Fiica unei “cortigiana onesta”, Veronica a învăţat arta de a fi curtezana de la o vârstă fragedă de la mama ei care a fost învăţată să-şi folosească abilităţile naturale pentru a obţine o căsnicie cu o buna situaţie financiară. Încă din adolescenţă Veronica s-a căsătorit cu un fizician înstărit, dar uniunea s-a încheiat destul de rău. Pentru a se întreţine, a continuat prin a servi ca curtezană bărbaţilor bogaţi. S-a adaptat foarte repede şi a avut de-a face cu oameni notabili ai vremurilor sale printre care şi Henry al 3-lea, regele Franţei. În 1565, atunci când avea aproximativ 20 de ani, Veronica Franco a fost catalogată ca fiind una din cele mai bune curtezane în “il catalogo di tutte le principale et piu honorate cortigiane di Venezia”. O femeie foarte bine educată, Veronica Franco publică două volume de poezie: “Terze rime” în 1575 şi “Lettere familiari a diversi” în 1580. A publicat cărţi de versuri şi a colecţionat munca altor scriitori în antologii. Devine o eroină când convinge pe Regele Franţei, cu care a avut o scurtă legătura de dragoste, să ajute Veneţia în războiul contra turcilor, dar când ciuma face ravagii, Biserica o acuză de vrăjitorie. Pentru că nu se mai făcea nici o distincţie între o femeie cinstită şi o curtezană, regalitatea a dat o lege prin care acestea nu mai aveau voie să se îmbrace luxos, adică să nu mai poarte bijuterii, haine din mătase şi alte accesorii preţioase. Curtezanele au început să poarte pelerine şi măşti, acesta fiind un semn prin care ele puteau fi recunoscute. A rămas celebru în istorie discursul Veronicăi Franco în fata Inchiziţiei, unde s-a apărat cu inteligenţă şi a vorbit despre statutul curtezanelor. Pentru că multe curtezane trăiau în mizerie cu copiii lor, Veronica Franco a luptat pentru a convinge autorităţile să construiască o casă pentru “cele” sărace, lucru pe care l-a şi reuşit.
sursa: www.femeiasecolului21.ro
