Ziua de azi a fost extrem de solicitanta pentru mine,astfel incat,seara cand am ajuns acasa am izbucnit in lacrimi...as fi vrut sa ma abtin dar totusi nu am reusit...
De multe ori m-am intrebat,de ce plangem?
Daca m-am intrebat, am cautat si niste raspunsuri...iata ce am gasit...
Persoanele se impart in doua categorii: cele care plang foarte repede si cele despre care se spune ca au un suflet de piatra si o personalitate puternica deoarece nu sunt vazute ca risipesc lacrimile. Dar cand procedam corect, atunci cand varsam lacrimi cu orice ocazie sau cand nu ne lasam prada sentimentelor?
Categoriile prezentate mai sus au doua caracteristici comune:
- persoane care plang usor sau rar, dar carora le place sa se manifeste in plublic, reusind astfel sa impresioneze si sa-si faca aliati persoanele de fata.
- persoane care plang usor sau rar, dar care nu doresc sa fie privita cu compasiune si mila de nimeni, nici macar de membrii familiei.
Cu toate ca majoritatea specialistilor definesc lacrimile ca arme emotionale, sunt unii care le privesc ca pe o eliberare de energiile si sentimentele acumulate. Sub acest aspect, lacrimile sunt privite ca mecanisme de supravietuire, deoarece trag semnale de alarma ca persoana doreste sa abordeze pe cineva, sa comunice, sa se confeseze, deoarece, printre multe alte trairi, se simte frustrata, coplesita de probleme exterioare.
Lacrimile detin si un rol biochimic, acestea ajutand la eliberarea hormonilor care declanseaza stresul si la eliminarea toxinelor din organism.
Specialistii sunt de parere ca orice persoana trebuie sa isi recunoasca durerea fizica sau psihica, tristete, deoarece acestea nu pot fi clasificate ca fiind negative sau pozitive ci pur si simplu sunt ceea ce reprezinta.
Persoanele care suprima aparitia emotiilor si nu pot plange isi pot pune in pericol sanatatea fizica. Potrivit psihiatrului britanic Henry Maudsley: "Durerea care nu provoaca lacrimi va face sa planga alte organe".
Voi in ce fel plangeti?
sursa: www.sfatulmedicului.ro
