luni, 4 iunie 2012

Despre romanul politist...

Dacă am face un sondaj de opinie în rândul publicului român, am constata că cele mai savurate filme sunt cele poliţiste. Acelaşi sondaj de opinie aplicat cititorilor de romane poliţiste ne-ar provoca o profundă dezamăgire.
Ne întrebăm contrariaţi dacă au dispărut cititorii români sau dacă romanul poliţist „nu are piaţă la noi“, lucru remarcat de Nicolae Manolescu.

De ce nu se citesc romanele poliţiste şi mai cu seamă romanele poliţiste româneşti? Suntem prea preocupaţi să parcurgem sute de pagini de limbaj academic cu dex-ul în faţă pentru a reţine la sfârşit câteva neologisme şi ignorăm romanele poliţiste pentru că sunt prea superficiale?
Lipsa unei tradiţii, abundenţa traducerilor, numărul redus al celor care au reuşit să se remarce şi să se menţină, lipsa de profesionalism şi poate de interes a criticii literare, reticenţa editurilor, costurile mari care împiedică tiraje şi mai mari, inexistenţa unui sistem eficient de promovare si marketing au dus la inhibarea autorului.Consecinţa e că cititorul român a ratat evoluţia romanului poliţist, care a devenit incredibil de complex, intriga poliţistă împletindu-se cu istoria, arta, teologia, psihologia, matematica, muzica. Interesul nostru pentru literatura poliţistă autohtonă a fost atât de redus, încât acum, în faţa raftului cu romane poliţiste, recunoaştem doar nume precum Agatha Christie, Raymond Chandler, Arthur Conan Doyle şi nu putem spune un nume de autor român de roman poliţist.
În pofida diferitelor încercări de a discredita acest gen, romanul poliţist are o valoare literară şi merită citit, constată recent Şerban Tomşa. Avem autori de romane poliţiste care merită tot respectul, care au dat opere remarcabile din punct de vedere artistic, a căror lectură se face cu foarte mare plăcere: Rodica Ojog-Braşoveanu, George Arion, Haralamb Zincă, Horia Tecuceanu, Olimpian Ungherea, Petre Sălcudeanu.

O atenţie deosebită merită să fie acordată Rodicăi Ojog-Braşoveanu, considerată doamna policierului românesc. În romanele sale, precum Moartea semnează indescifrabil, Enigmă la mansardă, Necunoscuta din congelator, Poveste imorală, Cocoşatul are alibi, Coşmar, O bombă pentru revelion sau în ciclul Melaniei şi în romanele de spionaj cu Minerva, remarcăm calităţile sale de scriitoare, limbajul aparte, în care arhaismele sunt foarte bine dozate, oferindu-ne o lectură plăcută şi captivantă..
Dacă după 1990 romanul poliţist românesc a cunoscut o oarecare decădere, asistăm azi, din fericire, la o încercare de relansare a acestui gen. Reeditarea romanului Atac în bibliotecă al lui George Arion a cunoscut un succes mai mare decât la momentul publicării. Alte romane recente care merită atenţie sunt Filiera grecească al lui Bogdan Hrib şi 3 cu ghinion al lui Emil Simionescu. Lista autorilor şi a romanelor poliţiste ar putea continua, dar să lăsam cititorul să descopere acest gen, care poate fi considerat, fără doar şi poate, literatură de calitate. 


(fragment)
autor:  Marieta Găurean




sursa: www.revista-apostrof.ro

Pink Monday - Viata in...roz

mai multe si mai roz gasiti la karma police

duminică, 3 iunie 2012

Rusaliile si Dansul Calusarilor

În tradiţia populară, sărbătoarea Rusaliilor este asociată cu manifestarea "ielelor" sau a "rusalcelor", spirite care locuiesc pe lângă izvoare, fiind în stare, prin cântecele lor, să ia minţile oamenilor, să-i îmbolnăvească.
Boala seamănă cu o transă hipnotică ce nu poate fi dovedită decât de puterea magică a căluşarilor. Obiceiul spectaculos al căluşarilor, deosebit de vechi, este cunoscut mai ales în localităţile Conţeşti, Lisa, Năsturelu, Bragadiru şi Zimnicea.
Bătrânii satelor cred că dacă eşti bolnav, te poţi face bine după ce vătaful căluşarilor trece cu pasul peste tine.
Dansul căluşarilor, în general, are scopul de a apăra oamenii, vitele şi recoltele de influenţele negative. De aceea, cei atraşi de Rusalii se pot vindeca doar cu puterea magică a căluşarilor, singurii capabili să lupte împotriva maleficului.
Împreună cu Paştele, Pogorârea Duhului Sfânt este cea mai veche sărbătoare creştină, fiind prăznuită încă de pe vremea Apostolilor. Despre ea amintesc şi Sfântul Irineu (202), Tertulian, Origen, Canonul 20 al Sinodului I ecumenic (325) ş.a. Până către sfârşitul secolului al IV-lea şi începutul secolului al V-lea, Cincizecimea era sărbătorită împreună cu Înălţarea Domnului. După aceasta, Înălţarea a fost mutată la 40 de zile de la Paşte, Cincizecimea devenind sărbătoare de sine stătătoare, informează Agerpres. 


sursa: libertatea.ro

 

Life in Pictures - Cazinoul din Constanta






mai multe gasiti la

sâmbătă, 2 iunie 2012

Parfumul celor 1001 de Nopti...




