joi, 16 decembrie 2010

Parfum cu aroma de...


Imi place sa port parfumuri….imi place sa simt pulberea aceea de stropi irizati la radacina parului, umezindu-mi usor pielea din spatele urechii si alunecand incet pe gat… 
Uneori,contrar vointei mele il asociez cu desertul… 
Da….desertul,slabiciunea mea…
Mereu ma intreb,oare cum miroase desertul?Stiu,aerul este uscat,totul in jur arde,dar aerul…oare cum miroase el,aerul… 
 Un parfum care sa concentreze intr-o picatura desertul… 
 Mi-l imaginez putin aspru de la vant, cu o delicata aroma de piper rosu si floare de curmal,poate si o adiere umeda, venita de la o oaza incerta,l-as simti ca pe o arsura pe piele,acel fel de arsura care te face sa gemi de placere... 
Si apoi el…picurand cativa stropi de parfum in palme,imbracandu-mi pielea umerilor cu caldura mainilor lui mirosind a desert si a dune valurite de nisip…il simt in spatele meu…ard… 
Eu ard?arde soarele?
As putea sa-mi doresc o oaza de liniste,dar linistea e plata…
Nu,eu tot pe el il doresc….inca ii simt amintirea neintamplata in pielea mea...

Jan A.P. Kaczmarek - ''Leonie'' , 2010 - ''Editing Begins''





22 de comentarii:

  1. "Magicianul"este si ramane cartea mea preferata.
    ... ma bucur sa te gasesc !

    RăspundețiȘtergere
  2. Brandusa : ai vazut ca e si una din preferatele mele...te astept oricand cu placere :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai scris superb.
    Parfumul deşertului, fierbinţeala lui exprimată prin aroma densă, dulceagă, uşor piperată.
    Da, am simţit olfactiv fiecare cuvânt al descrierii, felicitări!
    >:D<

    RăspundețiȘtergere
  4. Blue Freedom: multumesc Blue...ai aflat in felul asta si despre o alta slabiciune a mea alturi de desert...parfumurile :)>:D<

    RăspundețiȘtergere
  5. :)
    Aş îndrăzi să spun că aveam multe în comun.
    Aveam!

    RăspundețiȘtergere
  6. Pandora, nu esti singura:)! Cel putin cu parfumurile. Cand n-am ce face, imi cuibaresc nasul in fular iarna sau toamna, primavara in esarfe. Si colegele care isi baga nasul in ele imi spun mereu ce bine miros. Probabil miros si a mine:).
    Eu nu mi-am imaginat chiar olfactiv, dar vizual da si era dragut totul.
    Oricine ar fi el, spune-i ca e un norocos:).
    >:D<

    RăspundețiȘtergere
  7. Blue Freedom : aveam? inteleg ca ai schimbat cate ceva la tine...

    RăspundețiȘtergere
  8. Glumeşti?
    :)
    Sunt o palidă, o neverosimilă umbră a femeii care obişnuiam să fiu.
    Parfumurile, pantofii cu toc înalt, brăţările şi rujurile aprinse erau pasiunile mele. Mă simţeam minunat să le port şi să-mi exprim feminitatea cu ajutorul lor.
    Adoram să las în urmă o undă de parfum fin, ca un semn al trecerii mele, să aud zornăitul brăţărilor şi ronţăitul delicat al tocurilor. Acum mai am o singură grijă: să am cu mine flaconul cu somnifere. Să fie la îndemână atunci când voi înceta să mai accept prizonieratul.

    RăspundețiȘtergere
  9. Blue : ma intristezi...ma faci sa simt ca mi se strange inima...

    RăspundețiȘtergere
  10. Iartă-mă. Dar acesta e adevărul.
    Am citit ceea ce ai scris şi am simt o vagă nostalgie. Cândva,toate astea făceau parte din mine. Acum îmi sunt străine.
    Mi-am pierdut puterea de a fi. Am ieşit din această viaţă.
    E prea târziu, iar eu am rămas doar un loc gol.

