Inainte de a-i lua,
Moartea le face recrutilor sai
O vizita medicala foarte minutioasa.
Le controleaza cu niste ciocanele de lemn
Articulatiile genunchilor,
Ii pune sa zica 33,
Ii intreaba daca au avut vreo masea cariata
Si cum doresc sa moara:
De sabie sau de cancer?
La toate intrebarile mortii
Svejk a raspuns asa:
"Sa ma pupi in fund"
Dupa ce i-a admis la vizita medicala,
Moartea le spune tuturor
Sa se prezinte pe lumea cealalta
Barbieriti proaspat
Si cu hrana rece pe trei zile.
Acolo le da echipament si arme noi,
Le tine un discurs
Despre interesele vitale ale mortilor
Si-i pune sa se lupte pentru ele
Si-i pune sa se lupte pentru ele.
...Numai bravul soldat Svejk
Sta deoparte
Rezemat de pusca sa ruginita
Inca din timpul primului razboi mondial,
Si la toate argumentele foarte solide
Ale mortii
Raspunde si acum stereotip
"Sa ma pupi in fund"
Indolent? Furios fara haz? Ironic? Sau, poate, pervers!
RăspundețiȘtergereLiviu Velar: poate ca furia s-a transformat in haz...nu stiu daca pervers dar in mod sigur nu indolent :)
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergereN-am citit Aventurile bravului soldat Svejk, dar am idee despre ce e vorba.
Asa ca Marin Sorescu e in perfect acord cu pesonajul creat de Jaroslav Hasek.
Aka duce mai departe ceea ce scrisese cehul.
Bravul soldat are aceeasi atitudine pe lumea cealalta ca cea pe care o avusese pe lumea asta.
E o chestie dulce, mucalit-omeneasca, sa-i spuna mortii "Sa ma pupi in fund". E o perspectiva asupra vietii, a mortii, a luptei.
Seamana cu Pacala de la noi sau Nastratin Hogea al albanezilor. E un arhetip, un model. E cineva care ia viata nu prea in serios, si nici moartea. Spre deosebire de ciobanul mioritic, care isi asteapta moartea cu un fel de stoicism, sau acceptare, adica e o seriozitate in asta, soldatul ii spune candid "Sa ma pupi in fund".
E ceva dulce in asta, un fel de "La vita e bella", adica ai posibilitatea de a gasi ceva frumos sau ceva de care sa razi si in cele mai crunte situatii, cum sunt razboiul sau lagarul de concentrare.
Ma rog, cred ca ar trebui sa m-apuc sa citesc cartea totusi.
Este un mic poem tulburător de realist la prima vedere, este sfidarea acelui personaj cu coasă, cinic şi meticulos - în "lucrarea" lui - de care se leagă implacabilul, o sfidare mai mult decât umană ce i-o aruncă mucalit, drept în faţă, un confrate de-al lui...Ivan Turbincă....
RăspundețiȘtergereNu asta era şi ideea în descrierea caracterului bravului Svejk? Vai, cât am putut să râd când am citit romanul!... (pe vremea aia chiar eram în armată, l-am gustat pe deplin!) :))
RăspundețiȘtergeremoartea isi apara aparentele. nu-i alege pe unii, doar pe altii...asa ca e intampinata cu sfidare pe fata, de eroul de-o secunda, de curajul celui fara de alternativa...iar pe moarte o doare in cot de toate astea.
RăspundețiȘtergereîn imagine mai bine era soldatul Sveik! :)
RăspundețiȘtergereLorelei: chiar daca nu ai citit cartea ai intuit foarte bine ideea...
RăspundețiȘtergereindiferent de situatiile in care era pus, soldatul Svejk vedea partea plina a paharului care mai dadea si pe afara,vinovat fiind umorul spumos care il caracterizeaza pe Svejk...
sigur...exista si un gust amar...gust amar pe care Sorescu il pune tare bine in lumina :)
ma bucur tare mult ca poezia ti-a atras atentia :)
Marco Polo: Sorescu a exprimat prin intermediul lui Svejk, cu mai mult sau mai putin naduf, acel "je m'en fiche" la care ajungem din cand in cand cu totii...
RăspundețiȘtergerece poate fi mai sfidator decat sa-i intorci spatele mortii cu indiferenta dar si cu acel zambet pe care bine l-ai numit mucalit,in coltul gurii :)
Max Peter : eu aveam cam 13 ani cand l-am citit...in prima faza m-a intristat, pentru ca ma ingrozea ideea de razboi dar pe masura ce continuam lectura nu puteam sa nu rad de fantasticele intamplari pe care le traia Svejk...toate i se intamplau doar lui :))
RăspundețiȘtergereErys: si pe Svejk la fel :))
RăspundețiȘtergere@pandhora: Acest "je-m'en-fiche-ism" îţi dă curaj îndeosebi când eşti tânăr.Îţi dă curaj şi mai apoi, deşi uneori, după mulţi ani, eşti tentat să-l înlocuieşti cu..."memento mori"....
RăspundețiȘtergereScorchfield: zici tu? :)
RăspundețiȘtergereMarco Polo: ufff...prea trist...
RăspundețiȘtergereoare nu suntem pregatiti sa murim de cand deschidem ochii in lumea asta?
Cred că mesajul lui merge dincolo de doar ”sa ma pupi in fund.”
RăspundețiȘtergereVera:ar fi banal daca nu ar fi asa...
RăspundețiȘtergereAm citit Marin Sorescu, "Trei dinti din fata", si-mi amintesc ca mi-a placut.
RăspundețiȘtergereMai departe nu prea am batut.
Dar, da, imi place acest poem.
Descopar la tine ca imi place Marin Sorescu...
:)
Redescopar, de fapt.
RăspundețiȘtergereLori: si eu am citit "Trei dinti din fata" in adolescenta...atunci l-am descoperit la modul real pe Sorescu si mi-a placut mult...
RăspundețiȘtergerela fel de mult mi-a placut "A treia teapa"...este o piesa de teatru....daca ai ocazia sa o citesti o sa-ti placa :)
...îmi plac adresările directe...totuşi până şi moartea merită respectul ei. :)
RăspundețiȘtergeredmd. : pai...din respect pentru ea spune Svejk....:))
RăspundețiȘtergerebuna phandora, preferata mea de la Sorescu e "moroiul" (a lui e? nu ma insel, nu?); radeam cu lacrimi la ea.
RăspundețiȘtergereoricum, presupun ca lui Svejk i s-a tras de la hemoroizi.
cosmin : esti teribil :)))
RăspundețiȘtergere