Parfumul merelor - Poveste Parfumată

Ei da, pare că e încă vară dar deja se coc fructele toamnei, strugurii de exemplu. Grozav de mult îi plac strugrurii doar că la ele nu găsești decât mere. Roșii. Nu întelege, de ce toată lumea iubește merele roșii?! 

În livada lor găsești mere roșii, frumoase, lucioase, zemoase. 

Ei îi plac în schimb, merele acrișoare, mici, tari, mere sălbatice. Mere care au nevoie de curaj ca să crească, să se coacă.Bine că a mai umplut un coș, ultimul pe ziua de azi. Ar vrea să mai rămână în livadă, să se așeze acolo lângă măr și să aștepte apusul, chiar dacă se lasă frigul.
- Unde ești soră Antonia? Soră Antoniaaa!
E maica Gherasima care o are în grijă de 15 ani, din noaptea când maica a auzit un râs zglobiu, un gângurit vesel în spatele ușii de la micuța lor biserică. 

Slujba de la miezul nopții se sfârșise, era tot așa, toamnă, se lăsase frigul, ea era pusă într-o cutie din carton și, chiar dacă era întuneric și rece afară, ea râdea. Maica Gherasima a luat-o în brațe, și în grija ei a rămas. Cum a ajuns acolo? Eh, parcă mai conta?! Maicile i-au fost măicuțe, blânde sau aspre dar răbdătoare cu ea, zburdalnică dar și gânditoare, cu ochi limpezi albaștri, mereu melancolici, cu păr blond acoperit de vălul de călugărie. Privind apusul, se întreaba, cât de greu poate fi să trăiești în lume?! Cât?
- Soră Antonia! Nu mai visa cu ochii deschiși! Nu e un păcat dar e mare păcat că te așteaptă la bucătărie maica Mina cu merele. Trebuie să le alegeți, să păstrați pentru peltea și marmeladă, hai, gata cu visarea!
Asculatrea ei în mânăstire era grija pentru grădina și livadă și ajutorul la bucătărie.
Îi plăcea mânăstirea lor ascunsă acolo între dealuri, cu cele 11 măicuțe harnice, cu slujbele de rugăciune de zi și de noapte, cu multă treabă de făcut, cu învățătură dar...îi lipsea ceva.
Seară de seară, după slujba de noapte, se întorcea în chilia ei și acolo, despăturea o eșarfă roșie cu unduiri galbene și verzi care învelea o cutiuță, roșie și ea, din email, care mai avea încă urmele unei creme parfumate. Parfumul era slab. Ea chiar credea că el există mai mult în amintirea ei decât în realitate, parfum de flori necunoscute, parfum de mere coapte, dulci-acrișoare, parfum de vară, parfum de toamnă, parfum de libertate.

Sau poate că așa miroase dragostea....
Eșarfa și cutiuța era tot ce găsiseră măicuțele în coșul în care ea gângura veselă în noaptea aceea.
Maica Mina o privește cum amestecă în pelteaua aurie care încă nu se legase. Mirosea a mere zemoase în bucataria lor. Era dimineața devreme și azi aveau de pus în borcane pelteaua de mere pentru la iarnă și de terminat marmelada. Iarna le prindea bine să întindă pe pâine marmeladă sau peltea, chihlimbarul ăsta dulce le energizează și le bucură. Bucurii simple pentru care aveau a mulțumi Celui care le ocroteste și le așează viața pe drum tihnit de pace și rugăciune.Dar sora Antonia era cu gândurile departe. Maica stareță își spunea că a venit timpul ca ea să aleagă dacă vrea să rămână la viața monahală sau dacă vrea să plece în lume. Încă putea alege, era doar soră, nu maică.
O știa și ea, Antonia.
De aici gândurile și emoția și poate, curiozitatea.
Cutiuța ei prețioasă, parfumul acela care o făcea să plece cu gândul departe de mica lor mânăstire dintre dealuri.Dar ce înseamnă pentru ea departe?Cel mai departe era foarte aproape, micul orășel la care ajungeai nici în două ore, un orășel cu biserici nu multe dar frumoase și îngrijite, cu drumuri, atât cât sunt necesare, nu chiar frumoase, nu chiar îngrijite, cu case la fel.

Ea privea la oameni cu ochii ei albaștri limpezi, cercetător și atent, oamenii priveau în pământ, prinși în gândurile lor.Parfumul din cutiuța ei sigur nu avea legătură cu acel oraș, parfumul acela venea dintr-un loc însorit și luminos, cu livezi pline cu fructe dulci zemoase, coapte și parfumate.
Era ultima seară, trebuia să se hotărască.
Parcă acum mai mult ca niciodată, cutiuța răspândea un parfum de mere roșii, dulci, ademenitoare.
Dacă ar fi avut acum în mână un măr, ar fi mușcat cu poftă din el, din carnea lui albă și zemoasă, ar fi străpuns cu dinții coaja roșie și lucioasă...
- Evă ce ești, își spuse Antonia în gândul ei!

Un parfum pe care îl găsesc interesant, l-am întâlnit dar nu l-am purtat, este All About Eve de la Joop! Un parfum nou, lansat la sfârșitul anilor '90, un parfum în care mărul își are locul lui, învăluit fiind de tulburătoarea iasomie, de picanta scorțișoară și de vanilia caldă și tandră. Un parfum care cred că rezonează cu Eva care se află în fiecare dintre noi....

Poveste scrisă pentru Clubul Condeilor Parfumate, iniţiat şi găzduit de Mirela