E o micuta poveste frumoasa..... Incerc mereu sa invat din ceea ce mi se intampla si uneori o istorioara plina de miez face cat toate sfaturile din lume...sau poate ca nu.....si asta pentru ca auzim doar ce vrem si intelegem dor ce ne convine.... Sper ca veti avea rabdare sa o cititi....
„Vulpea tacea si se uita la micul print.
- Te rog, imblanzeste-ma! spuse.
- Cu cea mai mare bucurie, zise micul print, dar nu prea am timp. Trebuie sa-mi gasesc prietenii si mai am atat de multe de cunoscut!
- Omul poate cunoaste cu adevarat doar lucrurile pe care le imblanzeste, raspunse vulpea. Oamenii nu au timp sa cunoasca ceva cu adevarat. Ei cumpara lucruri gata facute de la negustori. Dar cum negustori de prieteni nu exista, oamenii nu au prieteni adevarati. Daca vrei sa-ti fiu prieten, imblanzeste-ma!
- Bine, bine, dar cum? intreba micul print.
E nevoie de foarte multa rabdare, ii raspunse vulpea. Intai sa te asezi la o distanta considerabila de mine, acolo, in iarba. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei scoate o vorba. Vorba da nastere doar neintelegerilor, dar in fiecare zi poti sa te asezi putin mai aproape…”
