Parlamentul Romaniei hotara, in 1905, organizarea unei Expozitii
Generale Romane in Parcul Carol din Bucuresti, cu prilejul aniversarii a
40 de ani de domnie a Regelui Carol I (1866-1914). In mai putin de un
an de zile, Executivul roman a amenajat in acel spatiu pavilioane pentru
expozanti, restaurante si cafenele, dorind sa arate vizitatorilor,
romani si straini, modul in care a progresat Romania in perioada
1866-1906.
Timpul relativ scurt a daunat insa majoritatii constructiilor, realizate
din lemn. Chiar si cele din caramida au avut de suferit, Palatul
Artelor, devenit Muzeu Militar, fiind demolat un an mai tarziu, dupa
cutremurul din 1940. Practic, in prezent, numai doua constructii mai
"rezista" in Parcul Carol: biserica Cutitul de Argint si Castelul Tepes.
In imaginile realizate de Nicolae Ionescu, fotograf renumit al Capitalei
interbelice, apar bucuresteni care, in timp ce se plimbau cu barcile pe
lacul din Parcul Carol, aveau timp sa soarba o bere. Imaginile s-au
pastrat la Biblioteca Academiei Romane. Restaurantul la care se vindea
bere, aflat pe insula din dreapta lacului, a avut insa o soarta care a
stat la mana lui Victor Dombrovschi, primar al Bucurestilor in anii
1938-1940. Astfel, la 14 februarie, 1939, maiorul N. Berlescu,
administratorul general al Casei Gradinilor Publice, informa Directia
Arhitecturii din cadrul Primariei ca edilul general aprobase repararea
bufetului din Parcul Carol, solicitand sa se execute "urgent dispozitia
primarului". In aceeasi zi, directorul Directiei Arhitecturii l-a numit
pe inginerul H. Popescu responsabil cu finalizarea amenajarii. Devizul
lucrarii, in valoare de 22.000 lei (19.330 lei lucrari estimate si 2.670
lei lucrari neprevazute), a fost intocmit de inginerul H. Popescu, care
a constatat la fata locului ca dusumeaua restaurantului putrezise,
peretii aveau tencuiala "degradata", sarpanta se aplecase, iar
balustrada dinspre lac nu prezenta siguranta.
In consecinta, in sedinta Consiliului de administratie al Casei
Gradinilor Publice din frebruarie 1939 s-a hotarat demolarea
restaurantului din Parcul Carol, dar si a tuturor cladirilor care se
gaseau pe insula, cu mentiunea ca deseurile din lemn aveau sa fie
predate... Primariei.
Autor: Dr. Catalin Fudulu
sursa: www.zf.ro
ideea povestilor apartine Anastasiei
Stii ce mi se pare ciudat? Am primit acum cateva zile cateva imagini din Parcul Carol pe mail! Chiar mi-a fost daruita si o banca! Adica eu am in Parcul Carol o bancuta!:)
RăspundețiȘtergereMi s-a parut un parc superb in care sper din tot sufletul sa fac cativa pasi intr-o buna zi....
Pop!
PS Felicitari pentru articol Catalin!
uite ca m-am intristat,eu nu am o banca in Parcul Carol dar sper ca atunci cand vei fi in trecere prin Bucuresti mi-o vei arata pe a ta, daca vei vrea ca acei cativa pasi sa-i faci alaturi de mine :)
Ștergerete pupacesc si eu! :*
Ce am mai râs în arhivă când am cititt dosarele demolării restaurantului...
ȘtergerePoate aveți noroc să vină cine știe ce primar care să interzică băncile în Parcul Carol și să nu mai aveți la ce să vă uitați...:)
Pandhora, cu mare drag! Iti arat banca, te invit sa iei un loc! Si iti arat si ratele:))
ȘtergereAm uitat sa spun, da am primit si vreo patru rate...:)
Catalin, am vzut la tv ca vor astia sa uneasca lacurile Bucurestiului. La modul ca, sa o iei cu barca sau cu vaporasul dintr-un capat si faci un giro...
In cazul asta locul bancii il vedem de pe ape...:)
si banca,si rate...mai mai...sigur trebuie sa fie si un copacel prin preajma :))
Ștergerede abia astept! :)
Da,da,da!
ȘtergereNiste crengute faceau umbra pe jumate de banca. Dar copacelul nu l-am primit...:))
Da stie, daca fata cuminte ca tine, poate primesc si vreo bucata de lac....:))
merita prins in "poza" acel locsor idilic,banca,copacel,rate,lac...ehhh...un ea si un el...maxim de romantism :)
Ștergerelegat de banci,cand eram in Canada am vazut o chestie care m-a uimit putin...
pe malul lacului Ontario era u destule banci.
acele banci erau "daruite" comunitatii de diferite persone si aveau prinse pe ele placute pe care era trecut numele unei persane probabil dragi si care raposase...uneori aveam senzatia ca ma plimb prin cimitir...
Cladirea care se vede in fotografie este Palatul Artelor, devenit prin Decret regal sediu al Muzeului Militar. Arsa din cauza unui fulger in anul 1938 si afectata grav de cutremurul din 1940, cladirea a fost demolata in anul 1941, maresalul Antonescu intentionand sa amenajeze ina acelasi loc un Memorial al eroilor Neamului. Lucrarile au fost stopate la 30 august 1944, cand militarii sovietici au intrat in Bucuresti si au ocupat Parcul Carol, cu rol de dormitor. In 1963, pe fundatia Memorialului s-a inaugurat Mausoleul din Parcul Carol, iar in anul 2006, cladirea a fost transformata in Memorial al eroilor Neamului, la 100 de ani de la inaugurarea Parcului Carol.
