miercuri, 1 decembrie 2010

Desertul de....Kashmir....

Pentru ca azi este iarna in Bucuresti...gandul mi-a fugit la desert....
Ma fascjneaza desertul...nu stiu de ce....poate pentru ca nu l-am vazut....nu stiu...
Si nu ma refer la desertul populat de turisti...ma refer la acel loc care este acasa pentru alti oameni de pe pamantul asta....
Stiu doar ca nu este o imensitate pustie...simt ca are o incarcatura aparte....simt de parca ar trebui sa ma intorc acolo ca sa pot pleca mai departe...
Si cu toate astea drumurile mele sunt departe de a ajunge acolo....
Ascult de multe ori Kashmir-ul celor de la Led Zeppelin....si chiar daca nu inchid ochii....il simt...


29 de comentarii:

  1. desertul ca si cerul... pot reprezenta infinitul. daca cerul e albastru, te pierzi in vise placute, daca desertul e alb, puritatea nu mai lasa loc de interpretari. o iarna plina de voie buna iti doresc.

    RăspundețiȘtergere
  2. tu26dor: este frumos ce ai spus tudor...multumesc...
    voi astepta totusi cu mai multa voie buna...primavara :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Melodia în interpretarea asta este defapt parte dintr-o serie de două albume comune numite: Jimmy Page & Robert Plant.
    Primul album se numeşte: No Quarter, de pe el este extrasă şi melodia aceasta, albumul a fost lansat în 1994.
    Al doilea album se numeşte: Walking Into Clarksdale şi a fost lansat în 1998.

    RăspundețiȘtergere
  4. Costea: tu esti specialistul vad :)
    am ales Kashmir doar cu Jimmy Page & Robert Plant pentru ca imi place cum suna...
    pentru mine cel putin suna mai bine decat in mai vechile interpretari ale Led Zeppelin-ilor :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Sting? Desert rose? Iti place? Mie mi se pare ca sugereaza ideea de desert foarte bine, din perspectiva unui occidental. Un fel de "alien", da' nu in New York. Si, in ciuda acestei viziuni, de strain, se leaga de desert, se integreaza.

    RăspundețiȘtergere
  6. Am parerea,ca este suficient sa ajungem candva la marginea desertului...acolo sa stam un timp privindul bine de la marginea lui,sa-l simtim,sa-l intelegem,sa ne intelegem,apoi sa plecam cu dorinta de a nu mai revenii.Un sfarsit de an cat mai bun iti doresc.

    RăspundețiȘtergere
  7. Lorelei:da...imi place Sting cu al lui Desert Rose si chiar intre ele doua am ales...doar ca desertul lui Sting este usor comercial...mai aproape de sufletul desertului pe care doar il intuiesc :D este pentru mine Kashmir...

    RăspundețiȘtergere
  8. dnd: stiu ca ai vazut desertul...esti un norocos Dan :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Desertul..nemarginirea..e legat de partea noastra spirituala..de suflet si de originea noastra. Un pragmatic nu cred ca vede nimic in desert..decat nisip si eventual petrol.
    Mi-a placut ce a spus dmd..sa-l intelegem..sa ne intelegem..si apoi sa mergem mai departe.

    RăspundețiȘtergere
  10. fly2sky: da...asa este...el are intelepciune si pragmatism...eu...as vrea sa raman acolo o vreme...

    RăspundețiȘtergere
  11. poate pt ca nu l cunosti, desi eu cunosc pe cineva care dupa ce a vazut desertul a fost si mai fascinat, totul e cu doua taisuri...

    RăspundețiȘtergere
  12. Monica : sunt sigura ca e asa...
    ma bucur pentru acea persoana :)

    RăspundețiȘtergere
  13. Iubesc deşertul, la fel ca tine.
    În urma regresiilor, am aflat că am trăit o viaţă acolo, printre întinderile de nisip, uscate şi aspre. A fost o viaţă frumoasă, cu o iubire împlinită după care încă sunt nostalgică.
    Însă tot melodia lui Sting (Desert Rose) mi se pare reprezentativă.
    :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Desertul poate reprezenta infinitul...acolo in orice directie ai apuca tot acolo ajungi :P

    RăspundețiȘtergere
  15. Blue Freedom : cat de mult mi-ar placea sa pot afla daca si eu am fost acolo in alta viata...
    stiu...imi place Deser Rose dar mi se pare mai soft...eu percep desertul...mai altfel...putin mai aspru :)

