vineri, 31 ianuarie 2014

Cand s-a nascut Caragiale?

Data naşterii lui Ion Luca Caragiale (1852-1912) este sărbătorită pe 30 ianuarie, însă pe certificatul de naştere e trecut că s-a născut pe 1 februarie 1852.
Ion Luca Caragiale a fost inainte de toate un vizionar. A criticat si analizat cu o istetime de geniu societatea din care facea parte si majoritatea concluziilor sale se aplica pana in ziua de azi. 



23 de comentarii:

  1. oooooo! mi-a disparut tot textul înainte sa-l pot salva :(((((
    am scris ceva referitor la videoclip si Caragiale... acum sunt atat de dezamagita încat nu mai pot reface textul. sorry....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu-ti face griji draga mea, daca ti-a placut, daca te-ai amuzat, daca ai simtit cat de actual e cliplul inseamna ca mi-am atins scopul :)
      te pupacesc :*

      Ștergere
  2. A fost unul din sciitorii mei preferati in scoala.Acum imi dau seama ca el a fost un" vizionar "al vietii de politician.Pacat ca se trece atat de usor peste un asemenea eveniment.Un weekend placut!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. a fost un cunoscator al oamenilor, un mucalit :)
      un w-end placut iti doresc si eu draga Flarea!

      Ștergere
  3. Este cumva un discurs al unui politician care a fost tinut ieri la casa poporului? :))))))))
    Este de actualitate! :)))))
    Grozava secventa!
    te pup, weekend fain!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. repede te mai prinzi draga Minnie :))
      te pup si eu, w-end placut si cu zapada daca iti doresti! :)

      Ștergere
  4. Cred ca in trecut era dificil de tinut ff usor evidenta nasterilor, mai ales in contextul in care ele se petreceau in case particulare, nu in institutii oficiale, plus nici moasele nu erau obligate sa tina o birocratie ff riguroasa, chiar si in tarile cu un sistem social demografic birocratic mai avansat si vechi decat cel din
    Romania, unde cel mult daca o familie era ceva mai instarita si era posesoarea unei Biblii plus barbatii stiau sa scrie cateva nume proprii si cifre (mai comun cerut sau chiar oarecum obligat in tarile influentate de
    Reformatie), era comun ca tatal copilului sa
    noteze data nasterii acelui copil si numele propus pt acel copil pe foile albe
    ale Bibliei familiei respective, (desi nu stiu daca mai des pe cele dupa coperta din fata sau cele de dinainte de coprrta din spate...am sa verific si revin). De ex chiar si in cazul bunicii mele materne, chiar daca era dintr-o generatie mai recenta decat cea a dl Caragiale, a existat o neconcordanta de o zi intre ce zi de nastere stia dansa ca are (pe care I-o spusese mama ei, strabunica), si cea din certificatul de nastere si buletinul obtinute ulterior. Si am mai auzit de acest fel de cazuri chiar des, nu numai in Romania, chiar si in cazul unor persoane relativ faimoase, insa care au avut poate origini sociale mai modeste, si nu aveau asa poate nici obisnuinta de a tine birocratii personale prea detaliate in familie, sau nu stiau sa scrie, sau chiar uneori era si un obicei de a astepta o vreme pt a vedea daca acel copil va supravietui, pt a se gandi chiar la un nume pt el, (in conditii de mortalitate infantila ff ridicata peste tot in lume pana chiar relativ destul de recent in istoria lumii).

    RăspundețiȘtergere
  5. Nemurirea asta înseamnă, Pandhora dragă! Să fii mereu actual, mereu citit, ascultat, îndrăgit, inegalabil! Caragiale e nemuritor și de o actualitate care uimește. E genial, niciodata nu se va demoda și va fi citit cu aceeași pasiune. Eu mă bucur că și Enya mea este fermecată de toată opera caragialescă, a citit aproape tot și savurează atât subiectele, cât (mai ales!) stilul.
    Weekend plin de voie bună îți doresc! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. geniul lui Caragiale in asta a si constat...a stiut sa vada, sa observe si sa redea cu acuratete dar si cu umor ceea ce se pare, face parte din gena noastra, a romanilor: un pic demagogi, un pic tetralisti, bon viveuri...si inca...
      Caragiale a portretizat in amanunt toate aceste tipare care s-au multiplicat in timp si probabil vor continua sa o faca...
      un w-end perfect iti doresc si eu draga Mirela, la fel si Enyei! :)

      Ștergere
  6. zici ca ieri a scris Caragiale treaba asta! asa ceva!! :)
    realizez ca nu s-a schimbat nimic....

