Pepper

O plimbare de seară era să se termine prost pentru Georgia Bradley, o studentă din Marea Britanie. Se limba singură pe o plajă din Creta când doi bărbaţi s-au apropiat de ea, propunându-i să bea ceva împreună. În momentul în care i-a refuzat unul dintre ei a devenit agresiv. Salvarea nu a venit însă de la prietenul său care intrase într-un magazin din apropiere, ci de la o căţea fără stăpân care a alergat spre tânără şi a început să latre la agresori.
„M-a salvat, cu siguranţă că a simţit că ceva nu este în ordine”, a spus studenta care i-a pus numele Pepper căţelei. A doua zi însă ea şi prietenul ei s-au întors în Anglia şi nu au găsit atât de repede pe cineva care să aibă grijă de Pepper. „Când am plecat spre aeroport, ne-am uitat în urmă şi Pepper alerga după maşină. Mi s-a rupt sufletul”, a povestit Georgia.

Tânăra nu a putut uita căţeluşa, astfel că după câteva săptămâni s-a întors în Creta să o găsească pe „mica salvatoare”. Când s-a întors pe plajă, Pepper era acolo.
Trei săptămâni mai târziu, Pepper era gata să plece spre Anglia, însă nu singură. Era gestantă şi la o săptămână de la sosirea în Regat a fătat şase pui. A fost favoarea pe care Georgia i-a întors-o când Pepper avea mai multă nevoie.

 

sursa: www.gandul.info

Miercurea fara cuvinte - Camel Ardah

foto: Ahmed Al Toqi

mai multe si mai frumoase gasiti la CARMEN

Indila - Dernière Danse

Ceauşescu: Dacia, suficient de bună pentru idioţi!

Ziua de 20 august 1968 a fost trecută în calendarul PCR ca una a glorioaselor realizări ale partidului-stat. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu pleca de la Colibaşi (azi Mioveni) la bordul primei maşini fabricate în România. Cea dintâi Dacie 1100 i-a revenit şefului partidului.

Ziarul „Scînteia“ din 21 august 1968 relata pe trei pagini lansarea primei maşini fabricate în România, la Colibaşi, lângă Piteşti. În fond, era un Renault 8, cu piesele furnizate de producătorul francez şi asamblate în România. Acest detaliu era trecut cu vederea.
Nicolae Ceauşescu, Ion Gheorghe Maurer, Ilie Verdeţ, Constantin Drăgan, Manea Mănescu şi alţi lideri comunişti au ţinut să inaugureze „citadela primului autoturism românesc“. Prima maşină asamblată la noi a fost denumită Dacia 1100, însă licenţa pe care o cumpărase guvernul român era pentru Dacia 1300 (Renault 12), cealaltă era doar un produs intermediar, un bonus la contractul pe 10 ani semnat cu producătorul francez. De altfel, Dacia 1100 s-a produs într-un număr mic şi doar trei ani, căci începând cu aceeaşi zi de 20 august a anului următor se începe producţia celebrei deja Dacia 1300.
Dacia 1300 a apărut în mai multe variante: Standard, Lux (cunoscută ca 1300L), 1301 (model destinat numai membrilor PCR), 1302 (o autoutilitară în 2 locuri, apărută prin 1975), Break (1973). Alte modele produse de Uzinele Dacia au fost: Dacia Estafette (Renault Estafette), Dacia Lăstun şi Dacia 1310 (cu diverse variante).
Poate cea mai interesantă poveste dintre toate o are Dacia Estafette produsă doar trei ani. Este prima furgonetă realizată vreodată de Dacia, fiind o replică a lui Renault Estafette. A fost fabricată între 1975 şi 1978, fiind realizate sub 1.000 de maşini. În Franţa, modelul s-a bucurat de mare succes, adresându-se generaţiei hippy. Din acest motiv, varianta românească a fost retrasă rapid de pe piaţă, la ordinul PCR, care nu dorea ca tinerii să adopte stilul hippy.
Într-un articol publicat în 2009 în paginile publicaţiei „Wall Street Journal“, fostul şef al spionajului din timpul lui Ceauşescu, generalul Ion Mihai Pacepa relatează despre începuturile industriei auto din România: „Când dictatorul român Nicolae Ceauşescu a hotărât, la mijlocul anilor ’60, că vrea o industrie auto, m-a ales pentru a pune proiectul pe picioare. În ţara orbilor, chiorul este rege. Nu ştiam nimic despre fabricarea automobilelor, dar niciunul dintre oamenii de încredere ai lui Ceauşescu nu ştia. Totuşi, tatăl meu a fost aproape toată viaţa şeful departamentului de servicii General Motors afiliat la Bucureşti“, îşi începe Pacepa articolul intitulat „Ce am învăţat ca ţar al industriei auto“, el fiind în acel moment şeful programului român de spionaj industrial.
Fostul spion, stabilit acum în Statele Unite, povesteşte că Nicolae Ceauşescu l-a îndemnat să cumpere o licenţă de la o fabrică din Vest şi apoi „să fure tot ce era nevoie pentru a construi o maşină“. Ceauşescu ar fi ales Renault, pe motiv că era deţinută de guvernul francez, iar companiile private erau privite cu neîncredere de toţi conducătorii ţărilor comuniste.
„Aşa ne-am trezit cu o licenţă pentru învechitul Renault 12, a cărui producţie urma să fie oprită în Franţa. Era cea mai ieftină variantă“, explică fostul şef al spionajului românesc. Când a fost ales celebrul model Renault 12, Ceauşescu ar fi zis: „Destul de bună pentru idioţi“, potrivit spuselor lui Pacepa. După ce a fost ales modelul, maşina a fost botezată cu numele „Dacia“, pentru a comemora istoria de 2.000 de ani a României. Totuşi, în momentul în care Ceauşescu a văzut prima maşină Dacia 1300 fabricată în România, a exclamat: „Prea luxoasă pentru idioţi!“. Imediat, s-a renunţat la radio, oglinda laterală din dreapta şi la încălzirea scaunelor din spate. Aşa s-a ajuns, potrivit lui Pacepa, „la un model cu mai puţine dotări ca Renault 12, care oricum nu avea prea multe dotări“. După ce şi „alte luxuri inutile“ au fost eliminate de către birocraţii zeloşi, Ceauşescu s-a declarat mulţumit de varianta finală: „Perfectă pentru idioţi!“.

