Dragostea celor doi a devenit legendara in India, poetii si cronicarii vremii glorificand frumusetea si gratia lui Mumtaz Mahal, precum si grija ei pentru Shah Jahan.In cei 17 ani cat au fost casatoriti, Shah Jahan si Mumtaz Mahal au fost nedespartiti, calatorind pretutindeni impreuna. Rodul iubirii lor au fost 14 copii, dintre care sapte au ajuns la maturitate.
In 1631 insa tragedia avea sa il loveasca intr-un mod cumplit pe Shah Jahan, iubirea vietii sale murind la Burhanpur dupa nasterea celui de-al paisprezecelea copil, printesa Gauhara Begum. Cauza decesului a fost hemoragie post-natala dupa un travaliu de treizeci de ore.
Se spune ca la aflarea vestii Shah Jahan a ramas paralizat de durere, si ca a jelit-o un an de zile ascuns de ochii supusilor sai. Cand a reaparut, Shah Jahan avea parul alb si chipul imbatranit. Singura capabila sa ii ofere alinare a fost fiica lui, printesa Jahanara Begum.
Lovit de tragedia mortii mult iubitei sale sotii, Shah Jahan a abandonat toate campaniile de extindere a imperiului si a decis sa-si dedice viata construirii unui monument exceptional pentru Mumtaz Mahal. Constructia a inceput in 1632 la sud de Agra, pe malul raului Yamuna, si a fost finalizata in 1653. Peste 20.000 de muncitori supervizati de arhitectii Abd ul-Karim Ma’mur Khan, Makramat Khan, si Ustad Ahmad Lahauri, sculptori din Bukhara si caligrafisti islamici din Siria si Persia, au lucrat pentru realizarea acestui complex funerar.
Desi in esenta un monument funerar, Taj Mahal este astazi considerat un simbol al iubirii adevarate, atat de puternica si de vie incat poate uni doi oameni chiar si dupa moarte, pentru eternitate. Magia acestui monument este data de istoria sa romantica si totodata tragica, dar si de faptul ca monumentul are o culoare alba in timpul zilei, roz la asfintit, si argintie pe timpul noptii.
sursa: oriens.ro