RăspundețiȘtergereIn incheiere am o rugaminte la tine, Pandora: te rog sa nu ma degradezi si sa pui inainte de numele autorului initialele dr. ;)
in copilarie ma deprimau vizitele la acel Mausoleu dar pentru Parcul Carol am avut mereu o slabiciune :)
RăspundețiȘtergeream rectificat,cu scuzele de rigoare :)
Vizitele cu școala s-au limitat numai la Muzeul Tehnic. La Mausoleu nu mai ajungeam - fugeam la film :)
Ștergereeu eram o fata cuminte :))
ȘtergereBună scumpo!
RăspundețiȘtergereInteresant articolul ca de fiecare dată!
O după amiază frumoasă îți doresc!
Pup cu mare drag!
multumesc draga Elena,o dupa-amiaza perfecta iti doresc si eu! pup!
Ștergereun articol deosebit de interesant, completat simpatic prin comentariile triolui Pandhora - Geanina - Catalin Fudulu :)
RăspundețiȘtergereEu visez sa ajungem cândva sa ne întâlnim mai multi bloggeri in acest parc si Geanina sa ne arate banca ei :) Eu aduc un termos cu cafea si praline de ciocolata!
va pup si va doresc o duminica seara cat mai placuta!
ooo...asa sa fie Carmen,sa nu ramana doar un vis!! :)
Ștergeream avea de stat la povesti,nu gluma! :)
este unul dintre parcurile dragi mie, e destul de "inaintat in varsta" pentru ca multi copaci sa fie batrani...
o sa avem unde bea si o cafeluta,chiar daca restaurantul din "poveste" nu mai exista dar o cafea facuta de tine cu siguranta nu are egal...
vezi cum ma faci tu sa visez cu ochii deschisi? :)
te pupacesc si eu!
:) vin şi eu la întâlnire!
RăspundețiȘtergeremă plimb des prin Carol, mi se pare mai liniştit decât celelalt;
păcat că nu este bine îngrijit. Îmi imaginez zeci de moduri în care l-aş .., fără buticuri-restaurant şi manele.
Bine-ai venit la poveşti, Pandhora ... :)
O săptamână frumoasă, pupici!
vei fi bine venita!! :)
Ștergeredin pacate lucrurile stau asa cum spui dar eu mereu imi pastrez speranta ca lucrurile se vor schimba in bine .
imi place ideea povestilor tale,Anastasia! :)
o saptamana perfecta iti doresc la randul meu!
..destul de aproape de acest parc am deschis ochii în această lume...am ceva amintiri despre el, dar mai mereu l-am perceput ca pe un loc trist.
RăspundețiȘtergereohh...imi pare rau ca il percepi asa...
Ștergeremie imi plac copacii lui batrani si faptul ca are o anumita liniste...
Hop si eu! Mai bine mai tarziu decat nici o data! :))
RăspundețiȘtergereCand ziceati ca e intalnirea? :))
pup, saptamana frumoasa!
ar fi frumos sa ne intalnim la banca Geaninei,nu?
Ștergereeu zic ca nu e imposibil :)
te pupacesc,frumoasa sa-ti fie si tie saptamana!
Te-ai alaturat povestilor de duminica...din mers. Bine ai venit, Pandhora! :)
RăspundețiȘtergereFrumoase povesti despre locuri pline de istorie si frumusete.
O seara cat mai placuta sa ai!
imi plac ppovestile,stii doar :)
Ștergereo seara placuta iti doresc la randul meu!
Ce pot spune în legătură cu această interesantă pagină de istorie a locului :
RăspundețiȘtergere- în dec.1963, copil fiind, am luat de la cutia poştală ziarul "Scânteia" în care, pe prima pagină, se lăfăia în alb-negru imaginea monumentului comunist cu arcadele sale.Urma imediat articolul cu descrierea pe larg...Se spunea în şoaptă că ar fi fost construit ca mausoleu pentru Gh.Gh.Dej...Bineînţeles că toate revistele, cum era şi "Flacăra", arătau marea realizare a epocii...(!)
- în martie 1965 am văzut LIVE la televizor funeraliile lui Dej care se terminau chiar la acest monument...
- în iulie 1966 aveam ocazia să-l vizitez, să intru în rotondă şi să văd că, la mijloc, la loc de cinste, într-adevăr era chiar sarcofagul lui Dej.Se confirma astfel ce se spunea pe şoptitelea cu un an înainte...
Până la această postare, eram ferm convins că acest monument se va demola odată şi-odată, dar se pare că a devenit peste noapte un fel de "Panteon al Neamului"...Eu l-aş fi ras complet din temelii şi aş fi construit ceva monumental care să şteargă din amintire mascarada comunistă copiată după mausoleul lui Lenin de la Moscova...
cuvintele tale sunt o trista intoarcere la acele timpuri cenusii,cum cenusii sunt si zidurile Mausoleului...
Ștergerepoate ca si asta e semnificatia acestei constructii,sa nu uitam si sa nu facem greseala de ajunge sa traim din nou astfel de timpuri...