Când spui Napoleon Bonaparte (1769-1821), te gândeşti la marele războinic pe care Rusia, Austria şi Prusia l-au numit „duşmanul umanităţii“. Te gândeşti la cel care a cucerit o mare parte a Europei. Însă, puţini ştiu că în timpul domniei sale, bucătăria franceză a cunoscut o înflorire extraordinară.
Istoricii îl menţionează pe Napoleon Bonaparte nu doar ca pe o mare figură războinică, ci şi ca pe un personaj care a influenţat lumea culinară. În timpul campaniilor militare ale lui Napoleon, soldaţii francezi au suferit de foame. Se pare, însă, că Napoleon se hrănea destul de bine. Legenda spune că lui Napoleon i-ar fi plăcut câteva feluri de mâncare: „Chicken Marengo“ (Pui Marengo), „Lobster Thermidor“ (Homar Thermidor) şi plăcintele.
Există mai multe feluri de a găti „Pui Marengo“, reteţă care presupune pui înăbuşit în sos de roşii, cu usturoi şi ciuperci. Vocile istoriei îl amintesc pe Dunand, bucătarul lui Napoleon, care ar fi creat acest fel de mâncare pentru a celebra, în anul 1800, victoria francezilor asupra austriecilor, în bătălia de la Marengo, din nordul Italiei.
Napoleon avea obiceiul să nu mănânce nimic înainte de luptă, însă după o bătălie era lihnit. Nu o dată s-a întâmplat ca bucătarul să rămână fără provizii, aşa că, într-o zi, a făcut rost de un pui, de câţiva raci, de ouă, de puţin usturoi şi de câteva roşii. A tăiat puiul, l-a fript împreună cu usturoiul şi peste el a adăugat roşii tocate şi puţin coniac. Ca garnitură, a prăjit puţină pâine din raţia armatei, alături de câteva ouă şi de raci.
Se spune că lui Napoleon i-a plăcut „acest fel de mâncare a victoriei“ şi ar fi poruncit să i se prepare după fiecare bătălie. Când bucătarul Dunand a pus vin alb în loc de coniac şi a scos racul de la garnitură, Napoleon a refuzat să mai mănânce. Acest fel de mâncare este popular şi astăzi, mai ales în Europa.
Conform reţetei, „Puiul Marengo“ se prepară astfel: 2 linguri de ulei de măsline, patru bucăţi de piept de pui, o grămăjoară de ciuperci tăiate felii, ceapă, o linguriţă de usturoi tocat mărunt, cimbru, sare, piper negru, câteva roşii tocate, jumătate de ceaşcă de vin alb sau de supă de pui. Când uleiul s-a încins bine, se adaugă bucăţile de pui, care se rumenesc pe ambele părţi. Puiul se scoate pe o farfurie. În uleiul încins se aruncă ciupercile, ceapa şi usturoiul şi se gătesc până devin aurii.
Peste acestea se pune din nou puiul, asezonat cu cimbru, sare şi piper. La sfârşit se adaugă roşiile şi vinul, se acoperă şi se lasă timp de zece minute la fiert. Acest fel de mâncare poate fi servit cu o garnitură de orez.
AutorNicoleta Zaharia
sursa:www.historia.ro
Multe obiceiuri mai avea si Napoleon,dar dupa cum vad eu,tu ti-ai schimbat culoarea parului.:)
RăspundețiȘtergereIti sta bine!
pupici!
Napoleon cred ca era un gurmand sub acoperire :))
Ștergeremultumesc, Angi, daca zici tu ca-mi sta bine! :)
mai mereu imi schimb culoarea parului, ma plictisesc repede dar de data asta e doar efectul luminii :)
La ora asta as manca si un astfel de pui,chiar daca nu ma omor cu el.Cred ca o sa-i fac la "al meu",dar cu coniac.Noapte buna!