    RăspundețiȘtergere
  11. Blue, ma sperii! Rau de tot!
    Si bunica mea ia sau a luat destul timp somnifere. A cazut pur si simplu, psihic vorbind. Nu cunosc detalii, ca nu mai sta cu noi si nu ne mai vedem zilnic si cand vine nu prea stau sa aud discutiile mamei mele cu ea. Eu, spre deosebire de Badea, n-am fost cu mamaia:). Sau am incetat sa fiu. Din mai multe cauze si inca nu-mi prea dau seama de ce.
    Dar chiar si asa, SOMNIFERE?!
    Si eu care credeam ca mai rau decat felul cum ma prezentam dupa clasa a 9-a nu se poate, ca nu exista abise mai adanci...
    Eu cred ca tie iti lipseste cineva ca mine, Blue:). Zic si eu, ca in ultima vreme toata lumea imi confirma ceea ce stiam deja: ca sunt nebuna rau de tot si frumoasa pe deasupra.

    RăspundețiȘtergere
  12. Blue : poate ca asa este sau poate ca asta iti doresti...ca tu sa fi ramas un loc gol...dar daca ar fi asa nu te-ar mai atinge nimic...nici bune nici mai putin bune...inca vibrezi...nu te pierde pe tine de tine...>:D< >:D<

    RăspundețiȘtergere
  13. Uite, doar câteva cuvinte mai spun despre asta, în ideea ca să ne lămurim puţin şi să renunţăm (şi voi şi eu) la discuţia asta penibilă.

    @Iunia, ar fi o eroare să mă agăţ de ceva sau cineva.
    Ce să fac, să mai trag în infern pe încă unul?!
    Nu. Sunt conştientă de faptul că sunt singura vinovată pentru că am permis să mi se întâmple asta. Şi, fireşte, mă urăsc la superlativ.
    Nu ştiu cum lua bunica ta somnifere, dar eu le voi lua pe toate odată. Ca să dorm definitiv.
    :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Pandora, regret că am reluat această discuţie. Cineva mi-a spus că victimizez ca să atrag compasiune, deşi - sincer - e ridicol. Dacă aş simţi compasiunea, probabil că mi-aş reveni.
    Dar dincolo de afecte, chiar raţiunea imi spune că a exista aşa cum sunt acum, în această viaţă şi formă, e aberant. A încetat să mai aibă vreun sens, fie el raţional sau afectiv. Oricum, ura mă macină pe dinăuntru, iar drăgălăşeniile pe care le afişez sunt ipocrizii ieftine. Apelez la memorie, reconstitui mental o imagine convenabilă şi o expun, insă e lipsită de orice bucurie.
    Crede-mă, mi-e greu să cred că eu aş fi ales o astfel de existenţă.

    RăspundețiȘtergere
  15. Blue Freedom : inteleg...tu te cunosti cel mai bine...nu vreau sa-ti tulbur amintirile...
    fiecare gaseste in ceva un punct de sprijin...sau...nu....
    >:D<

    RăspundețiȘtergere
  16. Sper, Blue, ca totusi nu o sa iei tot flaconul odata niciodata sau ma incolo, oricum.
    Si nu ma refeream la mine sa te agati de mine ca sa te scot din mlastina(nu ca nu as fi dispusa), dar ma refer sa te bucure si pe tine ceva anume, sa faci curatenie in sufletul tau si eu sa te ajut cumva. Am darul din cate am obsevat, sa-i fac pe altii sa spuna pe altii mai mult decat in mod obisnuit si sa-i si las pe ganduri. Dar daca tu nu vrei asta, eu oricat as vrea sa te oblig, nu pot si nici nu am niciun drept.
    Dar tu stii mai bine cum sta treaba.
    Eu inca cred ca nimic nu e intamplator si ca totul se intampla cu un scop. Adica mi s-a demonstrat asta din vara in continuu.
    :)

    RăspundețiȘtergere