Autor Ciprian Plăiaşu
sursa:  www.historia.ro 

Reflexii in Oglinda - Rose and shadows . . .

autor: ilona912

mai multe gasiti la SorinN

Old Nick si a lui poveste...

In Bucuresti e inca vara si daca tot aveti chef de o plimbare, de o cafea, o limoda sau o bere, o pizza sau un sandwich bine asezonat si asortat cu o portie buna de cartofi prajiti, daca v-ati cam saturat de Centrul Vechi, de ce nu ati schimba putin decorul?
Zona din spatele Pietei Lahovari e mai putin aglomerata si stradutele din zona inca mai au farmec...
Aici o sa gasiti si pub-ul Old Nick.
Imi place acest loc si pentru ca este situat intr-o cladire veche si pentru ca este bine structurat: club la subsol, pub la parter si o adorabila terasa la etaj, o terasa care te face sa vezi parca cu alti ochi orasul.Imi mai place si pentru ca acest Old Nick are, cum altfel, o poveste...

Ii las chiar pe cei care detin acest local sa vi-o spuna:

"Intr-unul din porturile noastre de pe Dunare, locul de obarsie al familiei noastre, se afla odinioara un local oarecum asemanator cu cel in care va aflati voi acum.
La un moment dat, pe la inceputul secolului trecut, a aparut un client care, dupa asemanare, parea sa fi fost marinar. In tot cazul, pipa nu-i lipesea din coltul gurii... Venea in fiecare seara intre orele 5 si 7, cu o precizie de ceasornic. Nu era nici ursuz nici prea vorbaret si, inca din prima zi de cand a intrat in bar, i-a cerut baiatului sa-i serveasca acel faimos whisky canadian de secara, dar in doua pahare.
Astfel, zilnic golea doua pahare mari cu whisky, band cand din unul cand din celalalt. Dupa o vreme, unul dintre baieti a indraznit sa-l intrebe care este rostul acestui obicei. Old Nick (fiindca asa il numeau baietii barului intre ei), mirat parca de intrebare, le-a spus in putine cuvinte totul: cel mai bun prieten al sau, tot marinar, dar si cumnat pe deasupra, a ramas, dupa ce au parasit marea, in tara sa natala, in Canada. Nick cu sotia sa canadiana s-au retras in orasul de pe Dunare.

- Bine dar de ce beti whisky din doua pahare?
- Un pahar e pentru cumnat si unul pentru mine, raspundea batranul.

Si asa a continuat Old Nick inca multa vreme, pana ce i s-a dus vestea nu numai in bar, ci si in oras, unde multi i-au urmat exemplul. Intr-o zi insa, cand barmanul i-a pus, ca de obicei, cele doua pahare cu whisky pe masa, Old Nick i-a spus trist: "De azi inainte o sa-mi aduci numai unul singur."

La aflarea vestii, cei care se aflau in bar s-au intristat, dar si de acesta data s-au conformat in tacere. Dupa un timp, arzand de curiozitate, flacaul cel indraznet l-a intrebat cu sfiala:

- Ce i s-a intamplat cumnatului?
- Nu i s-a intamplat nimic, slava Domnului; e sanatos tun.
- Atunci de ce beti un singur pahar?
- E simplu, acum bea numai el. Eu m-am lasat de bautura.

Prin urmare, OLD NICK CANADIAN PUB este singurul local din lume care poarta numele unuia care nici macar nu mai bea..."(sursa:http://oldnickpub.ro)

M-am gandit ca pentru prima seara a vizitei lui CARMEN in Bucuresti acest loc este cu adevarat potrivit, din pacate vremea nu a tinut cu noi, de aceea Carmen si Helmut nu au putut vedea terasa dar cu siguranta Old Nick ii va astepta aici si data viitoare :)
 
Daca v-a placut povestea si vreti sa va bucurati de farmecul unui loc fara fitze si figuri eu zic sa dati o raita prin zona :)

sursa foto: Adela Pârvu

Miercurea fara cuvinte - Din dragoste

fotografiile apartin fratelui meu

mai multe si mai frumoase gasiti la CARMEN