    RăspundețiȘtergere
  16. Dandel: o sa fiu de acord cu tine cand voie experimenta aceasta senzatie...a infinitului :)

    RăspundețiȘtergere
  17. Nu ştiu nici eu cum s-au putut realiza acele regresii. Cineva mi-a spus că sunt aberaţii, că istoria contrazice genul acela de existenţă pe care cred eu că am trăit-o în deşert.
    Habar-n-am, e posibil să aibă dreptate, însă percepţiile mele erau de o acurateţe dureroasă. Şi dacă e vorba doar de imaginaţie, atunci aş merita un premiu pentru calitatea şi complexitatea ei.
    :)

    RăspundețiȘtergere
  18. Blue Freedom: daca negam anumite fenomene nu inseamna ca ele nu exista...convingerea mea ca traim mai multe existente se bazeaza pe ceva foarte simplu...e vorba de ciclul natural...totul este ciclic in natura...si noi facem parte din acest ciclu...sigur...noi avem spirit si cel care trebuie sa se desavarseasca prin diferite experiente este el...spiritul care ne anima carnea...
    poate ca si eu am trait o astfel de existenta...sau poate doar mi-am dorit sa o traiesc :)

    RăspundețiȘtergere
  19. :)
    Mulţumesc pentru susţinere.
    Adevărul este că amintirea acelei vieţi e una foarte complexă. Înainte să am episoadele regresive, aveam un vis recurent. Identic, până la detaliu, mă arăta pe mine într-un bazar arab. Eram însoţită de iubitul meu, dar ne strecuram cumva, printre oameni, bine înfăşuraţi în hainele specifice şi atenţi să nu fim recunoscuţi. Bazarul acela - mereu acelaşi! - îl simţeam cu toate simţurile...îi ştiu clar şi amestecul de mirosuri (absolut nesuferit!) şi zgomotele şi aglomeraţia şi căldura... Era pe un fel de "faleză", iar în josul lui se afla un port. De fiecare dată străbăteam acel bazar căutând ceva şi ascunzându-ne de cineva.
    După ce am avut regresia, visul a încetat să mai apară, deşi înainte de regresie îl aveam de cel puţin 2-3 ori pe lună. Şi-l visez de pe la 12 ani...cred. Adică, atunci parcă l-am visat prima oară.

    RăspundețiȘtergere
  20. Blue Freedom: eu as fi cautat locul acela...un bazar la malul marii...cate pot fi in lumea asta?
    nu ai incercat sa-l gasesti?
    imi amintesc acum de o carte pe care am citit-o cu foarte mult timp in urma dar al carui titlu nu reusesc sa mi-l amintesc....personajul acelui roman era in trecere prin Roma,pasionat fiind de Roma antica(si eu sunt)....folosind un fel de "poarta a timpului" a ajuns in Roma antica...
    nu conteaza ca e fictiune si ce nu...lucrul asta e posibil...in fond timpul e o spirala...

    RăspundețiȘtergere
  21. Nu m-am gândit niciodată la asta.
    Acum, că ai spus, cred că ar fi o idee să caut ceva fotografii şi, eventual, să încerc să identific perioada istorică. Ar fi interesant de verificat cât poate fi realitate şi cât imaginaţie.
    :)

    RăspundețiȘtergere
  22. Page suna divin.Si daca e sa vorbim de desert,sintem un desert de sentimente si trairi.Si din ce in ce mai rar cate o oaza de emotii,de vise,de dorinte.And i feel a twist in my sobriety..

    RăspundețiȘtergere
  23. Blue Freedom: sper ca o vei face si mai sper ca imi vei povesti :)

    RăspundețiȘtergere
  24. capuldemetal: atata timp cat exista oaze...desertul poate trai linistit :)

    RăspundețiȘtergere
  25. :)))
    "oaze" da:))
    Acum ce sa-i faci...
    Fiecare (ju)viseaza la o camila:))
    ...sau la un jeep, pt.a trece dunele:))

    RăspundețiȘtergere
  26. Joker : fiecare cu visarile lui :)
    eu nu as trece doar...m-as opri...as simti si abia apoi as pleca...cu jeep-ul...de camila imi este...mila :)

    RăspundețiȘtergere
  27. cred ca amandoi aveti dreptatea voastra :)

    RăspundețiȘtergere