joi, 13 octombrie 2011

„Boulangerie viennoise”

Pentru ca se face din ce in ce mai toamna eu zic ca e tocmai vremea potrivita de stat la povesti...Un ceai cald si un croissant...ce ziceti?

Fac prinsoare că, de fiecare dată când aţi auzit de felul acesta de mâncare, gândul v-a dus la vacanţa petrecută la Paris
sau la patiseria franţuzească, recunoscută pentru foietajele sale care se topesc în gura pofticioşilor...sau la vreun chef care dă ordine subalternilor să împăturească de dimineaţa până seara straturi de cocă fragedă. Şi asta pentru că o denumire mai franţuzească şi o mâncare „cu ştaif” mai răspândită decât croissantul mai rar întâlneşti. Totuşi, originile acestui corn de origine nobilă sunt atât de incerte încât apariţia lui a fost decretată drept cel mai mare mister culinar din toate timpurile.Una dintre legendele care circulă despre acest produs de patiserie, notată în Larousse Gastronomique din 1938, istoriseşte cum croissantul (literal, semilună în limba franceză) ar fi apărut prima oară în cuptoarele brutarilor din Budapesta, în 1686, când otomanii asediau oraşul de pe malul Dunării. Pentru a ajunge tocmai în inima citadelei, turcii au săpat tuneluri. Brutarii, lucrând noaptea, au auzit zgomotele şi au dat alarma. Invadatorii au fost alungaţi şi brutarilor care salvaseră Budapesta li s-a dat voie să pregătească o specialitate de patiserie în forma unei... semilune, emblema drapelului otoman. Alţi istorici ai gastronomiei sunt de părere că povestea cu tunelurile otomane e adevărată, însă anul e 1683, iar oraşul de pe Dunăre e... Viena!Oricum, primele referiri în scris ale croissantului apar în Franţa de-abia în anul 1853, în Des substances alimentaires, la secţiunea „pâini de lux”. Versiunea care a primit cele mai multe voturi din partea istoricilor are drept protagonistă cea mai cunoscută patiserie din Paris, „Boulangerie viennoise”. De altfel, micul dejun al Mariei Antoaneta (foto) a fost suspectat că ar fi conţinut şi câte un „croissant” („un soi de pâine pe care obişnuia să o consume în copilărie, la Viena”, după spusele unei servitoare).Reţeta, care s-a păstrat până acum neschimbată în esenţă (cu mici variaţiuni în funcţie de continent), ar putea fi enunţată cam aşa: o pastă de praline, migdale sau ciocolată este pusă în mijlocul unui aluat rulat bine şi copt. În Franţa şi Spania, croissantul e vândut de obicei fără umplutură şi servit fără ados de unt. În Lisabona, croissantul e ceva mai nepretenţios, straturile de cocă fiind parcă mai puţine, însă foarte galbene de la untul folosit fără rezerve. În Statele Unite, însă, umplutura e nelipsită, cornurile de acest fel fiind adesea deghizate în sandwich-uri umplute cu şuncă şi caşcaval sau feta, ori spanac. În unele ţări din America Latină, această specialitate este servită alături de cafeaua de la micul dejun sau la merienda (varianta latino a ceaiului de la ora cinci). Chiar şi în îndepărtata Japonie se pot servi aceste cornuri – aici au crusta dulce (de obicei, din ciocolată). Un lucru e clar, însă: cel mai rafinat croissant îl veţi găsi însă tot la braseriile de pe malul Senei.


sursa: www.historia.ro

20 de comentarii:

  1. mă lasă-mă... ce renume... ce brand :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Scorchfield : sa nu-mi spui ca esti dezamagit :))

    RăspundețiȘtergere
  3. De la franţuji nu-mi mai trebuie... Le-aş prefera pe cele vieneze. Dar se mai fac şi pe la noi, de pildă la patiseria din Piaţa Dorobanţi. Sunt foarte bune.

    RăspundețiȘtergere
  4. Max Peter: pe cele vieneze nu le-am incercat :)
    ms de pont...o sa tin minte cand am drum pe acolo :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Cat despre placerea de a evita foamea si mai ales de a manca in ciuda ei, iata, suntem asigurati!

    RăspundețiȘtergere
  6. Oana : in cazul asta trebuie sa gasesc niste subiecte...comentabile :))

    RăspundețiȘtergere
  7. :) nicidecum, ai prezentat acest "croissant" de parcă era pe cale de dispariţie :)

    vine ceva...

    RăspundețiȘtergere
  8. Scorchfield: ei si tu acum :))
    mereu vine cate ceva :))

    RăspundețiȘtergere
  9. Nu am mancat nici din cele Vieneze nici din cele frantuzesti, dar am mancat unele de pe mana prietenului meu Wolf, de m-am lins pe degete...se pare ca a venit Franta, Austria si Italia la mine :D

    RăspundețiȘtergere
  10. ganguritu : norocosule...nu il imprumuti pe prietenul tau? :))

    RăspundețiȘtergere
  11. Ce fain arată! La cât sunt de pofticios, dacă puneai aici poze cu plăcintă de dovleac şi tot mi-ar fi "plouat în gură"! :-)
    O zi frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  12. Alexandru: bine ai venit in club...si eu sunt o mare pofticioasa...mai putin placinta cu dovleac :))

    RăspundețiȘtergere
  13. "Boulangerie viennoise"?
    Minunat.
    :))
    Vreau şi eu.
    :))
    Dar la poftele mele...
    :))

    RăspundețiȘtergere
  14. Joker: cere si ti se va da....la alegere...dar sa fii hotarat: pariziene sau vieneze :)

    RăspundețiȘtergere
  15. ioana: daca ti-au facut cu ochiul...serveste-te :)

    RăspundețiȘtergere