Si pentru ca am amintit de masina de cusut, hmmm, aici si cu ajutorul mainilor ei, orice vis devenea o realitate purtabila
Avea un ochi infailibil in a acoperi prin modelul ales ceea ce doamnele, prietenele ei, doreau sa nu se observe si de a evidentia plusurile atragatoare de priviri admirative.La fel si in privinta culorilor, materialeor, combinatiilor de materiale si reusea sa faca toate acestea cu si din placere.Niciodata nu era cu adevarat multumita si de multe ori desfacea fara mila ceva care era ca si terminat, doar pentru ca ei i se parea ca nu e perfect-perfect.Desigur, ea a incercat sa ma invete si pe mine sa...
Dar te pui cu neindemanaticul?!Mai bine nu!Drept pentru care, tot ce a reusit sa obtina bunica mea de la mine a fost sa invat sa trag drept la masina, atat.Orice miscare sus-jos, stanga-dreapta aducea cu sine dezastrul
Recunosc ca de atunci nici nu am mai incercat si departe de mine a ramas acest gand
Pe bunica mea o chema Safta.
Ce nume o mai fi si asta imi ziceam eu, nu suna ca al colegelor mele, Carmen, Mariana sau mai stiu eu cum.Mi se parea un nume deloc modern.
Trebuie sa mai spun ca bunica mea era micuta de statura, subtirica, intotdeauna aranjata, intotdeauna purta tocuri si ciorapi de matase, iubea palariile si rujul rosu si mai mult decat atat, fuma cu neostoita placere.La toate acestea nu puteam asocia...Safta.
Dar cand se prezenta si spunea Safta Grigorescu, nu puteai decat sa-i saruti mana ca unei doamne pentru ca asta si era bunica mea, o doamna! Doamna Safta Grigorescu