..... a fost primul care mi-a venit in minte citind provocarea saptamanala care vine de la  Mirela…
Copil fiind,citind celebrele basme arabe,imaginatia mea plutea pe norisori roz in incercarea de a simiti parfumul invaluitor al cadanelor…mainile le erau spalate cu apa de trandafiri si iasomie,trupurile le erau unse cu uleiuri care contineau smirna si mosc,aerul din camera le era parfumat cu lemn de santal…
Mestecau menta sau cuisoare pentru ca respiratia lor sa fie proaspata si placuta iar parul le era vopsit cu hena si uns cu ulei de migdale pentru a fi stralucitor si inmiresmat…
Crinul,iasomia dar si violetele faceau parte din combinatiile secrete ale parfumurilor care invaluiau atat femeile cat si barbatii de la curtea sultanilor acelor vremi…
Uleioase sau sub forma de crème, in recipiente din cristal,aur sau agat,parfumurile erau un accesoriu a carui lipsa era de neconceput…
Sa fii curat si placut mirositor era un semn de eleganta si bun gust in lumea araba…
Conform aromo.ro “…civilizaţia arabă este legată de numele doctorului Abu Ali al-Husain Ibn Abd Allah Ibn Sina, cunoscut în Occident ca Avicena. Acest om a trăit la sfârşitul secolului al X-lea. În cei 58 de ani de viaţă de peregrinare a scris aproape 100 de cărţi. Descoperirea distilării a fost rezultatul cercetărilor sale în alchimie. Trandafirul, Rosa centifolia, este planta pe care acesta a ales-o pentru primele sale experimente. Ulterior şi-a îndreptat atenţia spre multe alte plante, distilând atât esenţe cât şi ape aromatice. Apa de trandafir a devenit una dintre cele mai importante parfumuri folosite. Ea a ajuns în Europa în timpul cruciadelor, împreună cu alte esenţe şi parfumuri exotice: nard, smirnă, tămâie, mirt, chiparos, obligeană, coriandru, migdale amare, cedru, ienupăr, hena….”
Revenind in zilele noastre, gasim acesta impletire de miresme la parfumurile Ajmal…
Baqaa contine ca note de varf iasomie si mandarina,nota de mijloc fiind data de sofran si mosc si baza de santal si ambra…un parfum greu precum o noapte calda…
In schimb la Illusion intalnim combinatia perfecta formata din santal, patchouli,trandafiri si lemn de cedru iar ca nota finala vanilie si berganota…
Lure este un amestec modern de floare de portocal si iasomie care se termina cu o infuzie fructata data de caise si prune,un parfum care invaluie orice femeie in aroma proaspata a verii…
Chiar daca vraja celor 1001 de nopti a ramas undeva departe in timp,placerea de a purta un parfum bun va fi,indiscutabil,mereu prezenta…

vineri, 1 iunie 2012

BabaDochia....

"....bucatarie veche taraneasca si targoveata,dar si bucatarie romanizata, fie ea inventata in bordeiele Baraganului, prin stanele Maramuresului, prin casele de stuf ale Deltei Dunarii, prin casile cu cerdac ale Moldovei, prin maghernitele Bucurestiului, fie preparate ce au fost adaptate de marii nostri gurmanzi, gastronomi sau cronicari de bucatarie ai timpurilor trecute."
Cam asa suna prezentarea pe care si-o face acest restaurant in chiar debutul meniului care are forma unui ziar impartit in cinci zone gastronomice specifice tarii noastre...si uite asa puteti alege pentru inceput "mizilicuri",puteti continua cu o ciorbita lipoveneasca din Valahia, la felul doi o tocanita din Banat sau o tochitura din Moldova si in incheiere niste papanasi din Ardeal...
In meniu gasiti recomandari si pentru vinul potrivit fiecarui fel de mancare in parte...
Ufff...greu de ales...greu a fost si pentru noi...



De data asta eu am ales ceva mai usor, "mandria ciobanului" s-a numit alegerea mea si ea contine mamaliguta,branza de burduf si carnaciori de oaie picanti, toate acestea infasurate in folie de aluminiu si bine infierbantate in cuptor...
Desertul...pentru mine au ramas in top perele in sos caramel cu inghetata...chiar nu le pot rezista :)
Pe BabaDochia o gasiti pe strada Visarion perpendiculara pe Lascar Catargiu aproape de Piata Romana...
Interiorul are o eleganta simpla si poate putin austera indulcita totusi de decoratiunile in stil Art Nouveau...
Pentru ca seara trecuta nu a plouat noi am preferat sa mancam afara la aer si sa stiti ca a fost alegerea perfecta...
Serviciul este extrem de promt,chelnerii simpatici si mereu cu zambetul pe buze iar preturile sunt "comestibile"...
Daca va e dor de vechea bucatarie romaneasca eu zic sa vedeti ce surprize (placute) va rezerva cojoacele BabeiDochia :)

La multi ani!

La multi ani tuturor copiilor...copii mari,copii mici,copilului din noi...el exista chiar daca noi ne straduim sa nu...
Azi avem un foarte bun motiv sa zambim mai mult si sa ne bucuram...copilareste :)