nu stiu daca acele vremuri erau mai bune dar sigur erau mai linistite, manierate, cu gust si miros, in armonie cu natura. Purtam in noi nostalgia acelor vremuri.

    RăspundețiȘtergere
  9. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  10. Articol superb, pe care îl apreciez și prin prisma celei care a locuit în copilărie nu departe de Cișmigiu, urmând Liceul ”Gheorghe Lazăr”, vecin apropiat cu Cișmigiul! ☺

    Duminică frumoasă, dragă Pandora!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fericita tu, Zina!
      Multumesc pentru aprecieri, minunata sa fie si ziua ta! :)

      Ștergere