RăspundețiȘtergerenici eu nu ma omor cu puiul, recunosc :))
Ștergerese pare ca reteta lu napoleon face victime, coniacul, cea mai buna alegere! :)
sa ne povestesti cum ti-a iesit :)
buna dimineata, Floarea!
mi-a placut povestea, dar mai ales m-a impresionat combinatia de ingrediente, simpla si totusi atât de sofisticata! :) Am sa propun maestrului bucatar de acasa, sa experimenteze reteta. Poate ne serveste saptamâna viitoare ;))
RăspundețiȘtergerepup draga mea draga :* AMR 6 ☺
in acest caz, o sa am un motiv in plus ca sa astept sa treaca cele 6 zile :)
Ștergerereteta este cu adevarat extraordinar de simpla dar ma gandesc ca atunci puiul avea gust de pui, ciupercile si rosiile la fel, aveau gust...cred ca ti se topeau in gura, mmm :)
pup draga mea draga, buna dimineata! :)
Si eu ma gandeam ca puiul cela o fi fost insfacat dintr-o gospodarie unde era hranit cu ce e normal sa se hraneasca un pui, ciupercile gasite print-o padure, rosiile "neindopate" cu te miri ce. Cu siguranta totul a iesit grozav de gustos si daca Napoleon era hamesit de foame si fericit ca a castigat batalia, e si normal sa-i fi placut la nebunie.
RăspundețiȘtergereE interesant cum reusesc asa intamplari, banale pana la urma, sa dainuie peste vreme. Parca si aud o gospodina din zilele noastre apostrofandu-si barbatul: Dar ce are domnule mancarea asta de nu-ti place? Era preferata lui Napoleon! :)
si in cazul asta, sa-l aud eu pe barbatul ala ca zice ca nu-i place :))
Ștergerecat despre micile intamplari care fac celebre mancaruri poate nu neaparat exceptionale, de...pana si mancarurile au dramul lor de noroc...sau nu! :)
Ce as manca și eu....un puiuț înăbușit în sos de roșii .....bun, bun!;))
RăspundețiȘtergereDacă nu am câștigat nici o bătălie. ..ce sa fac! Rabd!;)))
sunt sigura ca ai multe batalii castigate la activ asa ca, gaseste puiul si pune-l la inabusit! :))
ȘtergereLa Marengo a fost singura luptă din istoria bătăliilor lui Napoleon în care garda personală a lui Bonaparte a fost obligată să se retragă. Autorii sunt românii transilvăneni din Legiunea Infernală austriacă...
RăspundețiȘtergereÎn prima propoziție este corect o mare parte a Europei...
chiar este un motiv de mandrie, m-a emotionat ce ai spus...
Ștergeretu respiri istorie, te fericesc, Catalin! :)
am corectat...
Eu stiam reteta cu creveti :) O am dintr-o carte de bucate italiana si de multe ori m-am gandit sa o pun in practica, doar ca nu cumpar de la magazin carne de pui si daca mai primesc vreo gaina de la tara e mai bine de facut supa cu ea :) Oricum, ramane pe lista felurilor de incercat. Poate chiar in Italia :)
RăspundețiȘtergerePai daca soldatii lui au suferit de foame, zau, atunci "meritul" lui Napoleon fata de o influenta pozitiva a lumii culinare de azi ramane asa de ca diversi bucatari i-au folosit numele ca reclama, adica gen ca atunci cand Gorbachiov face reclama la Pizza Hut, sau ca ii vine unuia o idee sa promoveze un sufleu Gingis Han, sau steak tartare ! Sau, in zilele noastre, hai sa facem o inghetata Justin Bieber, plus pui a la Kabul. Dar ma rog, adica bine macar ca in zilele noastre mai putini soldati sufera de foame. Dar daca eu eram soldat in armata lui Napoleon si auzeam de pui Marengo (in caz ca supravietuisem), zau daca nu-i dadeam cu puiul in cap la ospatarul ala care dorea sa ma faca sa platesc pt acel pui in restaurantul lui !
RăspundețiȘtergere