    RăspundețiȘtergere
  7. Revin referitor la scrierea unor date personale demografice in Biblii. Majoritatea celor pe care le-am vazut on line (la o cercetare destul de superficiala si la intamplare) par a contine date scrise de mana atat pe paginile albe din fata, (cel mai des aicea sunt trecute nasterile si decesele), dar si in spate, (si parca mai des aicea sunt tinute date legate de tranzactii comerciale sau datorii financiare, desi nu este o regula si uneori sunt amestecate unele cu altele, toate gramada in fata sau in spate, sau si in fata si in spate). Incepand din sec 18 in UE si 19 in SUA, au inceput sa se foloeasca mai larg social si Biblii de Familie care aveau pagini albe lasate special chiar intitulate si liniate si cu rubrici speciale, dedicate Datelor Familiale, si majoritatea acestora par a fi fost plasatede editorii cartilor respective in paginile dupa coperta din fata, insa din cate am vazut in bibliile mai vechi, erau folosite pagini libere gasite fie in fata, fie in spatele Bibliei, uneori chiar si pe la mijloc, intre capitoole, pt tot felul de notari, legate si de decese si de boteze sau nunti, si imprumuturi, etc, uneori amestecat, nu asa de clar ordonat, adica nu pare a fi existat o eticheta sociala speciala recomandabila unde sa se scrie, ci se scria unde se gasea loc, si in ce ordine avea chef proprietarul Bibliei respective, si doar mai recent, industria publicatiilor de Biblii de Familie a dorit poate sa incurajeze lumea sa tina jurnale asa mai detaliate, sau sa le faciliteze acest nou interes social asa mai larg, (intr-o masura poate si in paralel cu extinderea scolarizarii si a incurajarii dezvoltarii interesului de reflectie jurnaliera personala mai detaliata a familiilor burgheze), si le-a propus pagini special numite Date de Familie, asa puse in mod special in fata, plus cu titlu si chenar dedicat pre-tiparit de editor, etc. Insa asta era ceva in paralel si cu dezvooltarea mai riguroasa a institutiilor birocratice ale statului, care incepusera deja sa tina registre demografice in jurul unor parohii bisericesti, ulterior si laice, etc., scrisul in Biblie ramanand mai mult pt cei aflati asa mai departe in colonii, sau in zone mai rurale mai izolate, mai slab dezvoltate administrativ, sau la un moment dat mai recent doar o simpla vanitate personala. Insa exista destule cercetari genealogice si istorice chiar serioase bazate pe inscrisuri din Biblii de Familie personale. Nu am reusit insa sa gasesc ceva asa ff riguros prezentat sitematizat referitor la forma comuna in functie de perioada istoriica si locul geografic, sau chiar de religa predominanta a locului, ca sa pot trage o concluzie definitiva legata de daca plasarea acelor date a fost cu adevarat mai des in paginile din fata Bibliei decat in cele din spate, sau daca asta avea o semnificatie speciala, insa sunt sigur ca exista arhivari profesionisti care au o parere sau o imagine mai precisa despre asta, numai ca nu am avut eu rabdare sa caut asa in reviste de specialitate de arhivistica istorica. Plus habar nu am daca bisericile oficiale, (si care dintre ele), aveau o pozitie clara in legatura cu plasarea acestor date personale in Bibliile de Familie, si unde si cum trebuiau ele plasate. Nici in legatura cu asta nu am prea avut rabdare sa caut, dar poate ca exista pe undeva un sef de arhive profesionist care trebuie ca stie despre acest fel de lucruri...ma intreb daca poate insusi dl Patapievici, care a ocupat diverse functii bugetare chair ff tehnic specializate legate de arhive si cultura, atat ca participant de seama la activitatea de studiu riguros al arhivelor Securitatii, cat si fost director al Inst Cultural Roman (de importanta chiar declarat vitala nationala acesta, se pare) oare ar sti sa raspunda la o intrebare tehnica atat de complicata. Un librar profesionist cu mare experienta poate ar sti. Eu zau, habar nu am, dar chiar mi-ar place sa aflu, dar fara a mai depune efort de cercetare prea mare chiar in clipa asta, ca sunt cam obosit. Deci daca stie cineva,zau, ziceti-mi si mie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. eu stiu ca in trecut nasterile erau trecute intr-un registru la biserica din satul sau mahalaua respectiva, dupa caz...
      preotul era cel care stia si nota cine cand si cati copii are, cati au decedat si tot asa...

      Ștergere
    2. Da, acest sistem paralel public oficial tinut de registrele parohiilor de diverse denominatii crestine (probabil si grupari religioase traditionale non-crestine, de ex probabil si evreiesti oficial permise in locul respectiv), exista in mai toata UE crestina, si era deja in vigoare inca de pe la sfarsitul Evului Mediu teoretic mai peste tot in UE, atat cea catolica cat si protestanta cat si ortodoxa. Dar populatia asa mai larga nu avea acces la Biblii personale de familie, chiar si boierii decat daca erau ff instariti atunci in primele sute de ani dupa introducerea tiparnitei, plus lumea nici nu era invatata sa scrie si sa citeasca, nici chiar multi nobili si boieri, poate doar aia de rang deosebit e inalt. In tarile Reformate asa mai cu forta,ca de ex tarile Scandinave, au fost date niste legi speciale cum ca barbatii trebuiau sa dea un test sa arate ca stie sa citeasca din Biblie si sa-si scrie numele, iar femeile sa-si scrie numele astfel incat casatoriile lor si legitimitatea copiilor plus a dreptului ulterior de mostenire de proprietate sa fie recunoscute si efectiv inregistrate in catastifele bisericesti locale, sub amenintarea mai mult sau mai putin explicita ca altfel efectiv ramaneau pagani sau tigani, fara drept de cetatean, etc...desi sunt sigur ca acel examen de inregistrare era si cu pile sau cu fituica pt unii care dadeau spaga si pe acolo pe atunci.

