Daca sunteti curiosi il puteti citi aici.
Dar si eu am amintirile mele despre acest loc

Imi amintesc de vizionarea primului meu spectacol de opereta care a a avut loc in vechea dar fermecatoarea, acum disparuta, cladire a Teatrului de Opereta care se afla atunci pe Splaiul Dambovitei.
Opereta se numea "Secretul lui Marco Polo".
Bunicul meu a fost cel care m-a dus la spectacol, cum altfel decat la matineu

Sala era micuta, tapisata in catifea rosu-grena.
Imi intorceam privirea in toate directiile incercand sa vad cat mai multe, de la sala, loje si balcon, la candelabrul imens-mi se parea mie, stralucitor, prins de tavanul salii cu motive dantelate si el.
Toata lumea vorbea in soapta, instrumentele se acordau, privirele tuturor erau indreptate spre scena unde cortina, la fel de rosu-grena, in plus decorata cu ciucuri aurii s-a ridicat, in aplauzele tuturor.
Am avut niste emotii teribile.
Totul pe scena era colorat, actorii vorbeau cantand, aveam senzatia ca vad o poveste pe viu

Bunicul meu imi spusese povestea lui Marco Polo, mai tarziu am citit-o dar am pastrat cu dragoaste amintirea acelei zile de toamna in care am trecut cu emotie, prima data in viata, pragul unei povesti, pragul unui loc de poveste care iata, nu mai exista...
Dar ziua aceea de toamna s-a incheiat frumos, bunicul meu m-a dus dupa spectacol la Cofetaria Operetei unde am mancat un cataif, am baut limonada si am continuat sa ma minunez de povestea lui Marco Polo

Cofetaria exista si azi...
Nu cumva în zona a fost asasinat un fost premier al României, iar cine l-a așteptat a fost deghizat în cioban? ;)
RăspundețiȘtergeredespre asta chiar nu stiu nimic :(
Ștergereimi povestesti sau scormonesc eu? :)
https://www.dcnews.ro/mobile/misterul-asasinarii-lui-armand-calinescu-de-ce-a-fost-ucis-fostul-prim-ministru-al-romaniei_516621.html
RăspundețiȘtergeremultumesc
RăspundețiȘtergereacum stiu ca stiam dar m-ai indus in eroare cu "ciobanul"
dar e adevarat ca ei preferau acest "echipament" considerandu-l foarte al nostru, romanesc
Tot, copil, acolo la Operată, am ascultat „Lăsați-mă să cânt” cu Dacian. Mulțumesc de evocarea această asa de frumoasă, de caldă.
RăspundețiȘtergereCu drag, Liviu❤️
ȘtergereMa bucur ca simtim la fel😍
Ce amintire frumoasă! Of, bunicii dragi, cum au știut dânșii să ne rămână lipiți de suflet!
RăspundețiȘtergereMulțumiri pentru frumoasa evocare, dragă Pandhora!
cu drag!
Ștergeresunt sigura ca la randul tau ai multe si minunate amintii cu locuri si oameni dragi, poate ni le vei povesti la randul tau :)