      Ștergere
    3. (Oarecum amuzant tangential, in Islanda, care totusi a fost mai izolata plus unde paganismul majoritatii norvegienilor si a catorva alti putini scotieni initial imigranti a ramas destul de popular, iar maj misionarilor catolici timpurii au dat bir cu fugitii sau au devenit si ei pagani, plus populatia nu avea oricum prea multe capre proprietate personala de inregistrat asa oficial in catastifele crestine, nici acuma oamenii nu au nume de familie, ci un patronimic, de gen Ionel fiul lui Gigel/Gigelsson sau Maria fiica lui Marin/Marindotter, plus femeile nu iau numele de familie/patronimc al sotului dupa casatorie, adica Maria ramane Marindotter si dupa ce se casatoreste cu Ionel Gigelsson, iar pe copii lor chiar buni si frati buni autentici unul cu altul, ii va chema Ancuta Ioneldotter si Mihai Ionelsson, iar in cartea de telefon numele tuturor apar in ordinea alfabetica a numelui mic, nu al patronimicului de tata ! Zau...oricum ei intre ei sunt relativ putini si majoritatea de fapt se cunosc unul pe altul, sunt chiar si rude de fapt majoritatea unii cu altii, insa exista un serviciu de stat oficial pe computer ca lumea sa verifice daca nu e cumva var cu cineva de care ar deveni eventual indragostit si fata de care ar avea intentia de a-l sau a o invita la o cafea...se poate verifica chiar gradul de rudenie pana la a 6a spita, asa just in case pt cei mai ipohondri, plus, recunoscandu-se totusi ca paternitatea nu e intotdeauna chiar asa de sigura, in ultimii ani se mai incurajeaza si imigratia unora din tari si culturi cat mai indepartat posibile, desi totusi asa mai timid, ca nu prea sunt locuri de munca...)

      Ștergere
    4. Dar desigur ca in momentul in care lumea a inceput sa obtina Biblii de Familie la un nivel mai larg asa de boier mai mijlociu burghez, ulterior poate si taran razes burghez sau mai ales functionar bugetar laic burghez pe unde au apucat prin UE, plus dupa reformele din Invatamant ale dl Pestalotiu, (amintit chiar si de dl IL Caragiale prin intermediul eroicului prof MC Rostogan), care au contribuit la alfabetizarea populatiei mai largi, (in Elvetia cam cu 100 de ani inainte de generatia Rostogan), desigur ca si familiile mai burgheze au dorit sa fie si ei asa ca odinioara familiile dlor Basarab sau Cantacuzino sau a altor boieri de rang fff inalt mai larg VIP popular recunoscuti, care poate aveau in casa Biblii de Familie, si unde patriarhii familiilor respective scrisesera cu mana lor ce copii au apucat sa se nasca in casa lor. Ma rog, in Romania deja inst statului plus cele bisericesti erau deja destul de bine puse la punct inainte ca sa apuce sa fie alfabetizata populatia ca sa se apuce sa scrie ei asa in Biblii personale, iar in Franta era deja separatie intre statul laic si biserica, plus o gramada de boieri rurali care erau suparati pe ambele puteri in stat, plus unii pe altii, asa ca acolo poate au scris mai multi in Bibla lor inainte sa se deplaseze la preotul local sau sa-l ceme pe preotul local la castel cu catastiful sub brat sa scrie el acolo...adica depinde asa si regional, de cum s-au dezvoltat aceste sisteme diferite de inregistrare.

      Si astazi exista multi copii in jurul lumii a caror nastere NU este inregistrata de fapt nicaieri. Si poate numai mama lor stie in ce zi s-au nascut, dar poate stie dupa un calendar care nu e neaparat cel oficial mai larg Gregorian, si ulterior cand e sa mearga copilul la scoala si trebuie inregistrat de un functionar, pot si acum exista inadvertente de date de nastere.

      Ștergere
  8. Actual!!!
    Si mie imi place Caragiale. Stiu pe de rost multe replici din piesele lui de teatru.
    Multumim ca ne-ai adus aminte de aceasta aniversare!
    Sa ai un week-end placut!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cu drag Melly, un w-end placut iti doresc la randul meu! :)

      Ștergere
  9. Chiar a fost un vizionar si un fin observator al caracterului uman.

    RăspundețiȘtergere
  10. caragiale este un creator de comic absolut monumental!

    RăspundețiȘtergere
  11. E mai actual ca niciodata. Din pacate.

    RăspundețiȘtergere